x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Braşovenii din ’87 cereau ajutorul Doinei Cornea

0
04 Mai 2009 - 00:00

Subsemnatul Torjo Mihai, fiul lui Ghiula şi Elena, născut la 18 ianuarie 1964 în loc. Braşov, de naţionalitate maghiară şi cetăţenie română, fără antecedente penale, studii – liceul, de profesie lăcătuş, încadrat la întreprinderea IMMR-Braşov, cu domici­liul în Zărneşti, Str. Lotrului, Bl. 30, sc. A, ap. 8, declar următoarele:



În noiembrie 1987 împreună cu Lupou Marian şi Brâncoveanu Marin, colegi de an la Facultatea de Mecanică la seral, unul la ingineri, iar celălalt la subingineri, am făcut înscrisuri cu conţinut necorespunzător pe pereţii interiori ai corpurilor M şi T ale Universităţii din Braşov. Mobilul care ne-a determinat să facem acest lucru era situaţia conjuncturală încordată după evenimentul de la 15 noiembrie, iar scopul era de a incita şi alte persoane la astfel de acţiuni. Toţi trei eram conştienţi de consecinţele pe care vom fi nevoiţi să le suportăm în cazul în care vom fi descoperiţi. (...).

Toţi trei lucram la aceeaşi întreprindere, "6 Martie" Zărneşti, şi cu timpul am ajuns să avem aceleaşi idei şi concepţii. Astfel am ajuns ca de comun acord să acţionăm la corpurile M şi T ale Universităţii din Braşov.

Până în luna mai 1988 nu am mai desfăşurat asemenea acţiuni, iar după descoperirea noastră ca autori, am fost anchetaţi de organele de stat. Deşi în cadrul anchetei şi ulterior ni s-a spus să ne pregătim în continuare în vederea susţinerii sesiunii de examene, la data de 20 iunie ni s-a comunicat hotărârea senatului Universităţii de excludere din Universitate şi schimbarea locului de muncă. Ulterior, în cadrul unei şedinţe la "6 Martie", am fost excluşi din UTC şi ni s-a comunicat din nou viitorul loc de muncă respectiv, Torjo Mihai la IMMR Braşov, Brâncoveanu Marin la mina din Bărbăţeni şi Lupou Marian la CCH Zărneşti. După schimbarea locului de muncă am încercat să întreţin relaţii prin corespondenţă cu Brâncoveanu Marin, dar circa două luni nu am ştiut nimic de el şi nu am primit răspuns la scrisorile pe care i le-am trimis. Cum între timp prieteni şi cunoştinţe din Zărneşti au aflat de situaţia mea şi despre ce am făcut, mă întrebau de urmările faptei şi motivele ce m-au determinat să o comit, precum şi despre situaţia prezentă a lui Lupou Marian şi Brâncoveanu Marin. Printre cei care m-au întrebat a fost şi Cioc Keller. (...)

Acestuia i-am povestit situaţia exactă, ce am făcut, modul de an­chetare, că am fost bătut şi maltratat, iar la întrebarea "ce face Brânco­veanu" i-am răspuns că nu mai ştiu nimic despre el de aproximativ două luni şi că, deşi i-am trimis scrisori nu am primit nici un răspuns. (...)
Am aflat apoi că postul de radio "Europa Liberă" a difuzat o emisiune despre situaţia mea, a lui Lupou Ma­rian şi Brâncoveanu Marin, faptul că am fost anchetaţi, de cine anume, şi că am fost bătuţi cu drugi de fier şi bile. Presupun că acest lucru a fost comunicat postului de radio menţionat de Cioc Keller, căruia îi povestisem toate aceste aspecte. Presupun aceasta întrucât situaţia mea cât şi a colegilor mei am prezentat-o în acelaşi fel şi celorlalţi prieteni de-ai mei şi respectiv de-ai lor.

O dată cu schimbarea locului de muncă am fost exclus, fără nici o explicaţie concretă, şi de la Clubul sportiv Torpedo Zărneşti, unde practicam alpinismul ca sport de performanţă. În aceeaşi situaţie, şi la câteva luni, s-a aflat şi fostul meu partener de alpinism Şerban Victor, zis Bogdan, care, începând de la sfârşitul lui septembrie, nu a mai fost acceptat în lotul de alpinism de la Armata Braşov. (...)

Fac precizarea, cu această ocazie, că în discuţiile pe care le purtam fie toţi trei în grup, fie separat eu cu câte unul din cei doi, făceam referiri şi la emisiunile posturilor de radio străine audiate de fiecare dintre noi în mod separat. Dezbateri mai am­ple am făcut pe marginea publicării într-o emisiune a posturilor străine audiate a unei aşa-zise scrisori de pro­test semnate de profesoara Doi­na Cornea din Cluj cu privire la sistematizarea localităţilor rurale din ţara noastră. Urmarea dis­cu­ţi­i­lor a fost părerea unanimă că toţi suntem de acord cu poziţia adoptată de doamna Doina Cornea. Mai mult, cu toţii am ajuns la ideea că şi noi ar trebui să facem ceva în sensul de a acţiona de maniera doamnei Doina Cornea, fără însă a discuta concret ce şi cum să procedăm.

