Cea mai bogată zestre

Buftea cochetul orăşel cunoscut drept capitală a cinematografiei naţionale, ale cărei uliţe, străzi şi ogoare au devenit adesea "platouri de filmare" şi unde există o frumoasă tradiţie a prezentării în avanpremieră a peliculelor de lung metraj, într-o panoramare amplă îşi dezvăluie noua sa identitate edilitară şi industrială. Blocuri, monumente, un elegant centru de cultură şi educaţie socialistă "Cântarea Româ­niei", al sindicatelor, Întreprinderea de Vată, Întreprinderea pentru industriali­zarea legumelor şi Fructelor şi Întreprinderea de Ambalaje Metalice şi Piese de Schimb pentru Industria Alimentară, modernă unitate, cunoscută îndeobşte după iniţialele sale, IAMPSIA, unde, dintre atâtea chipuri tinere, concentrate în dreptul unei fete cu o privire calmă, atentă, mani­pulând cu dexteritate şi, aş zice, cu tandreţe butoane complicate. Pe ecusonul său citim: Georgeta Gurău, maşinista. Şi pentru că acum n-are timp pentru a sta de vorbă, aşteptăm până la terminarea turei.
- Ştiţi, o să întârzii, se scuză ea zâmbind - am o şedinţă de UTC, în care discutăm rezultatele întrecerii uteciste pentru recuperarea şi refolosirea materialelor.

Ne arată cu mândrie carpetele cu ale­sături ţesute de mama lor, ajutată pe rând şi de cele patru fiice,care au învăţat şi să coasă, să brodeze, să tricoteze.

"Cea mai bogată zestre o constituie cinstea şi hărnicia. Pentru mine, munca este o necesitate, am muncit de mică la şcoală şi alături de părinţi. Am intrat în fabrică la 16 ani, pot spune că în aceşti ani am învăţat să lucrez la toate tipurile de maşini, fiindcă nu pot să trec pe lângă un lucru fără să-l cunosc, să ştiu cum func­ţio­nează.

Calitatea ne preocupă în mod deosebit şi noi, tinerii, suntem implicaţi în iniţiativa comitetului de partid «Eu lucrez, eu controlez, eu răspund» şi nu pot să fiu printre cei dintâi, căci sunt primită din 1986 în rândul comuniştilor. Am urmat şi cursurile liceului seral şi vreua să mă pregătesc pentru Facultatea de Chimie, tot seral."
O biografie nu excelează printr-un spectaculos căutat, ci prin curgerea sa firească în matca propriei demnităţi.
Octavia Treistar - Femeia, nr. 11/1989