x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cuvântarea lui Ceauşescu la plenara din aprilie

0
21 Apr 2009 - 00:00
Cuvântarea lui Ceauşescu la plenara din aprilie Parcul Statuilor, Budapesta/


La postul Radio Europa Liberă, Michael Shafir a făcut o analiză a cuvântării ţinute de Nicolae Ceau­şescu la plenara CC al PCR des­fă­şurată între 12-14 aprilie 1989.



Cele mai importante aspecte ideologice relevate se referă la încercarea lui Ceauşescu de a găsi argumente în favoare respingerii reformei la care trecuseră majoritatea ţărilor din blocul estic. În această încercare, Ceauşescu nu se dădea în lături de a recurge la idei staliniste precum cea a "luptei de clasă", concept pe care îl respinsese ca neadecvat imediat după ce ajunsese la putere, la mij­lo­cul anilor '60.

"Cu alte cuvinte, în întreprinderea sa de a respinge ideea de reformă, Ceauşescu a mers atât de departe încât a pretins că stagnarea, eu­femismul preferat al lui Mihail Gorbaciov pentru a descrie perioada Brejnev, nu era cauzată de refuzul de a renunţa la principiile anterioare ci, dimpotrivă, de trădarea adevăratei viziuni socialiste. Astfel, el a reuşit să arate că atitudinea critică faţă de politicile sale de dezvoltare socială a fost inspirată de forţe externe şi că România nu are nici cea mai mică intenţie să lase nişte idei străine să o îndepărteze de pe traseul său socialist. Reiterând afirmaţii anterioare, el a spus că nu poţi vorbi despre «perfecţionarea socialismului» şi în acelaşi timp să abandonezi «formele socialiste de proprietate» şi să militezi pentru «întoarcerea la forme capitaliste».

Pentru a proteja partidul ro­mânesc de astfel de «pericole», Ceauş­escu a recomandat re­e­di­­tarea şi distribuţia grabnică a operelor lui Marx, Engels şi Lenin. După plen, un nou volum care se pare că ar conţine «textele reprezentative ale Preşedintelui despre rolul clasei muncitoare, clasă de vârf a societăţii româneşti» a fost prompt lansat de Editura Politică din Bucureşti. Într-o recenzie a cărţii, cotidianul de partid, Scînteia, a scris că «într-o vreme în care încă mai au loc interpretări greşite ale rolului clasei muncitoare», în care, «se contestă poziţia sa pe scena politică» şi când «mai mulţi autori vorbesc despre dimi­nuarea şi chiar dispariţia» acestui rol conducător, problematizarea «di­rec­tă sau implicită» despre «mi­siunea istorică a clasei muncitoare», opi­niile lui Ceauşescu asupra ches­tiunii «pun într-o lumină optimistă» capacitatea clasei muncitoare «de a asigura şi de a susţine progresul so­cie­tăţii contemporane».     

Liderul român a afirmat clar în plen că forma de guvernare care e avută în vedere rămâne cea a «avangardistului» partid al clasei muncitoare. Deşi a respins acest concept în 1981, Ceauşescu a spus acum că PCR «este şi va rămâne partidul clasei muncitoare, cea mai avansată clasă a societăţii noastre, al cărei destin istoric este de a asigura făurirea socialismului şi a comunismului».

IMPLICAŢII INTERNAŢIONALE
Sugerând că alte, neprecizate, partide conducătoare îşi pierd încrederea în rolul lor de lideri, preşedintele ro­mân a spus că este profund convins că, mai devreme sau mai târziu, «clasa mu­ncitoare» de pretutindeni va reali­za că există doar o cale către progres, şi anume, construirea socia­lis­­mului şi a co­­munismului sub oblă­duirea parti­dului comunist.

Cu alte cuvinte, Ceau­şe­scu a mai călcat o dată pe urmele lui En­ver Hoxha, în postura de unic lider încă loial adevăratei doctrine. Într-ade­văr, anunţul său din plen, cum că Ro­mâ­nia nu se va mai îndatora niciodată faţă de alte ţări precum şi transforma­rea acestei idei în literă de lege amin­teşte iarăşi de Albania.

Se pare că, ase­menea lui Hoxha la vremea sa, Ceau­şescu este convins că «deviaţionismul» răsare în mişcările comuniste de peste tot cu excepţia celei din ţara sa. În mod remarcabil, atât Scînteia, cât şi Scînteia Ti­neretului (cotidianul UTC) au scris la cea de - a 119-a aniversare a naşterii lui Le­nin că fondatorul statului sovie­tic a îm­bogăţit teoria re­vo­lu­ţio­nară cu mai multe teze de valoare, in­clusiv cu «po­sibilitatea unirii socia­lis­mului victorios într-un singur stat». Atribuindu-i lui Lenin (mai degrabă decât lui Sta­lin) teo­ria «socialismului într-o ţară uni­că», mass-media ro­mâ­nească pare că se străduieşte să legiti­me­ze vede­rile lui Ceauşescu cum că so­cialismul au­ten­tic ar putea fi construit chiar şi dacă ma­joritatea miş­cărilor comuniste in­ternaţionale erau ri­sipite de poziţii «deviaţioniste»".
Michael Shafir
Radio Europa Liberă (München) - Raport al secţiei de cercetare,
condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca

Traducere din limba engleză de Eliza Dumitrescu
Citeşte mai multe despre:   ceausescu,   aici radio europa liberă

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de