Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Şedinţa a fost prezidată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Tovarăşi,
De fapt aţi auzit la televizor scopul pentru care am convocat această şedinţă: am primit ştirile despre manifestările care au avut loc ieri la Budapesta. Sigur, problema reînhumării unor cetăţeni vinovaţi sau nevinovaţi este o problemă internă, nu ne priveşte direct, este o problemă care îi priveşte pe ei, dar, de fapt acesta a fost un prilej ce a fost folosit pentru intensificarea activităţii celor mai reacţionare cercuri din Ungaria, cu caracter şovinist, revizionist, anticomunist, împotriva Partidului Muncitoresc Socialist Ungar. Au cerut inclusiv lichidarea partidului, a socialismului, ieşirea din Tratatul de la Varşovia. Şi aceasta este o problemă care priveşte pe fiecare ţară, dar este o problemă care, în condiţiile actuale, ne priveşte pe toţi, pentru că este legat de o capitulare în faţa NATO, că încă pericolul de război continuă să existe.
În acelaşi timp, ceea ce însă ne-a atras foarte serios atenţia este faptul că aceasta a fost folosită pentru manifestări antiromâneşti, acolo şi-a găsit loc aşa-zisa organizaţie a Ardealului - teritoriul României, şi aşa-zisa grupare România liberă, cum spun ei, din care fac parte cetăţeni români, de origine română: elemente legionare, fasciste, pe care ei le-au organizat, şi câteva elemente declasate, fasciste, inclusiv, au venit din Occident o serie de elemente legionare care au găsit sprijin în Ungaria şi au participat la aceste manifestări.
Sigur, situaţia este deosebit de gravă. Practic s-ar putea spune că este mai gravă decât în 1956.
(Toţi tovarăşii: Aşa este!).
Tov. Nicolae Ceauşescu: Discuţiile care au fost atunci, dacă a fost o acţiune contrarevoluţionară sau nu, situaţia este că au fost împuşcaţi comunişti, au fost acţiuni contrarevoluţionare, anticomuniste; situaţia este bine cunoscută. Dacă această activitate este contrarevoluţionară sau nu, este o problemă a lor, dar poporul şi comuniştii maghiari au simţit ei pe pielea lor ce înseamnă aceasta.
Noi nu dorim să ne amestecăm în problemele reabilitării unora sau altora; fiecare ţară procedează cum consideră necesar, dar în momentul în care aceste manifestări au constituit de fapt un motiv - şi impresia mea este că de fapt toate acestea au fost organizate nu atât pentru reabilitare, ci pentru a stimula cele mai reacţionare cercuri, inclusiv de a primi sprijin din străinătate. Nu este întâmplător nici faptul că Senatul SAU i-au felicitat, că alte cercuri reacţionare din Occident i-au felicitat, şi de aceea consider că noi nu putem să stăm fără să luăm o atitudine hotărâtă împotriva acestor manifestări care sunt îndreptate direct şi împotriva României, a integrităţii teritoriale, a socialismului în România, prin sprijinirea celor mai reacţionare cercuri în Ungaria.
Sigur, cunoaşteţi că în Ungaria există deja grupări organizate care acţionează împotriva acestei politici, am publicat şi în ziarul Scînteia, din ziarul lor, nu pe alte căi, care sunt îngrijoraţi şi că doresc şi cheamă la unitate pentru apărarea socialismului în Ungaria, a partidului, a poporului.
Dar independent de aceasta, noi nu putem să nu luăm poziţie fermă împotriva amestecului inadmisibil în treburile interne, poziţia antiromânească împotriva construcţiei socialismului în România şi împotriva integrităţii României, şi, în acelaşi timp, politica lor revizionistă, în general, care reprezintă o încălcare a acordurilor de la Helsinki, care pun în primejdie pacea, securitatea în Europa, care constituie o ameninţare pentru stabilitatea în această zonă a României.
Cetăţenii au ascultat, noi n-am dat, este adevărat, dar s-a ascultat la televiziune, la radio, au citit ziarele şi acestea au provocat o indignare foarte gravă, ceea ce m-a determinat acum să convoc această şedinţă pentru a discuta.
(Toţi tovarăşii: este o poziţie foarte bună, justă!)
Tov. Nicolae Ceauşescu: De aceea am dat pe scurt la televiziune comunicatul, însă am însărcinat pe Ioan Totu să cheme pe ambasadorii ţărilor socialiste şi să le explice poziţia noastră, să cheme pe cei din Tratatul de la Varşovia, pe albanezi şi iugoslavi separat şi separat, deşi eu am considerat că pot fi chemaţi împreună, dar separat, şi celelalte ţări socialiste - Cuba, Mongolia şi Vietnamul, şi separat Coreea şi China. De asemenea, va chema pe ambasadorul maghiar ca să exprimăm protestul oficial al guvenrului român faţă de aceste manifestări - în această noapte, în această seară!
(Toţi tovarăşii: este foarte bine!)
Tov. Nicolae Ceauşescu: Ceea ce am spus aici va apărea şi în presă, dar legat de toate acestea mă gândesc că poate ar fi bine ca dimineaţă să se dea o informare şi în presă, şi desigur pe urmă la televiziune, la prânz şi la radio, în care să se arate că Ministerul de Externe a chemat pe ambasadorul Republicii Populare Ungare şi a exprimat un protest oficial şi, de asemenea, a informat alte state socialiste despre îngrijorarea României pe această problemă.
(Toţi tovarăşii: foarte bine!)
Tov. Nicolae Ceauşescu: Mă gândeam iniţial să facem o declaraţie a Agenţiei noastre de presă, dar, având în vedere că s-a dat la televiziune, nu mai este nevoie.
Tov. Elena Ceauşescu: Şi informat ceea ce s-a făcut oficial în numele guvernului român.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Şi vom vedea în raport de poziţia pe care o s-o adopte, şi poziţia altor ţări occidentale - dacă vor acorda sprijin Ungariei, va trebui să exprimăm protestul oficial faţă de această poziţie a guvernului, pentru că nu putem să acceptăm o asemenea situaţie!
A nu lua o poziţie ar însemna de fapt să acceptăm şi să încurajăm aceste acţiuni iresponsabile ale celor mai reacţionare cercuri şi de fapt - nu o să spunem în presă, dar pentru noi - luând această poziţie este şi în sprijinul elementelor cinstite din Ungaria, pentru forţele comuniste reale, revoluţionare, care văd că este în pericol socialismul în Ungaria şi se pot aştepta din nou la pogromurile care au fost în 1956. Aceasta nu o să spunem în presă, dar să fie clar pentru noi.
Uite, scopul acestei şedinţe acesta a fost şi am considerat că este bine să se cunoască şi dacă sunteţi de acord să procedăm aşa?
(Toţi tovarăşii: Suntem total de acord).
Arhivele Naţionale, Fond CC al PCR - Secţia Cancelarie, dos. nr. 44/1989
