La 16 iunie 1989, România şi RDG au avut o poziţie identică în privinţa construirii socialismului şi în privinţa aspectelor de bază referitoare la viaţa internaţională, poziţii reiterate în timpul vizitei în România a lui Erich Muckenberger, un membru al biroului politic al Partidului Social Democrat German. Ca oaspete al CC al PCR, Muckenberger, a avut prilejul de a studia activitatea mai multor organizaţii ale PCR.
Prezenţa în România a lui Harry Tisch, membru al biroului politic al PSDG şi Preşedinte al Consiliului Central al Confederaţiei Sindicatelor Libere Germane, ar putea fi pusă în legătură cu importanţa tot mai mare a Solidarităţii poloneze. La 5 iulie, Tisch a fost primit de Ceauşescu, care a insistat asupra rolului important al uniunilor sindicale care oferă "prin muncitorii revoluţionari, un cadru larg pentru sistemul democratic. E nevoie ca ei să-şi concentreze eforturile şi să coopereze încă şi mai îndeaproape pentru dezvoltarea socialismului din ţările lor, pentru implementarea politicii de construire a socialismului şi comunismului."
Relaţiile dintre RDG şi România au devenit şi mai strânse ca rezultat al discuţiilor de la 20 iulie, de la reşedinţa de vară a lui Ceauşescu, la Marea Neagră. La întâlnire a participat Nicolae Ceauşescu, în calitatea sa de preşedinte al Republicii Socialiste România şi de Comandant Suprem al Forţelor Armate (o funcţie foarte des menţionată în presă); colonelul general Horst Bruner, şeful Directoratului Politic Principal al Armatei Poporului din RDG, şi Ilie Ceauşescu, un alt frate al preşedintelui, în calitate de secretar al Consiliului Politic al Armatei şi adjunct al ministrului Apărării Naţionale. Cum este cazul după aproape toate aceste întâlniri, comunicatul a menţionat că scopul discuţiilor l-a reprezentat creşterea procesului de "dezarmare, şi, în primul rând, dezarmarea nucleară, şi crearea unui climat de securitate, înţelegere, pace şi cooperare între popoare": "S-a insistat asupra contribuţiei pe care cele două armate pot şi trebuie să o aibă în educarea generaţiilor celor mai tinere în spiritul prieteniei, al colaborării şi pentru apărarea realizărilor socialismului, pentru pace şi înţelegere între toate naţiunile... Cele două partide au poziţii similare în ceea ce priveşte construirea socialismului ca şi în privinţa celor mai importante probleme ale vieţii politice internaţionale, fapt care reprezintă o bază bună pentru o şi mai bună cooperare între cele două ţări, la nivel bilateral şi internaţional."
COREEA DE NORD
Dintre toţi liderii comunişti, cel mai apropiat prieten al lui Ceauşescu pare a fi Kim Il Song. În afară de ostilitatea comună faţă de liberalizare, liderii României şi ai Coreei de Nord au filosofii similare, au obsesii legate de cultul personalităţii fără corespondent niciunde în lume şi se folosesc de propagandă şi de îndoctrinarea politică în cea mai bună tradiţie stalinistă. Tonul mesa-jelor pe care le-au schimbat (şi care menţionează "solidaritatea lor militantă" pe plan internaţional) a fost mereu deosebit de cordial, atitudinea faţă de Ungaria similară, deşi din motive diferite: din 1988, când Ungaria a iniţiat relaţii diplomatice cu Coreea de Sud, Phenianul a denunţat reformismul Ungariei ca fiind "perfid" şi o trădare a internaţionalismului proletar şi a principiilor de bază ale marxism-leninismului. Ultima vizită efectuată în Coreea de Nord de către Nicolae şi Elena Ceauşescu a fost în octombrie 1988. Relaţiile strânse dintre cele două familii de la putere au fost întreţinute prin diverse întâlniri oficiale: de exemplu, la Phenian, la sfârşitul lui aprilie 1989, la Comisia Reunită pentru Econo-mie, Tehnică şi Ştiinţă; şi, din nou, la 26 mai 1989, când o delegaţie a Comitetului pentru Radio şi Televiziune al Coreei de Nord a fost primită la Bucureşti de către Constantin Olteanu, membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR. În aceeaşi zi, Radio Phenian a ţinut să sublinieze "legătura deosebit de strânsă şi încrederea dintre liderii celor două partide şi state... credinţa faţă de internaţionalismul proletar şi un puternic simţ camaraderesc."
Aspectele militare par a fi fost principalul scop al vizitei în România a lui Ri Bong Won, director al Biroului Politic General al Armatei Populare a Coreei de Nord. La 6 iunie, el a fost primit de Ceauşescu, în prezenţa lui Ilie Ceauşescu, secretar al Consiliului Politic al Armatei şi adjunct al ministrului Apărării Naţionale. Trei săptămâni mai târziu, la 27 iunie, Nicolae Ceauşescu, în timp ce primea scrisorile de acreditare ale noului ambasador al Coreei de Nord la Bucureşti, i-a transmis cele mai bune urări lui Kim Il Song, precum şi fiului acestuia, Kim Jong Il, care este membru al Prezidiului Biroului Politic.
În sfârşit, participarea unei delegaţii româneşti la deschiderea Festivalului Mondial al Tinerilor şI al Studenţilor, la Phenian, la 3 iulie, i-a dat ocazia lui Kim Il Song de a le ura din nou lui Nicolae şi Elenei Ceauşescu, "multă sănătate şi viaţă lungă".
CHINA
Cruzimea cu care conducerea de la Beijing a înăbuşit mişcarea de protest trebuie să fi fost pe placul preşedintelui României, demonstrându-i că nu este imposibil să ataci asaltul reformist. Cum e regula, presa românească a preluat linia oficială a autorităţilor chineze, vorbind foarte puţin şi nefavorabil despre mişcarea studenţească. Mesajele diplomatice au mers şi ele pe linia oficială. Pe drumul de întoarcere de la Phenian, după festivalul tinerilor, Nicolae Constantin s-a oprit în Beijing şi, în calitatea sa de Preşedinte al Colegiului Central de Partid, i-a adresat un mesaj de felicitare din partea lui Ceauşescu lui Jiang Zemin pentru alegerea sa ca Secretar General al Partidului Comunist Chinez. Potrivit unui articol din presa chineză, conversaţia lor s-a derulat într-o "atmosferă cordială". În lumina recentelor evenimente din China şi a dezaprobării internaţionale, felicitările lui Ceauşescu au fost deosebit de bine primite de conducerea Chinei, din moment ce preşedintele României a spus că partidul şi poporul român au fost şi vor rămâne prieteni de încredere ai partidului şi poporului chinez. Deşi România şi-a intensificat, în mod indubitabil, contactele cu oponenţii reformei din lumea comunistă, nu se poate decât specula că Ceauşescu ar încerca să formeze o nouă constelaţie de alianţe bazate pe similitudini ideologice.
Mihai Sturdza
Radio Europa Liberă (München) - Raport al secţiei de cercetare, condusă de dr. M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere din limba engleză de Eliza Dumitrescu