Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În primăvara anului 1989, o altă misivă de protest semnată de un scriitor a ajuns în Vest. Semnatarul, Aurel Dragoş Munteanu, era la a doua iniţiativă de acest fel, pentru că în octombrie 1988 mai trimisese o astfel de scrisoare, în care îşi expunea motivele pentru care şi-a dat demisia din PCR.
Aurel Dragoş Munteanu a fost primul director postdecembrist al TVR şi, ulterior, ambasador al României pe lângă ONU.
"O scrisoare redactată la 8 aprilie 1989 de scriitorul şi criticul literar Aurel Dragoş Munteanu tocmai a ajuns în Vest. Această scrisoare i-a fost adresată lui Dumitru Radu Popescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România (USR), cu cererea de a-i proteja pe poeţii Mircea Dinescu, Dan Deşliu, Ana Blandiana şi pe alţi scriitori persecutaţi.
Munteanu însuşi a fost obiectul unei hărţuiri constante de când a criticat politicile culturale, religioase şi cele pentru minorităţi ale partidului. Ulterior, a ieşit din partid. Potrivit scrisorii sale, el a fost "dat afară cu brutalitate de la locul său de muncă, o publicaţie a USR", fără a primi vreo explicaţie, în afara unui comentariu din partea editorului de la săptămânalul literar Luceafărul. Acesta i-ar fi spus că a fost înlăturat din "motive politice". Numele lui Munteanu a fost trecut pe lista neagră, a fost pus sub urmărire permanentă, el a fost transformat într-un paria, iar telefonul său a fost tăiat. Telefonul lui Munteanu pare totuşi că reîncepe să funcţioneze uneori, atunci când e ameninţat şi insultat "de vocile extratereştrilor", o referire la poliţia secretă română, Securitatea. Potrivit lui Munteanu, aluziile la aceste "fiinţe" se regăsesc masiv în vocabularul de fiecare zi al majorităţii românilor. Munteanu mai spune că a fost privat şi de alte drepturi civile, precum dreptul de a circula peste graniţă.
Munteanu consideră că este momentul potrivit pentru scriitori de a protesta deschis împotriva încercărilor regimului de a-i izola pe Dinescu şi pe Deşliu şi de a-i împiedica să ducă o viaţă normală. Iniţiativa lor "ofensatoare" reprezintă "o chestiune de onoare pentru orice scriitor adevărat", pentru că "ei au exprimat ceea ce au gândit într-o încercare de a îmbunătăţi situaţia prezentă". El a spus că Popescu ar fi trebuit să iniţieze o dezbatere publică în presa românească, să facă auzite opiniile scriitorilor într-un cadru care să nu fi ameninţat societatea sau poziţia partidului în nici un fel. O dezbatere deschisă ar fi putut preîntâmpina hărţuirea lui Dinescu şi a lui Deşliu.
Munteanu a insistat asupra dreptului fiecăruia de a avea propriile păreri, inclusiv Popescu; dar, în acelaşi timp, el crede că Popescu, din poziţia sa de preşedinte al USR, nu ar trebui să admită limitarea drepturilor scriitorilor de a-şi exprima punctul de vedere şi nu ar trebui să permită ca scriitorii să fie agresaţi fizic sau psihic. El a avertizat că: "Orice consimţire asupra restrângerii libertăţii scriitorilor va avea repercusiuni asupra întregii literaturi române. A ignora situaţia prezentă a colegilor noştri este acelaşi lucru cu a colabora cu răul. Am încuraja răul şi acesta ar fi un semn definitiv al unei conduite culpabile... Este vremea să punem capăt blestematei moşteniri staliniste, potrivit căreia opiniile neoficiale sunt automat calificate drept infracţiuni şi pasibile de diverse forme de represiune".
La sfârşit, Munteanu şi-a exprimat solidaritatea cu Dinescu şi Deşliu, a protestat împotriva acţiunilor pe care Poliţia le-a întreprins la adresa lor şi a făcut un apel către Popescu să înceapă o dezbatere publică despre cazul lor şi să apere drepturile scriitorilor potrivit statutului USR.
Scrisoarea lui Munteanu este a treia scrisoare de protest adresată lui Popescu, în funcţia sa de preşedinte al USR, de când Mircea Dinescu a fost demis din structura editorială a săptămânalului România literară. O scrisoare a fost scrisă de Dinescu însuşi, o alta de şapte intelectuali proeminenţi şi ultima de Munteanu. Toate cele trei scrisori au descris aşa-zisa ofensă a lui Dinescu, prin care acesta a criticat violarea Constituţiei în România, şi au comentat faptul că pedeapsa sa este nedreaptă şi reprezintă o violare a statutului USR.
Toate scrisorile au chestionat asupra respectării legii şi au făcut apel la preşedintele USR să îşi facă datoria de a-i proteja pe autori şi drepturile lor. Sunt totuşi puţine şanse ca Popescu să treacă de partea scriitorilor hărţuiţi de regim, pentru că el este cel care, în calitate de editor al săptămânalului România Literară, l-a dat afară pe Dinescu.
Crisula Ştefănescu
Radio Europa Liberă (München) - Raport al Secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere din limba engleză de Eliza Dumitrescu
