x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Un concert de referinţă la Ateneul Român

0
01 Dec 2009 - 00:00
Există concerte bune şi foarte bune, există concerte interesante şi (din păcate) există şi concerte cu desăvârşire... neinteresante. Dar există şi concertele revelatoare: asupra unui talent, asupra unui fenomen mai general, asupra unei tendinţe. Pe această orbită mi s-a părut a fi situat recitalul susţinut de curând, la Ateneul Român, de mezzo-soprana Ruxandra Donose împreună cu pianistul Valeriu Rogarev.

Desigur, numele acestor doi tineri muzicieni nu sunt chiar noi şi calitatea acelei serii de lieduri n-a putut constitui, propriu-zis, o surpriză. Ruxandra Donose este una dintre vocile foarte frumoase apărute în anii din urmă, într-o generaţie care se anunţă a fi mi­nunată, voce egală în toate registrele, condusă cu siguranţă tehnică şi impecabilă muzicalitate. Pe marginea unui program meşteşugit conceput, s-ar putea comenta interpretarea fiecăruia dintre liedurile lui Enescu, Brahms, Faure, Debussy, subtil adecvată în stil şi caracter, s-ar putea sublinia calitatea pronunţării ori consensul expresiv realizat împreună cu Valeriu Rogacev, redutabil concertist, de data aceasta partener prezent cu discreţie, însă mereu interesant în esenţialul dialog al celor două entităţi ale liedului - melodia condusă de vers şi comentariul armonic.

Însă, dincolo de aspectele particulare ale acestei frumoase seri, calitatea celor doi tineri muzicieni, acum trecuţi din zona speranţelor în cea a certitudinilor, poate îndruma spre alte gânduri. De pildă, asupra capacităţii pedagogiei noastre muzicale de a trans­­forma potenţialităţile în realităţi, talentele în valori profesioniste autentice. Totodată, asupra viziunii largi, moderne, în care sunt modelate aceste talente, ca ele să poată aborda cu egală autoritate domeniile, stilurile, genurile diverse ale muzicii. De asemenea, asupra perspectivelor de înnoire interpretativă şi chiar repertorială, care li se deschid instituţiilor de spectacol şi de concert prin intrarea în arenă a "noului val" de interpreţi. În ultimă analiză asupra cadrului social, instituţional, care favorizează şi conduce spre toate aceste realizări.
Radu Gheciu - Informaţia Bucureştiului, nr. 11.224/1989
Citeşte mai multe despre:   articolul zilei

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de