Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În Le Monde din 1 septembrie 1989, Isabelle Vichniac scria despre controversa stârnită la ONU în privinţa raportului "despre drepturile omului şi tineretului" redactat de Dumitru Mazilu, expert român la ONU. Autorităţile române încercau să distrugă raportul lui Mazilu, care la acea dată era dat dispărut.
"După nefericita sechestrare a domnului Mazilu - expert independent de naţionalitate română la subcomisia ONU pentru drepturile omului - autorităţile de la Bucureşti încearcă să facă dispărut raportul "despre drepturile omului şi tineretului". Astfel că domnul Ion Diaconu, expert român, succesor al colegului său dispărut şi vicepreşedinte al subcomisiei, a depus un proiect de rezoluţie în care insistă pentru "retragerea din circulaţie a acestor hârtii ca documente oficiale ale ONU, deoarece prin felul în care au fost redactate ştirbesc autoritatea şi prestigiul organizaţiei".
La rândul său, expertul olandez Theo van Boven, susţinut de nouă dintre colegii săi, a prezentat un alt proiect de rezoluţie în care se menţionează că raportul domnului Mazilu a fost primit şi citit în detaliu, şi îl roagă pe domnul Mazilu să-l reactualizeze şi să prezinte anul viitor o nouă versiune, pentru care "va beneficia de tot sprijinul de care va avea nevoie" din partea secretariatului ONU.
Acest text exprimă printre altele şi "profunda îngrijorare" a membrilor subcomisiei cu privire la "situaţia personală a domnului Mazilu şi a familiei sale", cerându-i secretarului general ONU o atenţie sporită în această privinţă. Experţii occidentali, dar şi expertul iugoslav, domnul Türk, şi chiar şi cel sovietic, domnul Chernichenko, şi-au exprimat dorinţa de a relua discuţiile pe raportul Mazilu în anul 1990, "pentru ca acestea să aibă loc în prezenţa autorului".
