Posturile de radio vestice sunt bruiate În URSS şi în Est (II)

München, februarie 1989 ● Jonathan Eyal

Deşi semnaseră înţelegeri care interziceau bruiajul posturilor de radio din ţările partenere, URSS şi aliaţii săi estici continau, la sfâr­şitul anilor ’80, să blocheze posturile vestice. Mai mult, la ne­go­cierile internaţionale, Gorbaciov se oferea să renunţe la această practică, în schimbul unor avantaje pentru URSS. Ţările est-europene îi urmau exemplul.

e încearcă obţinerea primelor concesii
Adevăratele intenţii ale lui Gor­ba­­ciov au devenit mai clare în timpul vizitei în URSS a directorului USIA (United States Information Agency) la începutul anului 1986. Acesta a fost informat că Moscova ar putea renunţa la bruiajul transmisiilor radio din Vest, dar că Radio Europa Liberă şi Radio Libe­rty se încadrează într-o categorie aparte pentru care nici o "concesie" nu poate fi făcută din moment ce face propagandă şi răspândeşte "bâr­fe răutăcioase". Această cam­­pa­­nie, prin care se diferenţia REL-RL de alte posturi vestice, s-a intensificat încet-încet: de exemplu, s-a sugerat că, în vreme ce pos­tu­­rile radio "guvernamentale" erau de obicei preocupate să di­fu­­zeze informaţii despre evenimente din statele partenere, REL-RL era interesat să relateze evenimente din ţara către care îşi difuza emisiunile. Mai mult, REL-RL nu era condus de rezidenţi ai statului care plătea pentru op­e­raţiunile sale şi nu îşi avea sediul în statul în care se afla conducerea sa editorială. În termeni legali, acestea nu erau decât pretexte, pentru că nu există nici un tratat internaţional care să facă departajări între posturile radio în funcţie de aceste consi­deraţii; abordarea avea însă mai multe avantaje. Mai întâi, îi permitea Uniunii Sovietice să verifice cât de pregătiţi sunt vesticii ca să declare "propaganda" drept ilegală. În al doilea rând, izola posturile de care mai mult guverne est-europene se temeau cel mai mult. În sfârşit, era în conformitate cu predilecţia lui Gorbaciov de a aborda orice pro­blemă sovietică printr-o dife­ren­ţiere între de­­zi­rabil şi esenţial. A considerat, pro­babil, că a pre­în­tâmpina difuzarea către po­pulaţia URSS a ştirilor de­ranjante era, în ansamblu, de­zirabil. A inter­zice difuzarea posturilor excesiv de preocupate să relateze despre scene domestice din Europa Estică era însă mult mai important. Reevaluarea prio­rităţilor de Mos­cova a fost, repede, un exemplu pentru alte state est-europene. Bulgaria a comunicat RFG că postul Deutsche Welle ar putea scăpa de pecetea bruiajului, iar Polonia a declarat că e deschisă să recep­ţioneze orice post de radio "deţinut de un stat". Este semnificativ faptul că ambele au afirmat că REL-RL va continua să fie bruiat din moment ce "provoca agitaţia" po­pulaţiei din ţările lor.

Argumentul reciprocităţii
Tactica a fost rafinată în timpul întâlnirii la nivel înalt dintre preşedintele Ronald Reagan şi Gorbaciov, la Reykjavik, în toamna anului 1986. Sovieticii au sugerat că ar putea renunţa la practica bruiajului dacă ar avea promi­siunea recipro­cităţii. Uniunea So­vietică ar putea reconsidera bruiajul postului VOA dacă, în schimb, va primi ajutorul Washingtonului de a înfiinţa posturi de radio sovie­tice în SUA. Nu numai că acest lucru era imposibil din punct de vedere legal, dar sugestia a fost respinsă ca fiind de reacredinţă, din moment ce se încerca obţi­nerea unor concesii în schimbul stopării acestei acţiuni ce intra în contradicţie cu obligaţiile inter­na­ţio­nale ale URSS. Faptul avea să fie aspru criticat de liderii vestici la conferinţa CSCE ce a urmat apoi la Viena în noiembrie 1986. Totuşi, est-euro­penii au mers pe aceeaşi abordare. Printr-o mişcare concertată, mai multe posturi de radio au fost criticate într-o serie de state est-euro­pene în acelaşi timp şi toate au făcut distincţia între posturi "de stat" şi "altele". Polonia a mers chiar atât de departe, încât a pus în aceeaşi balanţă încetarea bruiajului cu problema cursei înarmărilor, as­pect asupra căruia Estul insista cu prilejul negocie­rilor inter­na­ţionale. Pentru a face situaţia şi mai confuză, au fost răspândite, tactic, zvonuri cum că o înţelegere tacită privind aceste aspecte ar fi fost deja încheiată între SUA şi URSS şi că, drept rezultat, doar REL-RL avea să mai fie bruiat. Directorul USIA a descris aceste zvonuri ca "total absurde", iar declaraţiile tuturor delegaţiilor vestici la Viena au lămurit repede Moscova că nici o concesie nu i-ar putea fi acordată în urma unor "gesturi reciproce de bunăvoinţă", aşa cum le-au numit delegaţii so­vie­tici la Viena.

