x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Dumneata eşti ca un microb care a venit pe corpul socialismului, care te-a anihilat şi te termină" (2)

0
18 Sep 2009 - 00:00


Extras din dosarul de urmărire informativă a lui Dumitru Iuga, provenit din Arhiva CNSAS



Notă: Cu redarea discuţiilor purtate între col. Deleanu, din cadrul SMB şi deţinutul Iuga Dumitru, în ziua liberării acestuia din penitenciarul Bucureşti-Jilava.

09.09.1989
Ofiţerul: - Apropo, ce nivel de cultură ai zis că ai ?
Iuga: - Medii!

Of. - Medii? Bun! Ştii vreo limbă străină ?
I . - Nu.
Of. - Bun. Nu de altceva, dar îţi spun un lucru; cea mai bună glumă din ziua aceea când ţi-am citit memo­riul, sau cum îi zice, cererea aceea către comandantul penitenciarului, ziceai că eşti intelectual ... Nu vreau să te supăr, pe cuvânt. Sunt un om corect în sufletul meu, dar să ştii că am râs, când am citit, şi am zis că asta se numeşte teribilism, ifose, că n-ai desfăşurat nici o activitate intelec­tuală! A! Că vrei să-ţi faci schiţe electronice, da. Dar ai o părere prea bună despre dumneata şi de aici ţi s-au tras toate.
Deci, eşti generos, eşti altruist, eşti... aşa.
În primul rând că nu ţi-a cerut so­cietatea nimic! Binele şi răul îl facem începând cu noi înşine. Este cel mai la îndemână, să ştii. Deci, dacă vrei să schimbi ceva pe lumea asta, singurul lucru care-ţi stă la îndemână e s-o începi cu dumneata, să ştii, şi asta s-o reţii aşa, pentru dumneata. Că ai ajuns la vârsta asta aşa...! şi nici de influenţat n-ai să poţi influenţa pe nimeni. Asta-i una.
Deci! Dacă trebuia să fii altruist, grijuliu, ai putea... Că te văd că ai fost preocupat socialmente să faci ceva, să îmbunătăţeşti lumea, aşa ai zis dumneata cu frecţia aia cu care ai ademenit trei debili mintali şi patru studenţi.  Ai zis că faci nu ştiu ce?! Bun! Tăticu, în primul rând, dacă era să-ţi manifeşti această grijă, afecţiune, altruism, această valenţă sufletească a dumitale care nu înseamnă egoism, ci o chestie aşaaaa, înălţătoare faţă de familie, tăticu, faţă de fetele acelea, pe care le-ai neglijat. Norocul  este că, ţi-am spus, că sunt bine, nu s-a-ntâmplat nimic, ţi-am spus aşa cât de cât că sunt fete cuminţi.
Înţelegi, dumneata?! Te consideri martir! Ţi-a cerut cineva asta? Ţi-a cerut societatea? Nu.
Adică dumneata, în loc să te ocupi de sfera socială mică, nucleul, că fiecare pleacă de aici, de cum îţi organizezi familia şi de aici mergem cu toţii mai bine, mai constructiv, cu toţii, nu?!
Eh! Dumneata, în loc să te ocupi acolo unde ţi-e competenţa legală, nu zic şi altele, să-ţi exerciţi această, să zicem aşa, sete de mai bine, altruismul de care suferi, ai exercitat-o că te-ai pus să răstorni nu ştiu ce so­cietate! Că 24 de milioane de oameni îşi văd de treabă, muncesc, iar dumneata ai găr­găuni! Nu ţi-a cerut nimeni! Ştii ce eşti dumneata? Repet, nu vreau să te supăr, eşti un megaloman, ştii ce-i aia? Ai o părere mult prea bună despre dumneata, exage­rată, te consideri un intelectual!
I . - N-am zis eu aşa ceva?!!!
Of.  - Scrie acolo în cererea dumitale, când ai spus că ţie îţi trebuie hârtie de scris şi nu mai ştiu ce?!
I . - Eu n-am făcut caz de intelectua­litatea mea!

