Dorinţă de libertate în "ţara cutremurată de istorie"

În ultimele zile ale lui noiembrie 1989, o emisiune la Radio Europa Li­be­ră a fost consacrată citirii unei scrisori primite de la un student din România. "Ceea ce adânceşte contururile acestei dezbateri interioare, preciza pre­zen­tatorul, şi limpezeşte mesajul aces­tei scrisori, este perspectiva etic-re­ligioasă."

"Mă numesc Rădoi Ion şi sunt student la Academia de Studii Economi­ce, Facultatea de Comerţ, Secţia E.S.A.P.T. (Economia serviciilor de ali­men­taţie publică şi turism) grupa 405. Îmi este greu să încep această scri­soare, deoarece ştiu că s-ar putea să fie ultimele gânduri ce le pot comunica concetăţenilor mei. Ştiu că faptul de a-ţi dori libertatea şi de a lupta pentru dobândirea ei, la noi, în această ţară cutremurată de istorie, chiar în secolul acesta când lumea îşi schimbă faţa spre lumină, aici la noi se plăteşte cu spaimă, oprimare, sânge şi chiar cu viaţa. Sunt conştient de monstruozitatea, de ororile ce le-a adus şi le continuă acest regim impus, acest fals şi antihrist al istoriei, dar ştiu totodată că fără protest, sacrificiu şi luptă nu se pot schimba nişte realităţi atât de grave. Nu vreau să adresez această scrisoare preşedintelui ţării, nici celor ce îl apără îndeaproape, celor care-l în­con­joară cu idolatrie, deoarece este evident faptul că aceşti oameni sunt de mult în afara relaţiei cu adevărul, în afara oricărei autorităţi morale au­ten­tice, în afara regretului pentru atro­cităţile comise din ordinul, prin do­rinţa şi mijlocirea lor, în esenţă în afara oricărei omenii.
Şi n-ar avea nici un rost, căci trezirea lor este imposibilă.

Oricum, din greşelile şi omisiunile voastre profită şi vor profita aceşti oameni ai răului, aceşti farisei, crimi­nali nepedepsiţi de viaţă. Vor profita desigur atât timp cât noi le vom permite. Vouă vreau să mă adresez, vouă celor ce vreţi să trăiţi altcumva, vouă ce vă simţiţi şi speraţi ca viaţa voastră, a celor din această ţară, să nu rămână în mocirla min­ciunii, în ură şi rău, în urâţenia zilei, în acest cimitir ce ne înconjoară, vouă celor ce trudiţi pentru o amară bucată de pâine, vouă celor pe care grijile şi sărăcia vă înving zi de zi; vouă ce sunteţi forţaţi să mer­geţi înainte orbeşte, minţind, re­cur­gând la expediente, numai şi numai pentru a supravieţui.

Nu vreau totodată ca în această scri­soare să insist asupra situaţiei dezas­truoa­se a economiei româneşti. Aceas­ta este cunoscută de toată lu­mea. Aş vrea însă să întreb poporul meu, pe cei ce mă ascultă (dacă, desi­gur, mi se îngăduie): ce ne mai în­deam­nă oare să trăim astfel, să mai ac­ceptăm un mod de viaţă atât de de­gra­dant? Şi pentru că i se spune acestui regim regim comunist şi se insistă atât de mult pe importanţa clasei muncitoare, mă voi adresa întâi vouă, muncitori din România. (...)

Cât timp vei mai accepta să te mintă, să îţi promită chiar condiţii ideale şi drepturi depline, chiar de a te implica în viaţa social-politică, iar în realitate să fii ţinut în "închisoarea silnică"? Zi de zi, sub autoritatea celor ce nu-şi merită locul, zi de zi nevoit să taci, să înduri numai pentru această aşa-zisă democraţie. Ei te ameninţă în ascuns să nu vorbeşti împotriva lor, ţi se spune că ţi se dă destul, că nu ai dreptul să ceri mai mult, că trebuie să stai la locul tău, că oamenii competenţi o să se ocupe de problemele tale, că tu nu eşti capabil să înţelegi nişte raţiuni economice superioare... Dar copiii tăi, familia ta vor rămâne în aceeaşi situaţie economică precară, apatia creşte, lipsurile sunt din ce în ce mai ameninţătoare, şi aceasta, tot din raţiuni economice superioare. Nu îţi este oare evident că totul nu e decât ideologie falsă, că raţiunile econo­mi­ce trebuie să fie în slujba muncii tale şi nu în detrimentul rezultatelor ei.

Asta vrei, desigur, şi eşti conştient că acele condiţii dorite nu le poţi avea de­cât într-o societate bazată într-ade­văr pe libertatea individului, pe asigu­rarea drepturilor cetăţeneşti fundamentale. Un singur răspuns e de ajuns: oricine observă că faptele nu con­cordă cu teoria, că rezultatele, fenomenele sunt contrare ei; nu înseamnă însă că trebuie negată orice teorie, ci că ea trebuie schimbată astfel încât cerinţele tale fireşti să nu fie considerate ca false şi neîntemeiate.

Ori acest lucru nu se poate realiza în­tr-o societate lipsită de libertate, în­tr-o ţară condusă de un regim po­li­ţie­nesc, în această dictatură ce a adus atâ­ta sărăcie, foamete şi umilinţă pen­tru poporul nostru şi aşa destul de în­cercat de istorie.
Arhiva Open Society (Budapesta), Institutul de Cercetare al Radio Europa Liberă, Secţia română