Nu lui Ceauşescu!

În noaptea de 8 spre 9 octombrie, postul Radio Europa Liberă a transmis un incredibil interviu dat de Dan Petrescu şi de Luca Piţu, în direct, din Iaşi. Reproducem în cele ce urmează respectivul interviu.

La 9 octombrie 1989, postul Radio Europa Liberă vorbea despre disidentul Dan Petrescu, aflat în greva foamei la Iaşi, şi difuza, înainte de a transmite interviul telefonic realizat cu acesta, o declaraţie a mai multor disidenţi ro­mâni, printre care se număra şi bi­bliotecarul ieşean.

"După cum aţi fost informaţi, Dan Petrescu, autorul mai multor texte de protest şi scrisori deschise adresate autorităţilor comuniste şi organelor de represiune, a fost destituit din postul său de bibliotecar suplinitor la bi­blioteca Universităţii din Iaşi. Ca ur­ma­re a acestui nou abuz împotriva sa, Dan Petrescu a declarat greva foamei. În acest context, după cum ne in­for­mea­ză ziaristul Gilles Schiller, de la Li­bé­ra­tion, Dan Petrescu a rugat să se dea publicităţii următoarea declaraţie:

«Se apropie cel de-al XIV-lea Congres al Partidului Comunist Român. În acest timp, mediile de informare ro­mâneşti practică manipularea gro­so­lană a opiniei publice, afirmând că re­a­le­gerea secretarului general este ex­presia voinţei întregului popor. În re­a­li­tate, mediile româneşti se tem. Noi spuneam NU acestei realegeri. Când se vorbeşte despre voinţa po­po­ru­lui într-o chestiune care nu priveşte de­cât partidul credem că poporul ar tre­bui să se pronunţe cu adevărat. Este vor­­ba deci despre o manipulare gro­so­­lană, po­po­rul trebuie să se pronunţe el însuşi». Această declaraţie este semnată de Doina Cornea, Dan Pe­­trescu, Gina şi Dan Sîmpălean, Ma­ri­a­na Marin, Eugen Amarandei, Ale­xandru Tacu, Liviu Antonesei, Ga­bri­e­la Iavolschi şi Filip Răduţă (de fapt Răduţi - n.r.).

De­claraţia a fost transmisă prin telefon, prin Paris, şi din această cauză nu avem siguranţa că ultimul nume a fost exact înţeles şi transcris.

Şi acum la actualitate. Ceauşescu a fost la Berlin şi a vorbit cu prietenul Honecker. O prietenie mai specială, ca doi oameni care se înţeleg, pentru că gândesc la fel şi sunt acelaşi leat."
INTERVIU ÎN GREVA FOAMEI
- Bună seara, Dan Petrescu, de mai bine de o săptămână ştim că vă aflaţi în greva foamei.
- Este adevărat.

- Ne puteţi spune şi nouă care este motivul pentru care vă aflaţi în greva foamei, care este motivul pentru care aţi recurs la acest gest?
- Două motive în principal: unul priveşte concedierea mea abuzivă (care îmbracă un caracter de per­se­cu­ţie politică netă); al doilea este faptul că mi se refuză o viză de ieşire turistică (precizez), necesară pentru faptul că am nevoie de un control cel puţin medical pe care vreau să-l fac în Vest.

- Spuneţi-mi când aţi fost concediat şi care au fost motivele pentru care aţi fost concediat?
- Concedierea s-a produs cu data de 1 a acestei luni, când postul pe care func­ţionam nu a mai fost plătit în urma unei măsuri a Ministerului În­vă­ţământului, o măsură foarte bizară, deoarece sub numele de restructu­ra­re, care vă daţi seama că nu rimează în nici un fel cu perestroica, sub nu­me­le de restructurare, spun, s-au re­dus în schema Bibliotecii din Iaşi pa­tru posturi de bibliotecar şi unul de şef de serviciu, măsură ce a fost luată sub semnătura directorului din mi­nis­ter Aurelian Bondrea - un ins de altfel cunoscut pentru faptul că a aran­jat şi mazilierea domnului An­drei Pleşu în provincie; şi cunoscut mai demult pentru malversaţiunile pe care le-a comis acum câţiva ani în exa­me­nul de admitere în în­vă­ţă­mântul superior.

