Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La postul Radio Europa Liberă, Michael Shafir a făcut o analiză a cuvântării ţinute de Nicolae Ceauşescu la plenara CC al PCR desfăşurată între 12-14 aprilie 1989.
Cele mai importante aspecte ideologice relevate se referă la încercarea lui Ceauşescu de a găsi argumente în favoare respingerii reformei la care trecuseră majoritatea ţărilor din blocul estic. În această încercare, Ceauşescu nu se dădea în lături de a recurge la idei staliniste precum cea a "luptei de clasă", concept pe care îl respinsese ca neadecvat imediat după ce ajunsese la putere, la mijlocul anilor '60.
"Cu alte cuvinte, în întreprinderea sa de a respinge ideea de reformă, Ceauşescu a mers atât de departe încât a pretins că stagnarea, eufemismul preferat al lui Mihail Gorbaciov pentru a descrie perioada Brejnev, nu era cauzată de refuzul de a renunţa la principiile anterioare ci, dimpotrivă, de trădarea adevăratei viziuni socialiste. Astfel, el a reuşit să arate că atitudinea critică faţă de politicile sale de dezvoltare socială a fost inspirată de forţe externe şi că România nu are nici cea mai mică intenţie să lase nişte idei străine să o îndepărteze de pe traseul său socialist. Reiterând afirmaţii anterioare, el a spus că nu poţi vorbi despre «perfecţionarea socialismului» şi în acelaşi timp să abandonezi «formele socialiste de proprietate» şi să militezi pentru «întoarcerea la forme capitaliste».
Pentru a proteja partidul românesc de astfel de «pericole», Ceauşescu a recomandat reeditarea şi distribuţia grabnică a operelor lui Marx, Engels şi Lenin. După plen, un nou volum care se pare că ar conţine «textele reprezentative ale Preşedintelui despre rolul clasei muncitoare, clasă de vârf a societăţii româneşti» a fost prompt lansat de Editura Politică din Bucureşti. Într-o recenzie a cărţii, cotidianul de partid, Scînteia, a scris că «într-o vreme în care încă mai au loc interpretări greşite ale rolului clasei muncitoare», în care, «se contestă poziţia sa pe scena politică» şi când «mai mulţi autori vorbesc despre diminuarea şi chiar dispariţia» acestui rol conducător, problematizarea «directă sau implicită» despre «misiunea istorică a clasei muncitoare», opiniile lui Ceauşescu asupra chestiunii «pun într-o lumină optimistă» capacitatea clasei muncitoare «de a asigura şi de a susţine progresul societăţii contemporane».
Liderul român a afirmat clar în plen că forma de guvernare care e avută în vedere rămâne cea a «avangardistului» partid al clasei muncitoare. Deşi a respins acest concept în 1981, Ceauşescu a spus acum că PCR «este şi va rămâne partidul clasei muncitoare, cea mai avansată clasă a societăţii noastre, al cărei destin istoric este de a asigura făurirea socialismului şi a comunismului».
IMPLICAŢII INTERNAŢIONALE
Sugerând că alte, neprecizate, partide conducătoare îşi pierd încrederea în rolul lor de lideri, preşedintele român a spus că este profund convins că, mai devreme sau mai târziu, «clasa muncitoare» de pretutindeni va realiza că există doar o cale către progres, şi anume, construirea socialismului şi a comunismului sub oblăduirea partidului comunist.
Cu alte cuvinte, Ceauşescu a mai călcat o dată pe urmele lui Enver Hoxha, în postura de unic lider încă loial adevăratei doctrine. Într-adevăr, anunţul său din plen, cum că România nu se va mai îndatora niciodată faţă de alte ţări precum şi transformarea acestei idei în literă de lege aminteşte iarăşi de Albania.
Se pare că, asemenea lui Hoxha la vremea sa, Ceauşescu este convins că «deviaţionismul» răsare în mişcările comuniste de peste tot cu excepţia celei din ţara sa. În mod remarcabil, atât Scînteia, cât şi Scînteia Tineretului (cotidianul UTC) au scris la cea de - a 119-a aniversare a naşterii lui Lenin că fondatorul statului sovietic a îmbogăţit teoria revoluţionară cu mai multe teze de valoare, inclusiv cu «posibilitatea unirii socialismului victorios într-un singur stat». Atribuindu-i lui Lenin (mai degrabă decât lui Stalin) teoria «socialismului într-o ţară unică», mass-media românească pare că se străduieşte să legitimeze vederile lui Ceauşescu cum că socialismul autentic ar putea fi construit chiar şi dacă majoritatea mişcărilor comuniste internaţionale erau risipite de poziţii «deviaţioniste»".
Michael Shafir
Radio Europa Liberă (München) - Raport al secţiei de cercetare,
condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere din limba engleză de Eliza Dumitrescu