Iniţiative "unilaterale"
Moscovei i-a fost clar, deodată, că problema bruiajului continua să fie o sursă de discordie în relaţiile sale cu Vestul, iar Polonia a fost desemnată să facă o serie de "gesturi unilaterale de bunăvoinţă".

Mai mult, la sfârşitul acelei luni, bruiajul sovietic asupra BBC a încetat cu desăvârşire; Moscova s-a referit la acest aspect ca la o "sus­pen­dare" a activităţilor pe care în­că refuza să le considere ilegale. Miş­­­carea, pregătită pentru sosirea în URSS a primului-ministru britanic, Margaret Thatcher, a fost ur­mată, în mai 1987, de încetarea bruiajului postului VOA. Şi aceasta a coincis cu sosirea la Moscova a di­­rectorului USIA şi cu reînnoirea ce­­rerii sovie­tice pentru "concesii" ase­mă­nă­toa­re, nu numai din par­tea SUA, dar şi din partea Germa­­niei de Vest. Polonia a avut iniţiativa de a face o "concesie" similară: li s-a permis cores­pon­den­ţilor de la VOA să primească de la Gu­vern co­municate de presă, dar REL-RL a co­­ntinuat să fie criticat ve­he­ment. Într-adevăr, surse specia­lizate din Vest au confirmat că staţiile de bruiaj folosite ante­rior pentru bruiajul altor posturi au fost re­dire­cţionate către REL-RL; acest lu­cru viza mai ales transmisiile Ra­dio Liberty către Republicile sovie­tice din partea central-asiatică a URSS. Cu siguranţă şi de o manieră coordonată, unele Repu­blici sovie­tice au început să acuze REL-RL de "instigare" la agitaţie etnică. În vara lui 1987, alte concesii au fost oferite: Mos­cova a stopat bruiajul anumitor programe emi­se de postul israelian Kol Israel. Din nou, con­­cesii reciproce au fost aştepta­­te, pentru că Is­raelul fusese de acord, recent, cu ins­talarea unor dis­pozitive ce facilitau emisiile REL-RL pe teritoriul său. În acelaşi timp, presiunea asupra REL-RL a crescut şi Polonia a acuzat postul că încurajează opoziţia să im­pu­nă ser­viciul militar în rândul sta­­te­lor semnatare ale Pactului de la Var­şovia.

Tactica acestor concesii separate necesita mai multe "revizuiri" atât în afara, cât şi în interiorul Europei de Est. Aşadar, Radio Moscova a început să critice transmisiile BBC destinate Po­loniei, emisiunile în limba po­lo­neză şi, în răspunsul la întrebarea unui ascultător ungur, a criticat sever REL-RL pentru "ames­te­cul în aface­rile interne sovietice". Pe de altă parte, critica la adresa sovieticilor a continuat la Viena şi URSS a realizat că, dacă Vestul accepta jocul concesiilor reciproce, acest lucru putea, în mare mă­sură, să afecteze interesele Moscovei. Ofertele URSS de a coopera cu posturile de radio vestice s-au redus, iar la sfârşitul lui 1987, în directă le­gă­tură cu refuzul sovieticilor de a le acorda mai multă libe­r­ta­te jur­n­­aliştilor ame­ricani din URSS, SUA au impus restricţii jurnaliştilor sovietici rezidenţi în Statele Unite.
Radio Europa Liberă (München) – Raport al Secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere de Eliza Dumitrescu