Încă o scrisoare deschisă adresată lui Ceauşescu ajunge în Vest

Asemeni celor şase veterani ai PCR care îi trimiseseră cu câteva zile mai devreme o scrisoare lui Ceauşescu, Dan Deşliu l-a acuzat pe preşedinte de violarea Constituţiei pe care jurase că o va apăra: "În numele poporului, tot felul de abuzuri – încălcarea legii, violarea Constituţiei şi a co­respondenţei private, şi neîn­de­plinirea deliberată a obliga­ţiilor asumate în cadrul conven­ţiilor internaţionale – sunt perpetuate.

În mintea ta, Constituţia Româ­niei nu e mai mult decât o bucată de hârtie? Aşa bănuiesc că e, pentru că altfel buldozerele nu ar da zi şi noapte peste casele şi curţile atâtor proprietari privaţi. Ai fă­cut ca frica să domnească peste toţi. Ai reuşit să îi terorizezi pe toţi şi totuşi vrei... să fii cel mai iubit. Imposibil: frica şi iubirea nu merg împreună."

După ce a amintit de persecutarea câtorva intelectuali, in­clusiv a Doinei Cornea şi a prie­tenului ei, poetul Gheorghe Ursu, care, a spus el, a fost omorât de un membru mult prea zelos al Securităţii doar pentru că a îndrăznit să noteze ceva în jurnalul său, Deşliu a încheiat prin a se referi la propria situaţie. Nu s-a considerat pe sine nici adversar, nici disident. Mai degrabă, a fost doar "cineva care are altă părere" şi care nu s-a temut de hărţuielile regimului. Altor scriitori, precum Ana Blandiana sau Aurel Dragoş Munteanu, li s-a interzis să mai publice după ce şi-au exprimat puncte de vedere care le contraziceau pe cele ale regimului; dar el nu a suferit o astfel de persecuţie din moment ce a hotărât singur să înceteze a mai publica în România, pentru că un "scriitor serios nu poate scrie" fără să reveleze "trista rea­litate a vieţii" în ţară, astăzi. (Într-adevăr, ultimul volum de poezie al lui Deşliu care a fost publicat în România a apărut în 1980.)

Nu peste multă vreme, s-a dovedit totuşi că Deşliu pare a fi subestimat determinarea regi­mu­lui de a-şi persecuta opo­nenţii. Într-o conversaţie tele­foni­că cu editorul de limba română al Vocii Americii, care a fost brusc întreruptă, Deşliu a spus că la 14 martie a fost atacat şi bătut în apropierea clădirii Uni­unii Scriitorilor din Bucu­reşti. Servieta i-a fost furată. La 16 martie, Poliţia i-a percheziţionat apartamentul, "întorcându-l cu susul în jos". La sfârşitul per­che­ziţiei, i s-a spus că este suspectat de trafic cu cafea boabe.    

Nu există nici o dovadă că între scrisoarea lui Deşliu şi cea a celor şase veterani PCR, de la începutul lui martie, ar fi vreo legătură. Cele două scrisori au totuşi idei comune. În ambele cazuri, semnatarii sunt foşti sta­linişti care au luat distanţă din cauza felului de a conduce al lui Ceauşescu; în ambele cazuri, şi-au exprimat dezacordul refuzând să i se adre­seze lui Ceauşescu cu "Tovarăşe" şi optând pentru "Dl preşedinte"; în ambele cazuri, scrisoarea a scos în evidenţă violarea Constituţiei de către Ceau­şescu şi mizeria populaţiei din cauza proastei gestionări a eco­nomiei şi a schemelor lui ne­chibzuite.

Sunt totuşi diferenţe importante între scrisori. Spre deosebire de prima scrisoare, Deşliu nu are o miză politică reală. El nu se oferă, precum cei şase ve­terani, să coopereze cu condu­cerea ţării pentru găsirea unor noi căi. Se pare că Deşliu nu mai speră în această posibilitate. Mai mult, lunga istorie a opoziţiei sale împotriva încercărilor lui Ceauşescu de a deforma valorile culturale îi creşte credibilitatea, care ar putea fi pusă sub semnul întrebării în cazul celor şase ve­terani, care, cu excepţia lui Brucan, sunt toţi începători într-ale disidenţei.

Totuşi, importanţa scrisorii ar putea fi legată, mai ales, de mo­mentul publicării ei. Împreună cu scrisoarea celor şase şi cu alte exprimări deschise ale ne­mul­ţumirii, cum ar fi interviul re­cent acordat de poetul Mir­cea Dinescu unei publicaţii fran­ce­ze, acestea toate sunt incidente ce atestă creşterea nemul­ţumirii în Ro­mâ­nia. Este greu de pre­văzut dacă aceste expresii separate ale di­si­denţei poate se vor uni într-o zi pentru a realiza o opoziţie reală.
Michael Shafir
Radio Europa Liberă (Mün­chen) - Raport al Secţiei de cer­cetare, condusă de dr M. Shafir.
Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere de Eliza Dumitrescu