x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Raport către Comandantul suprem al Armatei

0
Autor: dr. Petre Opriş 07 Aug 2009 - 00:00
În scopul reducerii pericolului declanşării unui război în Europa, liderii politici ai SUA şi Uniunii Sovietice - Ronald Reagan, respectiv Mihail Gorbaciov - au hotărât în anul 1987 să se înceapă negocieri pentru reducerea substanţială a cantităţilor de tehnică de luptă convenţională aflate în dotarea statelor NATO şi a celor membre ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia (OTV).

De asemenea, Gorbaciov a fost de acord să renunţe la rachetele cu rază medie de acţiune SS-20, dotate cu focoase nucleare, staţionate în principal în RDG. În schimb, Reagan a adoptat măsuri de distrugere a rachetelor cu rază medie de acţiune "Pershing 2" aflate RFG şi a rachetelor de croazieră "Tomahawk" - instalate, la începutul anilor '80 în Italia, Marea Britanie, Belgia, Olanda şi RFG.

Nicolae Ceauşescu a luat la cunoş­tinţă despre intenţiile liderilor celor două superputeri şi în luna mai 1988 a aprobat ca ministrul Apărării Naţionale să informeze Comandamentul Forţelor Armate Unite în legătură cu cantităţile de tehnică de luptă deţinute de armata română şi "categoriile de forţe armate şi principalele tipuri de armament care urmează să facă obiectul schimbului de date între statele participante la Tratatul de la Varşovia şi ţările din NATO".

La începutul lunii martie 1989, Nicolae Ceauşescu a aprobat manda­tul delegaţiei române care a participat la Viena, la negocierile privind de­zar­marea convenţională a celor două blocuri politico-militare din Europa - NATO şi OTV. Apoi, Ioan Totu, mi­nis­trul Afacerilor Externe, l-a informat permanent pe liderul PCR în legătură cu stadiul tratativelor din capitala Austriei. Înainte de fina­li­za­rea rundei de negocieri (13 iulie 1989), Totu i-a întocmit un raport de activitate al de­legaţiei române la Viena.

Documentul i-a fost trimis cu două zile înainte de începerea consfătuirii Comitetului Politic Consultativ al OTV la Bucureşti (7-8 iulie 1989). Îl reproducem în continuare.
Tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU
SECRETAR GENERAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN
PREŞEDINTELE REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

RAPORT
Referitor: Negocierile de la Viena privind redu­cerea forţelor armate şi armamentelor conven­ţio­nale şi adoptarea de noi măsuri de încredere şi securitate în Europa.

În actuala etapă, care se încheie la 13 iulie 1989, negocierile privind reducerea forţelor armate şi armamentelor convenţionale şi adoptarea de noi măsuri de încredere şi securitate în Europa se desfăşoară, în principal, în cadrul grupurilor de lucru, unde sunt analizate în mod detaliat pro­punerile prezentate până acum.

La negocierile din cele două foruri se recunoaşte atât din partea URSS, cât şi a unor ţări occidentale că uriaşa cantitate de armament aflată în Europa, ca şi povara cheltuielilor militare se resimt tot mai mult asupra situaţiei economice şi sociale a ţărilor respective.


1. În toate problemele aflate în dezbaterea celor două foruri de negociere, poziţiile şi propunerile României, considerentele şi iniţiativele tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, sunt prezentate şi promovate activ de de­legaţia ţării noastre în negocieri, pe baza mandatului şi a indicaţiilor primite. S-a reuşit situarea pe primul plan a propunerilor României în problemele fundamentale ale dezarmării şi securităţii în Europa, cum sunt:
- necesitatea ca acordul privind reducerea forţelor armate şi dezarmarea convenţională în Europa să prevadă reduceri substanţiale, de cel puţin 50%; măsurile preconizate să fie cât mai concrete, să se refere, în primul rând, la reducerea tancurilor şi altor armamente cu mare capacitate ofensivă, cifrele discutate în prezent sunt apropiate de propunerile României;
- limitarea prezenţei militare străine pe terito­riile altor state, ca şi stabilirea unei limite pentru forţele armate şi armamentele pe care le poate avea în Europa o singură ţară.

