Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Devenită tradiţională, competiţia cinecluburilor bucureştene, aflată la cea de a XI-a ediţie, ne-a oferit mult aşteptatul prilej de a cunoaşte şi mai bine starea cineamatorismului din Capitală, în chiar preajma finalelor republicane ale cercurilor artistice şi ştiinţifice, sub generoasa emblemă a celui de al VII-lea Festival Naţional "Cântarea României".
Concursul "Pelicula de aur", parte componentă a manifestărilor cultural-artistice desfăşurate în cadrul etapei de masă a Festivalului, are drept scop, după cum se ştie de ani de zile, stimularea creaţiei neprofesioniste locale, în vederea realizării unor variate genuri de filme, cu un bogat conţinut tematic şi de calitate artistică superioară, filme inspirate din viaţa socio-politică sau socio-economică şi tehno-ştiinţifică a Cetăţii, aflată în continuu şi plin proces de înnoire.
Deşi sunt unele opinii cum că cineamatorii bucureşteni au lucrat mai puţin în aceşti ultimi doi ani sau că unele cinecluburi şi nume de realizatori de gen lipsesc de pe ecranul concursului, sunt nişte puncte de vedere pe care trebuie să le luăm în seamă şi să le analizăm...
La prima vedere aşa este: filmele prezentate în faţa juriului sunt relativ restrânse ca număr, dar, din unghiul meu de vedere, acest lucru nu dovedeşte slăbiciune, ci autoexigenţă, în primul rând din partea autorilor înşişi, care se pare că nu s-au mai încăpăţânat, ca la alte ediţii ale "Peliculei de aur", în a-şi prezenta toate încercările lor, chiar şi cele mai neizbutite. Iar pe de altă parte, este evident că organizatorii au efectuat o bună şi necesară preselecţie a filmelor propuse de cineamatori şi cinecluburi, dar, având drept obiectiv calitatea şi eficienţa educativă a peliculelor, ei au promovat spre a fi văzute de public şi de juriul profesionist numai acele titluri care reuşesc să transmită o idee, un gând, un sentiment, filme care lasă să se întrevadă, în acelaşi timp, şi solida platformă civică şi artistică, dobândită la ora actuală de cineamatorii bucureşteni.
La acest deziderat au răspuns cu talent, spre lauda lor şi a organismelor tutelare, cineamatorii care au prezentat filme mult mai diversificate ca gen şi factură stilistică, fiind pe merit menţionate în palmares. Astfel, merită amintite câteva titluri de filme premiate: Ultimul examen de Lucian Petcu de la Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor (despre testarea noului pod de la Cernavodă), eseul Acasă, de Lizeta Rusănescu ("Agerpres"), documentarele Rotorul şi 25 de ani de producţie de Ştefan Alexandru (IMGB), Disrom şi Oamenii oţelului de Victor Colonelu (de la Întreprinderea 23 August), Calculatorul vechi şi nou şi Mori tubulare cu bile de Marius Rasidescu (Institutul de Cercetări şi Proiectări pentru Industria Lianţilor şi Azbocimentului), Chemarea de Dorin Goagă (Cineclubul "Micronul"), Calculatorul de Stela Mocanu (Ecran-Util), Mărul de Val. Bobocică (Institutul de Studii, Proiectări şi Cercetări pentru Industria Alimentară), Cu şi fără emoţii de Constantin Manolache (ITA-film), Vedere peste pod, de Gheorghe Eftimescu ("Cine-Studio I").
Îmbucurător este şi faptul că la această ediţie s-au afirmat nume noi de cineaşti amatori şi că pe genericul multor filme se pot citi (cinste lor!) numele unor mari întreprinderi care sprijină cu multă consecvenţă mişcarea artistică de masă şi nu greşesc: cei cărora le-au acordat această încredere au meritat-o. Aceasta cred că este şi concluzia la care au ajuns spectatorii cărora le-au fost dedicate aceste pelicule concise - arta amatoare, arta conciziei! -, colegii de muncă ai creatorilor, legaţi de cineclub prin acelaşi univers de preocupări.
Geo Saizescu - Cinema, nr. 6/1989