(Datorită încercărilor de a obţine de la secretariatul facultăţii de Me­ca­nică o dovadă a exmatriculării, res­pectiv a motivaţiei acesteia, Torjo este ameninţat şi bătut.)

Situaţia în sine a avut ca urmare cercetarea mea de organele de stat la întreprinderea mecanică de material rulant Braşov, situaţie în care am fost jignit, insultat şi lovit. Despre această stare de lucruri am relatat şi prietenilor mei Şerban Victor, Cioc Gheorghe, Brâncoveanu Marin, Lupou Marian şi cu toţii ne-am manifestat indignarea şi dezacordul faţă de modul cum am fost tratat.

(Sunat fiind din partea Con­fe­de­ra­ţiei Internaţionale a Sindicatelor Li­be­re din Europa şi întrebat fiind de situa­ţia sa şi a celorlalţi colegi, Torjo va relata:)

Cel în cauză mi-a solicitat o pre­zen­tare a situaţiei mele, a celor doi co­legi (Brâncoveanu Marin, Lupou Marian) şi a lui Şerban Victor.

Totodată mi-a cerut date în le­gătură cu existenţa aşa-zisului Sindicat Liber înfiinţat de noi, scopul creării acestuia, număr de membri. La întrebările puse am relatat ur­mă­toarele: am prezentat situaţia lui Brâncoveanu arătând că în prezent este încadrat ca muncitor necalificat la mina Băr­băţeni, că îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebit de grele, respectiv lucrează în subteran, unde condiţiile de aerisire sunt proaste, că stâlpii folosiţi pentru susţinerea galeriilor subterane sunt uzi şi grei, motiv pentru care sunt greu de manevrat, că mâncarea primită înainte de a intra în mină nu conţine caloriile necesare efortului depus în subteran. (...)
(În legătură cu întâlnirea avută cu Doina Cornea există următoarea relatare:).
La data de 01.03.1989, soţia lui Şerban Victor a fost în vizită la Cluj spre a sta de vorbă cu doamna Doina Cornea în vederea unei întâlniri, întâlnire care se referea la persoana mea, a lui Şerban Victor şi a lui Voicu Ioan cu dânsa, problemă stabilită împreună de noi. În urma acestei vizite s-a stabilit ca întâlnirea să aibă loc la 01.05.1989 în Piaţa Li­bertăţii între orele 8:00-8:30. Această vizită a fost plănuită spre a sta de vorbă în sensul unui schimb de opinii şi totodată pentru a o cunoaşte personal. Noi doream a discuta problema posibilei vizite în Franţa ca urmare a invitaţiilor ce urmează a ne fi trimise, motiv pentru care adu­seserăm câte o poză spre a o ruga în a le trimite în străinătate, mai exact la Bruxelles către CISL.

Menţionez că pe la sfârşitul lunii martie, începutul lunii aprilie am trimis fiecare din noi, mai exact eu, Şerban Victor, Şerban Monica, Voicu Ioan şi Brâncoveanu Marin, câte o scrisoare individuală, prin care ne exprimam adeziunea la poziţia adoptată de doamna Doina Cornea faţă de situaţia existentă în România, scrisoare trimisă Adrianei Combes, fiica dânsei care locuieşte în Franţa, spre a o prezenta în mod public.

În acest sens fiind prezentate lucrurile, pe la jumătatea lunii aprilie am mai trimis, atât eu, cât şi Şerban Victor, câte o scrisoare de protest către ONU cu privire la încălcarea drepturilor omului din România, scrisori trimise tot prin intermediul Adrianei Combes. Scrisorile spre a ajunge la destinaţie le-am trimis cu ajutorul unor turişti cărora le-am cerut sprijin în acest sens.

La data de 01.05.1989, când am fost spre a discuta cu doamna Doina Cornea la Cluj, am fost reţinuţi de organele de Securitate, imediat după întâlnirea noastră cu dânsa. Transportaţi cu o maşină, am ajuns la corpul de clădire al Securităţii din Cluj, unde am fost bătuţi pentru motivul că am dorit să stăm de vorbă cu doamna Doina Cornea şi spre a da un alt conţinut declaraţiilor. După orele 3 ale zilei de 02.05.1989, însoţit de organele de Miliţie şi Securitate din Braşov am mers la gara din Cluj, de unde am plecat spre Braşov, reţinuţi în continuare. (...)

În scrisoarea de protest cu privire la încălcarea drepturilor omului adresată ONU m-am referit la situaţia în care mă aflam eu, cât şi colegii mei, la situaţia celor şapte scriitori români care au adresat acea scrisoare deschisă preşedintelui Uniunii Scriitorilor în apărarea lui Dan Deşliu. (...)
Aceasta este declaraţia pe care o dau, susţin şi o semnez.

Document din volumul: Eroi pentru România: Braşov 1987 - 15 Noiembrie (mărturii, studii, documente), Bucureşti, Editura Semne, 2007
Citeşte mai multe despre:   brasov,   serban,   marin,   doina,   victor,   doina cornea,   cornea,   situaţia,   brancoveanu,   din dosarele securităţii,   brâncoveanu marin,   lupou marian

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de