- Cine v-a comunicat decizia de eliberare din funcţie, ca să zic aşa?
- Da, lucrul mi-a fost comunicat de directorul Bibliotecii din Iaşi - Corneliu Ştefănache -, şi aici trebuie să fac u­nele precizări, pentru opinia publi­că, pentru că acum câtva timp, într-o scrisoare deschisă adresată or­ga­ne­lor de represiune din România, am enumerat câteva cazuri în principal ale prietenilor mei care suferă persecuţii din cauza asta (şi anume că sunt prietenii mei), şi în acest context am pomenit şi faptul că domnul Corneliu Ştefănache m-a convocat până acum de câteva ori ca să-mi spună că asupra sa se fac presiuni foarte mari ca să mă concedieze. Ori măsura care este luată acum vine în prelungirea logică a acelor convorbiri cu domnul Şte­fă­na­che. Deci, este o persecuţie politică. Pe de altă parte, foarte multă lume m-a că­u­tat după difuzarea materialului des­pre care vorbeam ca să-mi atragă aten­ţia că am comis o greşeală enu­me­rând pe domnul Ştefănache printre prietenii mei, deoarece, după spu­se­le acestor oa­meni, ar fi vorba despre un securist, în realitate. Acuma las opi­niei publice grija de a discerne despre ce e vorba, eu nu pronunţ nici un verdict în această privinţă. Cert este că Securitatea se foloseşte de in­ter­me­diari pentru a-şi atinge sco­purile.

- Şi pentru a transmite un anumit gen de ştiri...
- Da...

- Dan Petrescu, mi se pare ciudat că în clipa de faţă sunteţi lăsat fără slujbă într-o ţară care îşi face un titlu de glorie pentru toţi cetăţenii ei. E acesta un aspect al dreptului la muncă, despre care Ceauşescu şi autorităţile din România vorbesc cu atâta sârg?
- Ştiţi ce se întâmplă, în România există, nu de astăzi, o discrepanţă formidabilă între realitate şi aparenţă. Mi-aduc aminte că în aşa-zisul său pamflet, care nu este un pamflet, ci o analiză lucidă, "1907 din primăvară până în toamnă", Caragiale începea prin a acuza tocmai această formidabilă discrepanţă dintre realitate şi aparenţă, care era, deja la vremea respectivă, în opinia lui, unică în Europa. Aşa că nu trebuie să ne mire că astăzi regimul una spune şi alta face. De altminteri, o face la cel mai înalt nivel. Însă remarc că în seria de interviuri pe care Nicolae Ceauşescu le-a acordat diverselor publicaţii occidentale s-au făcut nişte afirmaţii fără nici o legătură cu realitatea de la noi. Îmi permit să dau câteva exemple, da?

- Vă rog.
- De pildă. Preşedintele României a susţinut că la noi nu există rafturi goale, toate rafturile magazinelor sunt pline, fiind de altfel în consens cu ministrul adjunct al Comerţului interior, domnul Nicolae Andrei, care a găsit o explicaţie şi mai năstruşnică, spunând că, dacă există vitrine goale, asta se datorează faptului că noi obişnuim să ţinem alimentele în frigidere. Ei bine, aş vrea să-l rog pe domnul Nicolae Andrei să-mi dea şi mie adresa unui astfel de frigider. Nu-i o problemă pentru mine, pentru că eu sunt în greva foamei, dar mă gândesc că aş putea s-o dau prietenilor sau familiei.

- Adresa...
- De asemenea, într-un interviu dintr-o publicaţie iugoslavă, preşedintele Ceauşescu a susţinut la o întrebare, de altfel abil pusă de ziarist, că la noi manualele şi învăţământul sunt complet diferite. Este o eroare, pentru că eu am lucrat într-o bibliotecă ce avea, printre altele, şi manuale de învăţământ şi pot să vă spun că era bătaie pe aceste ma­nuale, tocmai pentru faptul că manualele nu se găsesc, iar în cazul în care se găsesc se plătesc. Deci, nici o problemă de manuale şi învăţământ gratuit la noi.
- Dan Petrescu, ştim că ieri Nicolae Ceauşescu a făcut o vizită prin pieţele Capitalei şi a găsit lucruri nu prea demne de laudă, dimpotrivă, tot ce a văzut acolo a fost demn de criticat - eu cel puţin am auzit asta la Radio Bucureşti, mata probabil ai citit Scînteia. S-a îmbunătăţit cu ceva situaţia de duminică dimineaţa şi până seara sau până mâine dimineaţă la Iaşi?
- La Bucureşti nu ştiu care e situaţia, însă la Iaşi nu e nici o schimbare; nu este nici o schimbare nu după această vizită, dar nu este nici o schimbare după faimoasa plătire a datoriilor, când s-au anunţat schimbări spectaculoase şi nu s-a plătit absolut nimica. Nu? Am trăit o perioadă în care apăreau tot felul de provocatori în momentul când s-a anunţat plătirea datoriilor. Aceştia spuneau cu glas tare, aşa, în vânt, că în două-trei luni toată lumea va avea de mâncare. Or, aceste luni au trecut şi, mă rog, riscăm să aşteptăm mult-visatul comunism ca să găsim ceva de mâncare. Pe de altă parte, nu mă miră faptul că în pieţele din Bucureşti au fost găsite defecţiuni, pentru că probabil că vizita a avut un caracter mai mult sau mai puţin inopinat, şi atunci lumea nu a avut răgazul de a se pregăti. Pentru că vizita de la Iaşi s-a făcut cu pregătiri şi pot să vă spun şi cum.

