Raport cu propuneri de închidere a dosarului "Scriitorul" în urma morţii lui Nicu Steinhardt

Ministerul de Interne ● Departamentul Securităţii Statului ● Securitatea Municipiului Bucureşti

La data de 28.07.1977 a fost luat în lucru prin DUI numitul Steinhardt Nicu-Aurel, fiul lui Oscar şi Antoi­nette, născut la 29.07.1912, în Bucu­reşti, de profesie jurist, membru al Uniu­nii Scriitorilor, neîncadrat po­li­tic, cu domiciliul în Bucureşti, Stra­da Ion Ghica nr. 3, fost condamnat în 1960 la 12 ani închisoare pentru unel­tire contra ordinii sociale.

Baza deschiderii DUI a constituit-o faptul că sus-numitul a fost semnalat cu intenţii de a redacta scrieri cu conţinut ostil şi relaţii suspecte cu persoane din străinătate.

Pe parcursul urmăririi informative s-a stabilit că Steinhardt Nicu-Aurel încerca să redacteze lucrări literare cu conţinut necorespunzător sau să strecoare idei tendenţioase, interpre­ta­bile, în cadrul unor articole pe care le prezenta spre publicare.  O astfel de lucrare, intitulată Jurnalul fericirii, în conţinutul căreia evoca perioada detenţiei şi anchetele la care a fost supus, i-a fost confiscată în anul 1984, cu care ocazie a fost şi avertizat.

A mai rezultat că cel în cauză a stabilit multiple relaţii cu persoane din rândul emigraţiei române reac­ţio­na­re, între care cu Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca şi alţi colaboratori ai pos­turilor de radio străine ostile, că­rora a încercat să le transmită date des­pre fenomenul literar din ţara noastră, cu scopul de a fi folosite în pro­paganda duşmănoasă care se desfăşoară la adresa României.

S-a mai stabilit că Steinhardt Nicu-Aurel a realizat legături strânse cu o serie de elemente cunoscute cu an­te­ce­dente politice şi penale, inclusiv legionari (a căror ideologie a îm­bră­-ţ­i­şat-o încă din perioada detenţiei), precum şi cu o serie de tineri din mediul literar sau cultic, cărora a încercat să le inoculeze idei retrograde sau mistico-religoase.

În ultima perioadă de timp, sub influenţa unor emisari trimişi din exterior sub diverse acoperiri, cel în cauză intenţiona să adere la aşa-zise acţiuni "disident-protestatare".

La data de 30.03.1989, sus-numitul a decedat şi a fost înmormântat în cadrul Mănăstirii Rohia din judeţul Maramureş. Decesul a fost înregistrat cu certificatul numărul 356/1989, emis de Consiliul Popular al oraşului Baia Mare. Faţă de cele raportate mai sus, propunem:
A se aproba închiderea DUI "Scriitorul", privind pe numitul Steinhardt Nicu-Aurel şi clasarea materialelor la CID, cu menţinerea sa în evidenţa cartotecii general-documentare.

Numiţii: Alexandru Ioan, Bulat Virgil, Dombrovschi Nina, Ierunca Virgil, Milea Mihai, Paleologu Alexandru, Săplăcan Radu, Stolojan Sanda, To­ma­ziu George, Baciu Ştefan, care apar ca legături ale obiectivului, vor fi luaţi în evidenţa cartotecii general-documen­tare. Celelalte legături nu vor fi luate în evidenţă.
Lt.-col. Robu Iosif
Şef colectiv
Lt. col. Deleanu Vasile
De acord:
Şeful serviciului
Lt. col. Anghel Ion
Document din volumul: "Nicu Steinhardt în dosarele Securităţii: 1959-1989", Editor: Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Bucureşti, Editura Nemira, 2005, p. 385-384