Prestigiul

Poate că pe unii îi ajută în viaţă şansa, un adevăr rămâne însă mereu valabil: şansa şi-o croieşte, în primul rând, omul. Prin ceea ce este şi reprezintă el în rândul celorlalţi oameni. Mă gândeam la toate acestea într-o zi când, aflat la Întreprinderea de Alumină din Tulcea, auzeam de "disputa" iscată între director şi şeful unei secţii. Obiectul său, mai bine zis, subiectul acesteia îl constituia o fătucă abia trecută de un metru şi cincizeci, isteaţă şi drăguţă foc, venită la întreprindere ca inginer stagiar de numai două luni şi ceva. Conducătorul unităţii ar fi vrut s-o transfere la dispecerat, unde era nevoie de un specialist destoinic, bun cunoscător al fluxului tehnologic, dotat cu o atenţie mereu trează şi cu intuiţia, dacă vreţi, a bunului mers al întregii producţii, exprimată aici în tablouri şi semnale, în beculeţe şi săgeţi care "îmbrăcau" cu aparatura lor sofisticată o întreagă încăpere. Un adevărat centru de comandă şi control al fluxului tehnologic. Şeful secţiei a demonstrat că fata s-a dovedit într-adevăr foarte pricepută, ea fiind acum de un real sprijin în bunul mers al producţiei, coordonând cu rezultate excelente funcţionarea instalaţiei de filtrare albă, parametrii optimi ai acesteia, urmând permanent indicaţiile tehnolo­gice. Or, aceasta era foarte importantă pentru asigurarea unei calităţi superioare a aluminei calcinate. În orice caz, el nu e de acord să transfere fata. Până la urmă s-a convenit ca totul să depindă de răspunsul ei: unde vrea să lucreze? La filtrarea albă sau la dispecerat? Şi fata a optat pentru producţie, rămânând la secţia ei.

Te cuprinde un simţământ de stimă pentru omul respectiv când afli că abia a împlinit 24 de ani şi a reuşit în mai puţin de 90 de zile să se impună prin capacitate unui colectiv puternic şi deosebit de exigent. Aşa că am căutat-o pe Mădălina Tira în secţie la ea, abia zărindu-i-se ochii de sub casca albă, pe care o poartă pe cap: Vai de mine, zice, dar nu trebuie să scrieţi aici despre mine. Uitaţi, chiar aici, lângă mine se află o fată fruntaşă, Ileana Şerban, operator, şi ca ea sunt foarte multe, vă rog să nu scrieţi despre mine, eu n-am realizat încă nimic deosebit. De ce am optat pentru secţie? Aici simt că îmi fac cu adevărat meseria, cunosc oamenii, instalaţia. Şi simt că muncitorii au încredere în mine. Să nu bănuiţi cumva că încrederea aceasta a fost acordată "în alb". În acest colectiv lucrează oameni cu calificare înaltă şi, când au văzut-o pe fetica asta de-o şchioapă, isteaţă şi deşteaptă, nu s-au lăsat până n-au "testat-o" venind ba cu o "nelămurire", ba cu o "chichiţă" tehnică... numai că fata a luat totul în serios şi le-a răspuns foarte exact dând şi îndemnurile tehnice necesare. (...) Vom scrie, desigur, şi despre altele. Deocamdată nu putem trece peste realitatea unui prestigiu câştigat repede, dar cinstit, prin muncă, ambiţie şi competenţă. El stă ca o lumină de drum frumos la capătul unui destin uman şi profesional care se anunţă de excepţie.
Vasile Tincu - Femeia, nr. 12/1989