Cifrele de reducere aflate în discuţie vor putea cunoaşte modificări în funcţie de convenirea definiţiilor pentru diferitele tipuri de armamente;
- reducerile armamentelor şi efectivelor să se reflecte în diminuarea corespunzătoare a cheltuielilor militare;
- examinarea în cadrul negocierilor a importanţei factorului calitativ, pentru ca reducerea armamentelor să nu ducă la dezvoltarea calitativă a armamentelor;
- stabilirea unui sistem de informare reciprocă între negocierile cu participarea celor 23 de state din cele două alianţe militare şi negocierile cu participarea celor 35 de state. De asemenea, la insistenţele delegaţiei României şi ale altor state, s-a trecut la negocieri mai concrete, în grupuri de lucru.
2. Situaţia în cadrul negocierilor privind forţele armate şi armamentele convenţionale în Europa.
a) În prezent, problemele cele mai dificile se referă la:
- definiţiile şi regulile de calcul pentru unele ca­tegorii de armamente - tancuri, artilerie peste
100 mm, vehicule blindate de luptă - la care au fost înregistrate unele progrese, dar ţările occidentale nu acceptă propunerile ţărilor socialiste de inclu­dere în reduceri şi a unor tipuri de asemenea armamente, cum sunt tancurile uşoare (sub 25 de tone), artileria antitanc, tunurile fără recul, unele tipuri de maşini blindate;
- definiţiile şi regulile de calcul pentru avioanele şi elicopterele de luptă care să fie incluse în acordul de reducere nu pot fi convenite până la prezentarea de date concrete din partea ţărilor NATO;
- stabilirea zonelor de reducere şi a unor subli­mi­te în cadrul acestora, în diferite regiuni ale Europei. Pentru facilitarea negocierilor, ţările socialiste au prezentat recent o nouă variantă de propuneri;
- luarea în calcul a armamentelor aflate în depozite. Este vorba, în special, de armamentele americane aflate în depozite în RF Germania;
- convenirea de limite pentru efectivele militare. Statele occidentale au în vedere ca aceste limite să se refere numai la trupele americane staţionate în Europa şi la ale URSS amplasate în afara teritoriului său naţional.

b) Există o apreciere generală că, dată fiind importanţa şi implicaţiile deosebite ale reducerilor forţelor armate şi armamentelor convenţionale ce se preconizează a fi efectuate, este necesar ca, într-o etapă apropiată, să se realizeze un schimb de informaţii cât mai amănunţite asupra armamentelor aflate în dotarea statelor şi verificarea acestora, în diferitele faze ale procesului de reduceri. Schimbul de informaţii ar urma să se refere la nivelurile actuale de forţe armate şi armamente, pe durata efectuării reducerilor şi după efectuarea reduce­rilor, cât şi asupra armamentelor aflate în depozite.
Toate informaţiile comunicate de state vor fi veri­ficate prin sondaje şi inspecţii la faţa locului, prin trimiterea de observatori, stabilirea de puncte obli­gatorii de control.

c) În rândul ţărilor occidentale se constată, pe lângă elementele comune de poziţii, nuanţe şi accente diferite, în funcţie de interesele de securitate ale fiecărei ţări.
Astfel, Anglia, Olanda, Canada se situează pe o po­ziţie mai rigidă în ce priveşte acceptarea unor soluţii de compromis, în timp ce RF Germania, Spania, Italia, Belgia se arată mai flexibile, subli­niind importanţa examinării atente a tuturor po­zi­ţiilor în vede­rea ajungerii la formule genera­l-ac­cep­ta­bile. Franţa subliniază cu insistenţă ideea că negocierile trebuie să se poarte între state suverane şi independente şi nu de la bloc la bloc. Turcia evocă poziţia sa geo­stra­tegică, solicitând un tratament aparte în cadrul acordului de dezarmare. Grecia este, în general, puţin activă în negocieri, dar subliniază, în discuţii, divergenţele sale cu Turcia. Delegaţia SUA acţionează pentru crearea unor condiţii cât mai propice în ve­derea promovării iniţiativelor preşedintelui George Bush şi încearcă să imprime o linie moderatoare în cadrul alianţei NATO (...)

d) În atitudinea ţărilor socialiste se manifestă, de asemenea, nuanţe şi accente diferite. Astfel, delegaţiile Poloniei, RD Germane şi Cehoslovaciei îşi concentrează atenţia în special asupra unor pro­bleme specifice zonei centrale a Europei şi liniei de contact dintre cele două blocuri, referindu-se frecvent la trupele şi armamentele aflate în RF Germania şi la problema depozitelor de armamente de pe teritoriul acestei ţări.
Delegaţia bulgară se arată preocupată de raportul de forţe militare din regiunea de sud-est a Europei şi de potenţialul militar de care dispune Turcia.

