x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Scînteia Articolul zilei Şantierul, ca o familie

Şantierul, ca o familie

01 Oct 2009   •   00:00

Şantierul e o lume în mişcare, în care zilele nu seamănă între ele. Un şantier nu seamănă decât cu un alt şantier, dar câte probleme specifice nu ridică fiecare lucrare, solul, roca, intemperiile. Starea de şantier, căci, da, este o stare pe care au trăit-o toţi acei ştiuţi şi neştiuţi meşteri Ma­nole şi Anele lor, câte îi vor fi urmat prin barăcile de pe coclauri, această stare sublimă, ce dă adevărata măsură a puterii omului, conţine un fascinant potenţial artistic, al cărui filon este tot mai mult explorat în opere literare, plastice, cinematografice, teatrale.

Apreciat publicist şi autor al unor lucrări dramatice difuzate până acum pe calea undelor, pe micul ecran sau tipărite în publicaţiile culturale, consecvent problematicii ac­tualităţii, în recenta sa piesă "Fă­ră aprobare", ce a văzut lumina ram­pei la Teatrul Mic, Petre Ispas ne oferă un tablou viu, convingător al vieţii făurarilor de lumină de pe un mare şantier hidroenergetic al ţării. Un portret colectiv, desenat cu mâ­na sigură, un traiect dramatic plin de prospeţime şi suspans. So­si­rea pe şantier a inginerului Dinu Mun­te, "de la centru", fost coleg cu ac­tua­lul director "cu delegaţie", Ră­ducu Fluşcă, poreclit "Împă­ra­tul", declanşează resorturile acţiu­nii.

Dinu caută să înţeleagă impasul sentimental şi profesional în care a ajuns vechiul său prieten, aju­tân­du-l pe el şi şantierul să-şi câştige cadenţa, încrederea, forţele. "Reportaj dramatic" şi-a subintitulat Petre Ispas această pasionantă dezbatere despre om, despre omul nou, şi, într-adevăr, personajele preiau din zona reportajului autenticitatea, firescul, iar din cea a dramaticului confruntarea cu vitregiile naturii, cu inerţiile de tot soiul, accentele comice, unde sentimentală.

Colectivul Teatrului Mic slujeşte cu devoţiune şi exemplar profesio­nalism textul propus de Petre Ispas. Regizorul Cristian Hadjiculea im­pune un ritm alert spectacolului, evidenţiind "momentul de adevăr" al fiecărui personaj. Scenografia Mariei Miu foloseşte cu efect aparatura tehnică a scenei, actorii Petre Moraru, Eugen Cristian Mo­triuc, Iuliu Popescu, Marius Ionescu, Florin Călinescu, Minica Mi­hăes­cu, Eusebiu Ştefănescu, Ion Lu­pu caracterizează convingător şi nuanţat "familia" şantierului condus de Răducu "Împăratul", însingurat de anii de izolare în care nu şi-a găsit timp să-şi întemeieze propria familie. Actorul Nicolae Iliescu sugerează cu fineţe trăirile complexe ale eroului său, iar prietenul, Dinu - căruia actorul Nicolae Po­moje îi conferă gravitate, umor, combustie interioară -, apare ca însuşi glasul propriei conştiinţe. Interesante portrete de contemporani, ce-şi asumă răspunderile morale ale colectivului, ne propun actorii Ioan Chelaru Stîncă.

Maria Ploae, interpreta Sandrei, defineşte cu sensibiliate o fiinţă, la început debusolată, ce-şi caută locul şi rostul vieţii. Densă, cu o replică percutantă, piesa "Fără aprobare" de Petre Ispas demonstrează talentul unui autor matur, ca şi maturitatea mereu tinerei trupe a Teatrului Mic.
Femeia, nr. 10/1989

×
Subiecte în articol: articolul zilei