Creşte izolarea pe plan internaţional a României

În ultimele săptămâni, izolarea internaţională a României a crescut dramatic. Printr-un deluviu de critici atât din Vest, cât şi din Est, comunitatea internaţională a arătat o hotărâre tot mai mare de a trece la acţiune împotriva violării flagrante a drepturilor omului în România.

La 9 martie, Comisia pentru drepturile omului a ONU a adoptat (cu 21 de voturi pentru şi 7 împotrivă), o rezoluţie aspră, în câteva cuvinte, care cere o anchetă cu privire la respectarea drepturilor omului în România, prima astfel de investigaţie solicitată în ultimii cinci ani. Documentul, în care s-a exprimat îngrijorarea în legătură cu "afirmaţiile despre serioase violări ale drepturilor omului şi ale libertăţilor fundamentale în România", s-a concentrat pe controversatul plan de sistematizare şi pe situaţia mino­rităţilor. Documentul atrage, de asemenea, atenţia asupra valului de refugiaţi care părăsesc România.

Este pentru prima dată din 1982 (când Polonia a făcut obiectul unei astfel de anchete) când o comisie a ONU a cerut o investigaţie într-o ţară comunistă. Ce este şi mai semnificativ, este pentru prima dată când un membru al Pactului de la Varşovia (Ungaria) s-a alăturat ţărilor vestice (Australia, Austria, Franţa, Portugalia, Marea Britanie, Suedia, Germania de Vest) care cer o astfel de investigaţie într-o ţară comunistă aliată.

În zilele care au precedat votul, România a încercat să împiedice sau măcar să aibă un cuvânt de spus în această chestiune. Şeful delegaţiei sale, Gheorghe Dolgu, şi-a orientat atacul asupra Ungariei, pe care a acuzat-o că ar duce o campanie revizionistă ce aminteşte de trecutele politici de război, naziste. El a afirmat, de asemenea, că Ungaria era motivată de dorinţa de a distrage atenţia cetăţenilor săi de la problemele interne. La 7 martie, delegaţia română a încercat să amâne dezbaterile, cerând ca un grup de inspectori ONU să examineze situaţia pe loc. Invitaţia a fost, totuşi, retractată a doua zi, ca răspuns la o cerere ca inspectorii să aibă libertate deplină de mişcare şi contacte în România. Românii au cerut sprijin şi de la ţările din Lumea a Treia care sunt majoritare în panelul 43 al ONU; dar şi aici au înregistrat un eşec.

Manevrele României au fost afectate de câteva evenimente, inclusiv de cazul Mazilu. Dumitru Mazilu, un expert român care a fost însărcinat să scrie un raport ONU, nu a primit permisiunea de a călători în Vest, în ciuda intervenţiilor în favoarea lui făcute de secretarul general al ONU, Javier Perez de Cuellar. Deşi autorităţile din România susţin că Mazilu este grav bolnav şi inapt să muncească, ele nu au reuşit să convingă ONU să închidă cazul.

În plus, la 3 martie, Confe­deraţia Internaţională a Pieţelor Libere, cel mai mare grup comercial noncomunist din lume, a adresat o plângere Comisiei ONU acuzând România de grave abuzuri în privinţa drepturilor muncitorilor. La 6 martie, amba­sadorul SUA, Vernon Walters, a criticat România într-un speech ţinut la o întrunire a comisiei. El a spus că România s-a plasat "în afara consensului european în privinţa drepturilor omului", refuzând să accepte anumite prevederi stipulate la Adunarea CSCE de la Viena. În sfârşit, în ajunul votului, Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului din Germania de Vest a răspândit o declaraţie în apărarea lui Anton Uncu, a lui Petre Băcanu şi a lui Mihai Creangă, ziarişti români care au fost arestaţi pentru că plănuiau să scoată afişe ce denunţau ceremoniile exorbitante prilejuite de aniversarea lui Ceauşescu.

Rezultatele votului indică izolarea în creştere cu care se confruntă România pe plan inter­naţional. Dintre cele 21 de ţări care au votat împotriva României, 11 sunt ţări vestice, iar restul de 10 sunt ţări din Lumea a Treia. Alte 10 ţări în curs de dezvoltare, nealiniate, inclusiv Brazilia, Irak, Nigeria, India şi Iugoslavia, s-au abţinut. Abţinerea Iugoslaviei trebuie să fi fost deosebit de dureroasă pentru România, pentru că i-a confirmat tot mai marea deteriorare a unei relaţii cândva privilegiate. Mărul discordiei dintre cele două ţări a pornit de la modul în care România îi tratează pe cei 60.000 de sârbi şi de croaţi minoritari.

Şi mai dureros trebuie să fi fost faptul că patru parteneri comunişti (Uniunea Sovietică, Ucraina Sovietică, Bulgaria şi Germania de Est) s-au abţinut. Pasul a fost văzut, în general, ca un avertisment la adresa lui Ceauşescu şi ca un semn clar al nemulţumirii sovietice. Bulgaria şi Germania de Est par să fi urmat exemplul sovietic în ciuda afinităţii lor tradiţionale pentru România ultraconservatoare. În cazul Uniunii Sovietice, s-ar putea să fie vorba de o revanşă faţă de modul în care România a criticat mai multe rezoluţii sovietice, de inspiraţie ONU, în Afganistan.  

Dintre cele şapte ţări care s-au opus rezoluţiei, China este cunoscută ca având propriile probleme în Tibet; în plus, ea se abţine de obicei să critice România. Două ţări pe linie comunistă clară, Cuba şi Etiopia, au votat pentru România la fel ca Bangladesh, Pakistan, Somalia şi Sri Lanka.

România a reacţionat cu furie. Dolgu a descris rezoluţia drept o "interferenţă brutală" în afacerile interne ale ţării sale şi a declarat că Bucureştiul consideră rezoluţia nulă şi neavenită. Şi-a reluat critica la adresa intenţiilor revizioniste ale Ungariei şi a subliniat că România nu va permite inspectorilor ONU să opereze în ţara sa. Inspectorii ONU au insistat, totuşi, că această inspecţie se va face cu sau fără participarea României. Reprezentantul ONU, Neal Waldrop, a spus că România a ajuns "un stat paria" prin refuzul de a coopera cu ONU.
Dan Ionescu
Radio Europa Liberă (M¸nchen) - Raport al Secţiei de cercetare, condusă de dr. M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere de Eliza Dumitrescu