Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
S-a spus, pe bună dreptate, că după apariţia armelor nucleare oamenii au uitat pentru o perioadă îndelungată de armele chimice, care s-au putut astfel dezvolta şi perfecţiona în linişte în umbra celor atomice.
Când armele chimice au revenit în atenţia omenirii, s-a constatat, nu fără surpriză, că ele au evoluat în aşa măsură, cantitativ şi calitativ, încât în prezent se apropie ca forţă de distrugere de armele nucleare. La gazele toxice "clasice", s-au adăugat altele noi: substanţe neuroparalizante, psihochimice, toxine biologice, toate cu o forţă de distrugere extraordinară. Dificultăţile transportării au fost înlăturate prin crearea aşa-ziselor arme chimice "binare", formate din două componente inofensive când sunt izolate una de alta, dar de o forţă colosală când se unesc. Despre capacitatea de nimicire a armelor chimice poate da o idee toxina neuroparalizantă VX: un litru de acest produs poate ucide un milion de oameni şi provoca invalidităţi grave altui milion. Specialiştii consideră că rezervele mondiale de gaze neuroparalizante întrec de mai multe mii de ori cantitatea necesară distrugerii întregii omeniri.
Iată de ce pe plan internaţional s-au depus şi se depun eforturi nu doar pentru a pune în afara legii folosirea armelor chimice în război (acest lucru îl stipulează Protocolul de la Geneva din 1925), ci şi pentru încetarea perfecţionării, producerii şi deţinerii de asemenea arme. Ţara noastră s-a aflat şi se află printre promotorii activi ai luptei pentru interzicerea şi distrugerea armelor chimice. Este cunoscută, de pildă, declaraţia-apel româno-bulgară cu privire la realizarea în Balcani a unei zone fără arme chimice.
Dar dezarmarea chimică nu poate fi ruptă de restul procesului de dezarmare, de asigurare a păcii şi securităţii. Dacă multă vreme s-a vorbit de pericolul nuclear neglijându-se ori ignorându-se cel chimic, nu există nici un motiv de a se acţiona acum invers. De altfel, România, care nu deţine nici arme nucleare, nici arme chimice, a propus de-a lungul anilor, în cadrul forurilor de resort, înlăturarea armelor chimice ca parte a unui program complex de dezarmare, în centrul căruia să se afle eliminarea armelor nucleare, a celorlalte arme de distrugere în masă, precum şi reducerea substanţială a armelor convenţionale. Aceeaşi abordare globală a problemelor dezarmării în contextul realităţilor lumii de azi este cuprinsă şi în Mesajul de Anul Nou al preşedintelui Nicolae Ceauşescu: "Să acţionăm pentru realizarea unor acorduri generale cu privire la eliminarea totală, în mai multe etape, a armelor nucleare, să facem totul pentru începerea, în anul 1989, a tratativelor privind reducerea substanţială a armelor convenţionale, pentru realizarea unor acorduri privind eliminarea armelor chimice, pentru reducerea radicală a cheltuielilor militare".
Pe această linie se înscriu şi demersurile româneşti la recenta Conferinţă internaţională de la Paris privind interzicerea armelor chimice. În Declaraţia guvernului român în legătură cu adoptarea documentului final al amintitei conferinţe, după ce se arată că România a participat la reuniunea de la Paris cu dorinţa de a-şi aduce întreaga sa contribuţie şi sprijinul pentru oprirea cursei înarmărilor, pentru eliminarea tuturor armelor de distrugere în masă, şi în primul rând a armelor nucleare, pentru eliminarea şi lichidarea armelor chimice, se subliniază necesitatea unor acţiuni ferme pentru interzicerea producerii, depozitării şi folosirii armelor chimice, pentru înlăturarea lor deplină din arsenalele militare ale statelor. În acest context, se spune în documentul menţionat, România declară că rămâne fidelă semnăturii puse pe Protocolul de la Geneva din 1925 şi că va acţiona în conformitate cu prevederile acestui protocol. În aceeaşi Declaraţie se arată că, ţinând cont de evoluţiile intervenite în producerea armelor de distrugere în masă, de apariţia unor noi arme cu mare putere de distrugere, şi în primul rând de apariţia armelor nucleare, ţara noastră consideră că orice hotărâre privind interzicerea armelor chimice trebuie să fie parte componentă a unui ansamblu de măsuri care să vizeze interzicerea, producerea, depozitarea şi folosirea oricăror arme de distrugere în masă, şi în primul rând a armelor nucleare. Măsurile privind dezarmarea chimică, nucleară, convenţională trebuie să fie în strânsă legătură şi aplicate simultan, sub un strict control internaţional. În acelaşi timp, România consideră că în adoptarea oricăror măsuri de eliminare a armelor nucleare, chimice şi convenţionale, trebuie să se pornească de la asigurarea securităţii egale pentru toate statele, de la înlăturarea oricăror posibilităţi de şantaj cu folosirea unei arme sau alteia, cu folosirea forţei şi ameninţării cu forţa, asigurându-se pe deplin suveranitatea şi independenţa fiecărei ţări. Pornind de la aceste considerente, ţara noastră se pronunţă ferm pentru încheierea unui tratat sau acord general de interzicere a producerii, folosirii şi depozitării armelor chimice şi a unui tratat general universal privind lichidarea armelor nucleare şi a oricăror arme de distrugere în masă, încetarea producţiei şi experimentării acestora, care să intre în vigoare în acelaşi timp cu Convenţia pentru interzicerea producţiei, folosirii şi depozitării armelor chimice. Un rol important pe această linie revine Conferinţei pentru dezarmare de la Geneva. Încheierea acordurilor respective este presantă, întrucât pentru toate armele de distrugere în masă eliminarea totală constituie singura garanţie pentru preîntâmpinarea folosirii lor.
Ion D. GOIA - Flacăra, nr. 3/1989
