Descoperirile din peştera de la Grohot

Că legendele nu sunt simple fa­bu­laţii arcuite pe volutele fanteziei şi că, adeseori, pornesc de la întâmplări reale o dovedeşte şi descoperirea din satul Grohot, judeţul Hunedoara. Aici, pe Valea Ribicioarei (într-o microzonă carstică de pe rama nordică a Depresiunii Bradului, extrem de greu accesibilă), doi speologi amatori, Florin Tosca şi Petru Toda, au explorat în 1975 o peşteră, iar pe pereţii ei, un şir de desene rupestre, unice, s-a stabilit ulterior, pentru arealul ţării noastre. Şi tot celor doi temerari alpinişti ai subte­ranului le datorăm, deopotrivă, identificarea, într-o galerie de inferioară a domului carstic, a unui schelet uman şi a unor oase de Ursus spelaeus. Ulterior, peştera "La cizme" (botezată aşa după denumirea atribuită de către localnici locului respectiv) a mai fost vizitată de o echipă lărgită de speologi a clubului "Zarandul", de tehnicia­nul geolog Mircea Nadopaca (care o cartează şi desprinde releveuri de pe desenele rupestre), de muzeograful Alexandru Andiţoiu, de arheologul Vasile Boroneanţ şi antropologii Irina Rîşcuţia şi dr Cantemir Rîşcuţia.

Cu sute de ani în urmă, ne in­for­mea­ză reporterul ancestral, în satul Grohot ar fi trăit un bărbat tânăr, pe nume Vicu. Blestemat de nevastă-sa, el cade vic­timă unor forţe oculte care îl transportă şi îl obligă să trăiască şapte ani de-a rândul în întunericul unei peşteri. Re­întors acasă, nevasta îl primeşte cu duş­mănie, îl supune la munci umili­toa­re. Amărât, deznădăjduit, Vicu re­vi­ne în peşteră, unde îşi sfârşeşte zilele.

Ce ne relevă inventarul arheologic al peş­terii? Remarcabil este în primul rând faptul că în galeria de la intrare, pe peretele din sud, se află incizate de­se­ne de un caracter aparte, unice, cum spu­neam, în arta rupestră din ţara noas­tră. Este vorba de aproximativ 12 cer­curi, incizate probabil cu un instrument de silex sau de fier bine ascuţit, în fapt cu un soi de compas primitiv. În in­teriorul, sau în afara lor sunt prezentate motive vegetale (copac schematizat), păsări şi motive cruciforme, sau poa­te chiar motive umane schematizate. În ceea ce priveşte scheletul, acesta a fost găsit în poziţie chircită şi în­con­jurat de bolovani, întregul mo­r­mânt astfel delimitat fiind orientat pe di­recţie est-vest. La capătul craniului, aco­perit parţial de argilă şi guană, a mai fost identificată o vatră de foc cu ur­me de cenuşă şi cărbune. Este posibil, sunt de părere arheologii, ca ga­leria să fi avut odinioară o comunicare spre pârăul Ribicioara, deoarece prin­tre grohotişurile acumulate în exte­rior, pătrund acum rădăcini de plante şi chiar o rază firavă de lumină.

Ur­mele pământeşti ale misteriosului per­sonaj (Vicu din legenda po­me­ni­tă?!) au fost supuse unei temeinice cer­cetări antropometrice de către un grup de specialişti, alcătuit din an­tro­pologii Irina şi dr Cantemir Rîşcuţia şi dr Lucia Păltănea. Din păcate, datarea scheletului prin cronometrie absolută (nuclizi radioactivi) nu s-a putut face cu precizie nici până în prezent. În­cer­că­rile repetate întreprinse de un arheolog american, vizitator al ţării noastre, precum şi cele executate de specialişti au­tohtoni s-au dovedit infructuoase şi neplauzibile. Dar cercetările continuă. Sub raport antropologic, au fost utili­za­te peste 80 de criterii oseometrice nu­mai pentru precizarea se­xului. S-a stabilit în cele din urmă că este vorba de un bărbat de 20-25 de ani cu o structură gracilă (constituţie de­li­cată, mo­tiv pentru care stabilirea se­xului s-a fă­cut cu multă dificultate), care a fost adus şi înmormântat aici conform unui ritual funerar paşnic şi nu aruncat prin gura avenului.

Am mai aflat că prelevarea unei re­plici în ghips a craniului va permite an­tropologilor Irina şi Cantemir Rîş­cu­ţin să procedeze la reconstituirea gra­fi­că şi plastică a fizionomiei misteriosului personaj. În legătură cu legenda amin­tită a mai fost formulată o ipo­te­ză: în urmă cu sute de ani, peştera a avut şi la acest nivel o ieşire şi că, astfel, descoperirea schele­tu­lui de către localnici a făcut posibilă naşterea unor fa­bu­laţii mitice. Mai multe amănunte la în­cheierea cer­cetărilor, când vom re­veni, publi­când şi "fotografia" amintitului perso­naj.
Liviu Timbus - Flacăra, nr. 35/1989