- Tocmai voiam să vă întreb: nu s-au întâmplat schimbări nici atunci când Ceauşescu a vizitat Iaşiul şi Moldova, unde a avut cuvinte atât de bune şi de frumoase despre şi pentru moldoveni?
- Vizita se pare că s-a soldat cu ceea ce în concepţia regimului se cheamă eşec, pentru faptul că au fost unele incidente la Iaşi; foarte multe persoane au predat scrisori şi tot felul de reclamaţii preşedintelui; pe de altă parte, el a dejucat la un moment dat intenţiile gărzii şi a împrumutat alt traseu, în urma unei sesizări, se pare, ajungând într-un cartier unde se construiseră nişte blocuri ceva mai de tip vilă pentru nomenclatură, pe care cu mare generozitate le-a repartizat familiilor cu mulţi copii. Ei, de aici o serie de altercaţii în aparatul lor de partid, fără îndoială. Pe de altă parte, la Iaşi vizita a fost, cum vă spuneam, pregătită şi în modul potemki­niadei obişnuite, respectiv în marginea lanurilor de porumb s-au plantat exemplare de porumb supradezvoltate pe care s-a legat un număr de ştiuleţi de porumb mai mare decât o plantă ar putea produce în mod obişnuit. Şi sigur că o să mă întrebaţi cum se susţineau aceste tije de porumb în pământ. Este foarte simplu. Ele comportau în interior o altă tijă metalică ce le fixa în ţărână. Sigur că există riscul unui vânt mai puternic, pentru că se pare că accidente s-au întâmplat, ce­ea ce producea efectul comic că aceste tije se ro­­teau în jurul lor însele. Ei, nu ştiu dacă a fost cazul aici, dar, pe de altă parte, aceste lucruri pe care vi le spun s-au discutat pe ur­mă între activiştii de partid care ricanau la propria mascaradă pe care au pus-o în scenă. De asemenea, s-a adus în mod special o sfeclă su­pra­dezvoltată de la o fermă din Pufeşti. S-a adus o sfeclă supradezvoltată, care se pare că este destinată tocmai vizitelor prezi­den­ţiale. Asta a fost o întreagă istorie, pentru că fer­ma de acolo este păţită şi probabil că îm­pru­mu­tând vagoane de sfeclă în scopul amintit acestea nu s-au mai întors înapoi ori s-au în­tors înapoi cu exemplare de sfeclă normală, şi atunci vagonului de sfeclă i-a fost ataşat un de­­le­gat care să privegheze asupra produ­se­lor, iar, în plus, sfeclele au fost însemnate, fie­care în parte, ca nu cumva să fie substituite.

- Domnul Petrescu, spuneţi-mi, au fost schim­bări şi în ceea ce priveşte apro­vi­zionarea magazinelor alimentare din Iaşi în timpul vizitei prezidenţiale?
- În mod ciudat, s-au petrecut câteva fenomene de genul ăsta, însă cu un caracter mai degrabă ascuns, adică apăreau ici şi colo nişte produse pentru care se făceau cozi foarte mari şi care dispăreau instantaneu. Aşa încât, cum să vă spun, o bunăvoinţă minimă din partea serviciilor de apro­vi­zionare, ca să zic aşa, nu o putem nega, ea a existat. Însă total insuficientă faţă de cerinţele populaţiei.

