Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu consternare şi profundă indignare am luat cunoştinţă despre manifestările defăşurate zilele acestea la Budapesta, cu prilejul reînhumării unor foşti oameni politici unguri, manifestări care s-au transformat într-o acţiune politică cu vădit caracter fascist, iredentist, antisocialist şi antiromânesc.
Ca oameni care s-au dedicat ştiinţei istorice, nu uităm una din învăţăturile cele mai însemnate ale istoriei, de "învăţătoare a vieţii" (magistra vitae), ale cărei lecţii nu ar trebui uitate de nimeni. Din păcate, nu întotdeauna şi nu pretutindeni se ţine seama de învăţătura istoriei, ca sfetnic înţelept. O demonstrează din nou recentele evenimente din Ungaria vecină, dovedind până unde poate duce ignorarea deliberată a învăţămintelor istoriei.
Evaluarea unor evenimente şi a rolului unor personalităţi politice constituie o problemă a conducerii ungare, a poporului din această ţară. Ceea ce s-a întâmplat însă la Budapesta, la sfârşitul săptămânii trecute, constituie grave motive de îngrijorare. Faptele, precum şi declaraţiile unor participanţi sunt în profundă contradicţie cu interesele generale ale socialismului şi reprezintă o serioasă ameninţare la adresa stabilităţii şi păcii în această regiune a Europei.
Comemorarea de care este vorba a fost folosită pentru dezlănţuirea unor manifestări anticomuniste, care prin întreaga lor desfăşurare amintesc cele mai negre zile ale fascismului. Nu au lipsit nici atacurile directe la adresa orânduirii socialiste şi a Partidului Muncitoresc Socialist Ungar, îndemnul la lichidarea acestuia, considerat de unii dintre participanţi un "obstacol" în calea mult trâmbiţatelor proiecte "reformatoare". Nu au lipsit nici incitările la revanşă, la "zdrobirea" comunismului, sub ameninţarea că, "în caz contrar, poporul ungar va avea parte de noi morminte", atacurile la adresa orânduirii socialiste, a unor ţări socialiste, a Tratatului de la Varşovia. (...)
Prin gravitatea implicaţiilor, prin caracterul duşmănos, ostil intereselor poporului ungar, această acţiune depăşeşte chiar şi manifestările de tristă amintire din timpul regimului horthyst (...). Este evident că, încurajate şi sprijinite din afară, tolerate în interior, printr-o politică de abdicări şi concesii, forţele antisocialiste reacţionare ridică tot mai insolent capul şi trec la acţiune.
Pentru că anumitor cercuri politice le place să invoce adesea Actul final de la Helsinki, ar trebui să nu uite faptul că în acest document, ce poartă semnătura celor 35 de state participante, între care şi Ungaria, sunt înscrise obligaţii şi angajamente clare privind inadmisibilitatea tolerării manifestărilor fasciste, revizioniste, care incită la ură şi violenţă, la acţiuni împotriva orânduirii de stat.
Considerăm deosebit de grav şi extrem de periculos faptul că cercurile reacţionare maghiare au folosit acest prilej pentru o nouă provocare antiromânească, organizându-se participarea la manifestarea amintită a unor elemente declasate, legionare, fasciste, care şi-au găsit adăpost şi azil în Ungaria, sau venite din ţări occidentale. Este vorba despre trădători de ţară aflaţi în slujba unor cercuri reacţionare, inclusiv din Ungaria şi subvenţionaţi de acestea, care au fost "acreditaţi", abuziv şi provocator, ca "reprezentanţi" ai poporului român. O asemenea participare inspirată şi patronată de cercuri reacţionare de la Budapesta şi care jigneşte sentimentele poporului român contravine flagrant principiilor înscrise în Tratatul de prietenie şi colaborare româno-ungar, normelor de relaţii internaţionale.
Apare în mod firesc întrebarea: cui slujesc asemenea practici, ce scop urmăresc ele? În nici un caz nu servesc cauzei prieteniei şi colaborării cauzei socialismului (...).
Acad. prof. Şt. Pascu
Prof. univ. Şt. Ştefănescu
România liberă, nr. 13.878/1989
