Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În cursul zilei de 9 aprilie a.c., Brucan Silviu şi membrii familiei sale nu au desfăşurat activităţi care să prezinte importanţă din punct de vedere operativ. Discuţiile purtate s-au referit, în majoritatea lor, la problema mutării la Zimnicea.
Redăm în dialog aspectele semnificative rezultate:
Brucan Silviu: Începem o viaţă nouă.
Brucan Alexandra: Dragă, eu zic să continuăm viaţa noastră. Viaţa noastră nu e legată de moarte. De oraş, da. Văd că mă apropii iarăşi de spaţiul meu natal.
B.S.: La Dunăre.
B.A.: Nu era chiar la Dunăre, la Marea Neagră.
B.S.: Mai există un 1%.
B.A.: E mult 1%. Dar mă rog, să zicem 1%, dar nu cred.
B.S.: Nici eu nu cred, dar mai este 1%.
B.A.: Trăiesc cu impresia că lucrurile sunt aranjate pentru vineri. Că deocamdată sunt în vânt. Tot ce au, mobilă, îmbrăcăminte, tot. Gândeşte-te că ei rămân pur şi simplu cerşetori. Pentru noi e una, noi suntem noi, dar ei? Este vorba de copii.
B.S.: Şi copiii trebuie să conteze tot disidenţi.
B.A.: Asta-i cea mai mare greşeală pe care o fac. Cea mai mare greşeală.
B.S.: Da. Asta e.
B.A.: A fost aceeaşi speranţă.
B.S.: Dragă, nu a fost speranţă, a fost o discuţie acolo. N-am avut nici o speranţă.
B.A.: Bine, dar a fost o încercare. Asta e la fel, nu? Eu sper din tot sufletul că aşa va fi.
B.S.: Nu-i găsesc proşti.
B.A.: Nu ştiu dacă au măcar curajul să transmită acest lucru.
B.S.: Se poate.
B.A.: Sunt nişte pigmei, săracii. (n.n. - Se referă la reprezentanţii Consiliului Popular).
B.S.: De-aia le-am dat scris?
B.A.: Ai făcut foarte bine. Tot ce ai făcut, ai făcut foarte bine. Dar să vedem care va fi rezultatul. Da, dar eu n-aş vrea ca copiii să ia după gradul...
B.S.: (o întrerupe nervos) Dragă, nu-i mai grăbi. Lasă-i în pace, să-şi vadă de treaba lor.
B.A.: Nu dragă, nu-i grăbesc. Nu sunt de acord. Nu sunt obligată să fiu de acord.
B.S.: Atunci, grăbeşte-i şi o să ai riposta lor binemeritată. Lasă-i în pace.
B.A.: De ce-mi vorbeşti aşa de parcă eu încerc să-i sperii. Tu totdeauna vorbeşti că păreri diferite trebuie să fie tolerate chiar şi în partid. Dar când e vorba de familie, atunci îmi închizi gura. Nu e just.
B.S.: Ţi-am spus foarte clar că există două căi.
B.A.: Da, dragă, am înţeles. Dar eu nu pot accepta pentru ei calea a doua.
B.S.: Dacă vor calea a doua să o aleagă. Vorba lui "altfel ne duce pe câmp şi ne lasă acolo". Păi da, dragă, dacă suntem aşa nişte zdrenţe, sigur că o să facă şi treaba asta.
B.A.: Eu nu te înţeleg. De ce zdrenţe? Eu m-am comportat ca o zdreanţă?
B.S.: Nu te-ai comportat, nu e vorba de tine. E vorba ca ei să înţeleagă lucrul ăsta, iar noi să stăm pe această poziţie. Dacă vor să facă lucrul ăsta, sigur, n-avem ce face. Ne supunem. Dar o fac cu forţa. Dar ca să o facă cu forţa şi să aibă şi cooperarea noastră, asta nu o suport.
B.A.: Adică eu cooperez cu ei, asta-i părerea ta?
B.S.: Nu. Tu ai făcut nişte lucruri care sunt foarte judicioase.
B.A.: Şi aş vrea ca Anca să facă cel puţin la fel. Lucruri şi mai judicioase, în cazul lor. Pentru că în definitiv noi putem să ne şi sinucidem, nu-i aşa?
B.S.: Dragă, el ştie despre ce e vorba şi se face că nu ştie (n.n. - este vorba despre ginerele său). E, nu cred că nu ştie. Ştie şi face exact ceea ce trebuie. Mai bine să nu-i grăbim.
În continuare, Brucan Alexandra se arată revoltată că soţul ei nu-i acceptă părerile, răspunzând prin da sau nu fără a argumenta. Părerea ei este că Anca şi Mircea realizează că mâine s-ar putea să nu aibă pe ce dormi.
B.S.: Sunt oameni care nu vor să se lase călcaţi în picioare, sunt oameni normali. Noi am făcut o propunere. Să o facă, dar să nu-i împingem noi să o facă. Ştiu foarte clar despre ce este vorba.
Nr. D-3/00183.444
Din 10 aprilie 1989
Document din volumul: Dosarul Brucan. Documente ale Direcţiei a III-a Contraspionaj a Departamentului Securităţii Statului (1987-1989), Iaşi, Editura Polirom, 2008, p. 568-570