- Primul din motivele grevei pe care o întreprindeţi este faptul că aţi rămas fără slujbă, că aţi ajuns să fiţi dat afară din serviciul pe care îl ocupaţi la bibliotecă. Al doilea motiv este acela că nu primiţi paşaport pentru a urma un tratament în Occident. Despre ce e vorba, dacă puteţi fi ceva mai explicit, şi dacă puteţi fi mai explicit şi cu răspunsurile pe care le-aţi primit până acum la cererea dumneavoastră de paşaport?
- Da, cu plăcere. Mi s-a diagnosticat în vară un osteom în sinusul frontal drept. Lucrul ar necesita o operaţie. Această operaţie la noi se petrece în mod obişnuit cu dalta şi cu cioca­nul, deci printr-o trepanare, dar în lipsa oricărui anestezic. Bolnavul este pur şi simplu legat de pat şi de masa de operaţie şi nu are decât să urle cât pofteşte. Pe de altă parte, sigur că, fiind angajat până la începutul acestei luni, am încercat să obţin actele necesare unei cereri de viză, însă avizul pe care trebuia să-l capăt din partea instituţiei mi-a fost refuzat. Există o formulă în acest aviz, anume instituţia garantează că postulantul prezintă garanţii morale şi politice pentru a călători în străinătate. Acum am făcut o hârtie către instituţie în care mi se părea ciudat că trebuia să fiu garantat moral, mai ales că mai fu­sesem o dată în străinătate, fără nici un fel de probleme. Pe de altă parte, a fi garantat politic de nişte oameni care în mod evident sunt angajaţi în sens contrar opiniilor mele politice mi se părea compromiţător, şi atunci am cerut o formulă mult mai simplă, şi anume că sunt pur şi simplu angajat acolo şi că pot călători în perioada concediului meu legal de odihnă. Această hârtie mi-a fost refuzată. În momentul de faţă, pentru că nu mai lucrez acolo, sper ca serviciul de paşapoarte să-mi accepte depunerea actelor în vederea obţinerii vizei.

- Se tem cumva autorităţile că aţi pleca în Occident şi nu v-aţi mai întoarce?
- Nu, este exact invers. M-am întâlnit la un moment dat pe stradă cu un reprezentant al acestor autorităţi şi i-am expus problema mea, şi acesta a râs foarte cinic, spunându-mi că pentru mine, desigur, nu se pune pro­blema rămânerii acolo, ci tocmai invers. Or, sigur, că în această situaţie m-am simţit obligat să spun că nu plecarea mea ar rezolva ceva pentru această ţară, ci cred că tocmai dimpotrivă, că, dacă ar pleca ei, s-ar putea să se mai întâmple nişte lucruri.
- Ei, să sperăm că ei vă vor auzi. Există şi alte lucruri pe care aţi vrea să le spuneţi şi pe care eu nu v-am întrebat despre ele?
- Cu mare plăcere, un lucru independent de situaţia mea personală, un lucru priveşte interesele generale, ca să zic aşa. Am lansat o declaraţie privind ceea ce se va întâmpla probabil la Congresul al XIV-lea, pe care îl aşteptăm cu nerăbdare. Este vorba despre realegerea în funcţia supremă de partid a preşedintelui Nicolae Ceauşescu. Problema este că sigur o să mă întrebaţi ce legătură am eu cu această alegere care în mod logic nu priveşte decât partidul.

- Nu vă întreb...
- Nu mă întrebaţi, dar mă simt eu obligat să reacţionez. Este vorba despre o alegere în funcţia supremă de partid şi care în mod logic nu priveşte decât partidul. Or, toate mijloacele de informare au vorbit despre întregul popor care primeşte cu bucurie această realegere. Mi se pare un abuz formidabil în momentul în care în România există deja o opoziţie şi o disidenţă.

- Vă întrerup puţin, declaraţia aceasta dacă nu mă înşel a apărut în "Liberation" de marţi şi noi am difuzat-o în emisiunea "Actualitatea românească", de luni seară, adică din seara în care noi deja vorbim acum la telefon.
- Este exact. Îmi permit atunci să mai aduc la declaraţia dumneavoastră câteva precizări. Numele pe care l-aţi recepţionat greşit îl rectific, este vorba despre domnul Filip Răduţi. În afară de asta ţin să precizez că toţi semnatarii de până acum în­de­păr­tează orice idee de retractare a spuselor lor, deci orice gen de dezminţire sau retractare nu le va aparţine, şi nu este voit din partea lor. Pe de altă parte, în momentul de faţă dispunem de un nou semnatar. Este vorba despre domnul Luca Piţu pe care, dacă doriţi este lângă mine, vi-l pot da la telefon.