Delegaţia ungară urmăreşte, în principal, acceptarea situării Ungariei în regiunea centrală a Europei, iar nu în cea de sud. Această poziţie a Ungariei este interpretată de mai multe delegaţii, inclusiv de unele socialiste, ca exprimând, între altele, interesul ca trupele sovietice să părăsească cât mai curând această ţară.

Delegaţia sovietică este îngrijorată de posibilele implicaţii negative pentru interesele URSS care pot decurge din aplicarea reducerilor la întreaga aviaţie şi elicopterele de luptă cu baza la sol. Ea susţine activ că reducerile trebuie să fie aplicate numai la aviaţia tactică de lovire şi la avioanele de vânătoare din aviaţia de front.
3. Negocierile privind adoptarea de noi măsuri de întărire a încrederii şi securităţii în Europa evoluează mai lent decât cele dintre statele celor două alianţe şi, în ultima perioadă, nu au apărut dezvoltări deosebite (...)
Delegaţia iugoslavă şi cea malteză se pronunţă pentru notificarea activităţilor independente ale forţelor aeriene şi maritime militare, în timp ce Elveţia şi Austria exprimă poziţii apropiate de cele ale ţărilor occidentale;
- ţările occidentale continuă să se opună de o manieră categorică la orice măsură de limitare a activităţilor militare, inclusiv la extinderea măsurilor de încredere la activităţile independente ale forţelor aeriene şi maritime militare. Ele acţionează pentru dezvoltarea prevederilor documentului de la Stockholm, care se referă la notificare, observare, schimbul de calendare anuale ale ac­tivităţilor militare;
- URSS, sprijinită activ de alte ţări socialiste, acţionează cu prioritate pentru extinderea măsurilor de încredere şi la activităţile independente ale forţelor aeriene şi maritime militare, dar se arată inconsecventă în ce priveşte adoptarea unor măsuri de limitare a activităţilor militare.


4. Dificultăţile care se manifestă până acum în cadrul negocierilor din cele două foruri nu sunt de natură a duce la un impas şi, după estimarea majorităţii delegaţiilor, ele vor putea fi depăşite dacă se manifestă, în continuare, voinţa politică de a se căuta compromisuri reciproce.

Faţă de situaţia existentă în prezent în negocie­rile din cele două foruri, Vă adresăm rugămintea de a aproba ca delegaţia ţării noastre să acţioneze astfel:
- să promoveze activ necesitatea intensificării negocierilor în vederea realizării, în cel mai scurt timp, a unui acord privind reducerea radicală a forţelor armate şi armamentelor convenţionale în Europa, astfel încât acesta să poată fi încheiat către mijlocul anului 1990 şi semnat la un nivel politic cât mai ridicat;
- să susţină, în continuare, reducerea cu cel puţin 50% a acestor armamente, cu asigurarea unui echilibru corespunzător între cele două alianţe, care să excludă posibilitatea unei agresiuni militare;
- să acţioneze pentru reducerea cheltuielilor mi­litare cu cel puţin 50%, urmând ca mijloacele financiare ce vor fi reduse să fie folosite pentru soluţio­narea diferitelor probleme economice şi sociale din fiecare ţară, precum şi pentru ajutorarea ţărilor în curs de dezvoltare;
- să susţină ca în negocierile dintre ţările participante la cele două alianţe militare să se aibă în vedere şi interesele de securitate ale ţărilor neutre şi nealiniate, crescându-se astfel premisele pentru participarea lor ulterioară la negocieri.
5 iulie 1989. Ioan Totu
Arhivele Naţionale, Fond CC al PCR - Cancelarie, dos. nr. 53/1989
Citeşte mai multe despre:   armata,   comunism,   din arhiva cc al pcr

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de