Of. - Repet, eu n-am venit aici să te jignesc, ci să te fac un pic să trăieşti cu picioarele pe pământ, că repet, fie­care de aici trăim, din imaginea despre noi înşine, că dacă noi nu credem nimic, despre noi ne-am duce dracului. Dar dumneata ai pornit de la tâmpenii. Ai avut program lejer de muncă, ai avut lene. Dacă vei munci undeva, unde doreşti, nu te îm­pie­dică nimeni, vei avea toată dreptatea să munceşti, să-ţi câştigi salariul şi ai să vezi că într-o întreprindere unde toată lumea mun­ceşte, dumneata aveai o oră-două libere, ai lucrat în preajma intelec­tualilor la televiziune şi, cum se în­tâmplă cu genul ăsta, cu tipografii, cu surorile medicale, care trăiesc în preajma adevăraţilor in­telectuali, ca­pătă, cum s-ar zice, coaja, apa­renţa, în­velişul de intelectual şi nişte ifose mai mari decât ale acestora!
De aici ţi s-a tras. Dumneata chiar ai crezut de aici, tot şefuindu-te cu ăia, că eşti prea!
Ia tot ce vrei din această discuţie, repet, nu vreau să te jignesc, vei porni sub alte auspicii aici. Noi ţi-am spus, vei avea tot dreptul să-ţi trăieşti viaţa, dar la prima greşeală, şi nu interpreta, corect; la prima faptă, încercare de faptă, atitudine sau preocupare, repet la prima greşeală, faptă, încercare de faptă, atitudine sau preocupare antisocială, ostilă, să ştii că va fi represată, va fi anihilată din faşă.
Repet. Nu va avea nimeni nimic cu dumneata, te rog să vii la mine şi să-mi spui; uite, domne, m-a supărat careva, sunt obstrucţionat în dreptul meu de cetăţean, vei avea şi o să vezi, că se vor lua măsuri şi cu dumneata nu se va întâmpla nimic, atât timp cât vă veţi vedea de treabă şi vă veţi astâmpăra.
Ţi-am spus nu întâmplător treburile astea cu megalomania dumitale, pentru că m-am lămurit.
Ai impresie mult prea bună despre dumneata. Fă-ţi datoria, remarcă-te, dă societăţii ce vrei, câştigă de la so­cietate ce vrei, dar uită-te, uită-te...
Că ai un gram de inteligenţă poate superior altora, foarte frumos, foarte drăguţ, ca toata lumea. Dar de aici până!... Nu te supăra, eu am cunoscut oameni din ăştia, nu din domeniul infracţiunii, că e prea mult spus, al faptelor antisociale, şi să ştii că am cunoscut politicieni, şi pe cei ai ve­chiului regim şi pe cutare... Te rog să mă crezi, că faţă de unii am aşa ca om în sinea mea, am respect, pentru acumulările lor intelectuale, pentru o cultură organizată, dar şi pentru o atitudine înţeleaptă în ziua de azi, să vezi că ei, păcat că nu poţi să vezi, că au trecut şi ei pe aici, au trecut câte 20 de ani, dar s-au încadrat în muncă şi-şi trăiesc viaţa lor, aşa cum înţeleg ei şi noi îi lăsăm în pace, nu-i supărăm, dar acum au şi ei convingerea că socialismul nu va fi schimbat niciodată din România. Pentru asta am un respect pentru ei în sinea mea aşa, nu le-am spus-o niciodată faţă de ei, faţă de înţelepciunea...
Înţelepciunea ştii ce-nseamnă? Înseamnă adaptare, înseamnă şi inteligenţa şi adaptarea. Nu înseamnă un din ăsta, cum să zic, mişcă cot, că dumneata cam atâta ai făcut şi pe pielea dumitale. Deci, un aşa zis, un politician, un luptător, ăla aşa a fost născut, aşa a fost crescut, educaţi de mici, cu facultate de drept, o limbă, două, trei, străine acolo, şi când îl auzi, chiar dacă este pe poziţii ostile, şi emite o idee politică, păi e idee politică, tăticu, mă! Nu te supăra... (cu dispreţ) Iuga Dumitru, as, cu nu ştiu ce, cu nu ştiu cum, as!
Citeşte mai multe despre:   securitate,   din dosarele securităţii,   dumitru iuga

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de