- Numai o secundă, aş vrea să vă mai în­treb încă o chestiune. Ştiţi, de când sunt la Europa Liberă, de aproape 10 ani, dum­nea­vostră sunteţi primul român cu care vorbesc direct din ţară şi care acceptă să stea de vorbă cu noi, cu acceptul, de ase­me­nea, de a se difuza convorbirea noastră.
- Da, este exact...

- Aş zice să fie într-un ceas bun, şi să sperăm că într-o bună zi şi alţi români vor fi în măsură să stea de vorbă cu noi, la Europa Liberă, direct din ţară şi fără teamă.
- Să sperăm că o să ne ajute Dumnezeu în această privinţă.
-
 Spuneţi-mi cum priviţi dumnea­vostră, şi prietenii dumneavoastră şi alţi intelectuali pe care-i cunoaşteţi ceea ce se întâmplă la ora actuală în celelalte ţări comuniste, în Ungaria, în Germania Democrată, în Polonia şi, evident, în Uniunea Sovietică?
- Ceea ce se întâmplă este de foarte bun augur pentru toate popoarele din această zonă, după părerea mea regimurile de tip comunist instaurate aici sunt complet compromise şi nu au altă soluţie decât de a capitula. Pe de altă parte există un contrast formidabil între ceea ce se întâmplă în Ungaria, chiar în Republica Democrată Germană, în Polonia, în Uniunea Sovietică şi ceea ce se întâmplă la noi. Noi în mo­men­tul de faţă alcătuim un soi de enclavă în această parte geografică a lumii, dar îmi place să cred că după un anumit principiu, pe care l-aş numi al vaselor comunicante, nu e departe vremea când ne vom pune la unison cu ceea ce se întâmplă în zona noas­tră geo-politică. Este adevărat că această enclavă despre care vorbesc capătă în momentul de faţă un caracter de al­ba­nizare forţată. De aceea îmi permit să spun că, dacă preşedintele Nicolae Ceauşescu a acuzat pe patru dintre cei şase demnitari de partid, care i-au adresat o scrisoare de a fi agenţi ai diferitelor puteri, în mod logic mi se pare că şi el însuşi este un agent, şi anume agent albanez.

- Nu aş prea crede, dar nu e exclus... Domnule Petrescu, încă o întrebare refe­ritoare la dumneavoastră. Ce vi s-a în­tâm­plat după ajungerea şi difuzarea în Occident de posturile de radio printre care şi cel la care lucrez, a scrisorii dumneavoastră către organele de represiune.
- Nu s-a întâmplat nimic, dacă n-ar fi această concediere pe care am discutat-o.

- Deci, ceva s-a întâmplat totuşi.
- Ceva s-a întâmplat, şi am semne ale motivelor acestei întâmplări, şi anume faptul că în sfârşit a transpirat până la mine acest zvon, atât timp cât mă refeream la chestiuni foarte, foarte generale, lumea era dispusă să accepte până la un punct lucrurile, dar din momentul în care am început să numesc nişte persoane precise, acestea s-au pus în mişcare. De aceea am şi vorbit, dacă vă amintiţi dumneavostră, de la începutul declaraţiilor mele, de o anumită reţea formidabilă de corupţie care face ca preşedintele Ceauşescu să nu fie singurul vinovat de situaţia actuală a ţării.

- Spuneţi-mi, celorlalţi oameni pe care dumneavoastră i-aţi menţionat în scri­soa­rea dumneavostră, li s-a întâmplat ceva? Altceva decât în mod obişnuit?
- Deocamdată nu, dar nu sunt semne bune în această privinţă. O să încerc să vă ţin la curent în măsura posibilităţilor.

- OK. Socot că convorbirea noastră a fost fructuoasă şi că aţi spus multe lucruri dintre cele pe care bănuiesc că aţi vrut să le spuneţi  pe această cale. Eu vă mul­ţu­mesc pentru curajul şi pentru atitudinea dumneavoastră civică, şi dacă se poate, aş vrea să schimb un cuvânt şi cu domnul Luca Piţu (...).
- Vă mulţumesc foarte mult, şi am pentru dumneavostră o mare stimă, ca şi pentru colegii dvs. (...) Vi-l trec pe Luca Piţu.