Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ministrul maghiar de Externe, Gyula Horn, s-a alăturat celor care susţineau posibilitatea unei ameninţări militare române la adresa Ungariei. În cadrul unei conferinţe de presă, a pretins că ofiţeri români de rang înalt au anunţat că România este capabilă să producă arme nucleare, că în curând va produce rachete cu rază medie de acţiune şi că şeful Marelui Stat Major Român ar fi formulat ameninţări militare.
"Nici una dintre cele trei ameninţări enumerate de Horn nu este foarte convingătoare. Faptul că se strigă «lupul» e de aşteptat din partea liderilor militari maghiari, având în vedere că armata lor se confruntă cu perspectiva unui viitor negru. Deja cea mai mică armată din cadrul ţărilor membre ale Pactului de la Varşovia, militarilor maghiari li s-a comunicat că va avea loc o restrângere inevitabilă. Nu trece nici o lună fără să se anunţe o nouă tăiere din buget.
La începutul lui iulie 1989, un ofiţer senior a spus că armata maghiară nu îşi mai poate îndeplini îndatoririle stipulate de Pactul de la Varşovia. El s-a plâns că aproape toate investiţiile în apărare au fost stopate, că nu au fost comandate noi avioane, iar tancurile ar fi trebuit să fie înlocuite de acum 10 ani, dar că încă sunt utilizate, pentru că nu există bani pentru a cumpăra altele. Alţi observatori au spus că forţele armate maghiare trebuie reduse cu 30%-40% dacă se vrea să se stabilească o relaţie sănătoasă între achiziţii şi operaţiuni. În ianuarie 1986, Ungaria a anunţat că plănuieşte o reducere de 8,8% a forţelor armate în următorii doi ani.
Oricât de crudă ar putea fi această perspectivă pentru militarii maghiari, tot nu au de ce să se teamă de România. Deşi România este singura ţară din cadrul Pactului de la Varşovia care nu a anunţat reduceri în armată, în urma discursului lui Mihail Gorbaciov la ONU, în noiembrie 1988, tot nu pare a avea o armată credibilă.
Un expert vestic a descris armata română ca fiind «insignifiantă» din următoarele motive: armata «este de obicei folosită ca mână de lucru ieftină. Majoritatea recruţilor nu experimentează mai mult de instrucţia cea mai rudimentară...». El a spus că doctrina de apărare a lui Ceauşescu a dus la o completă deprofesionalizare a forţei armate. S-a fundamentat pe o apărare teritorială care cere ca toată populaţia să lupte, acest lucru eliminând nevoia de soldaţi profesionişti bine instruiţi.
Dar nu atât liderii militari ai Ungariei îşi exprimă îngrijorarea, cât liderii săi politici - mai ales cei reformişti. Care ar putea fi motivele politice din spatele acestor repetate alarme maghiare? Ceauşescu a luat poziţia de apărător al comunismului ortodox în cadrul blocului estic cuprins de spasmele schimbării. El şi fratele său au orchestrat o virulentă şi ofensivă campanie împotriva Ungariei.
Un exemplu este recenta telegramă trimisă lui Ceauşescu din partea unei organizaţii de veterani care protestează faţă de reînhumarea fostului prim-ministru maghiar Imre Naghy la 16 iunie. Afirmând că 42.000 de soldaţi români au murit în lupta de eliberare a Ungariei în timpul celui de-al doilea război mondial, veteranii au declarat: «Atunci, noi am pus mâna pe arme împotriva nedreptăţii; acum, tot în numele a ceea ce e drept, noi luăm cuvântul împotriva complotului maghiar pe care îl considerăm anticomunist, antiromânesc şi fascist». Este adevărat că doar soldaţii veterani au vorbit de această dată, dar textul are fervoarea unei chemări la luptă.
Mai mult, o campanie antimaghiară, în desfăşurare în România, pare să fie focalizată mai ales militar. De exemplu, nu mai puţin de două treimi din numărul din mai 1988 al revistei militare lunare Viaţa Militară au acoperit diverse aspecte ale disputei cu Ungaria. Cei care au susţinut recenta atitudine a Ungariei faţă de ipotetica ameninţare militară românească ar putea, pe drept cuvânt, să sublinieze că fiecare vorbitor a insistat ca problema să nu fie exagerată. Totuşi, frecvenţa cu care liderii maghiari au abordat în ultimul timp această chestiune, chiar şi în treacăt, şi mai ales pertinenţa şi chiar acurateţea absolut chestionabile ale unora dintre exemplele lor au reuşit să facă tocmai acest lucru.
O astfel de abordare a fost evidentă şi într-un interviu realizat de curând de Radio Europa Liberă cu Szuros. Secretarul general al Adunării Naţionale a spus că nu crede că disputa cu România ar putea escalada până la o ciocnire militară, dar a mai spus că Ungaria trebuie să fie vigilentă la anumite semnale, la anumite manifestări care vin din România... El i-a amintit intervievatorului că trupele româneşti au fost de două ori la Budapesta în acest secol, în timp ce trupele maghiare nu au fost niciodată la Bucureşti şi a adăugat că, «atunci când plutesc cadavre pe râurile de la graniţa celor două ţări, oamenilor li se face frică».
Szuros a mai menţionat nişte pretinse articole vestice, potrivit cărora România şi-a întărit trupele de-a lungul graniţei cu Ungaria, dar aceste articole nu pot fi confirmate de Radio Europa Liberă. Pare clar că maghiarii au exagerat cele trei ameninţări militare româneşti menţionate de Horn la conferinţa de presă. Pe de altă parte, nu au exagerat ostilitatea înverşunată a lui Ceauşescu faţă de reforma politică maghiară. Poate că liderii maghiari doresc să folosească aceste exemple ale ostilităţii militare româneşti faţă de un vecin socialist pentru a-l discredita şi mai mult pe Ceauşescu. Nu pare neapărat necesar. Sau poate conducerea vrea să folosească pretinsa ameninţare românească pentru a produce divizări în societatea maghiară şi pentru a câştiga sprijinul populaţiei naţionaliste."
Douglas Clarke
Radio Europa Liberă (München) - Raport al secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere din limba engleză de Eliza Dumitrescu
