Liturghia lui Ceauşescu se oficiază cu uşile închise

În La Repubblica din 22 noiembrie 1989 Leonardo Coen scria despre atmosfera de piesă de teatru absurd transmisă de unanimitatea impusă pe linie de partid în zilele congresului PCR. O telegramă a lui Gorbaciov, pe lângă felicitările adresate lui Ceau­şes­cu, conţinea şi o invitaţie subtilă la mai multă reflecţie asupra unui so­cia­lism reformat.

Lucrările celui de-al XIV-lea Congres sunt tabu pentru jurnalişti până vineri, când vom fi din nou admişi la ceremonia de închidere pentru a asista la anunţata reînvestitură a lui Ceauşescu. Un delegat al partidului comunist belgian, care a preferat să plece din sală după o dimineaţă de intervenţii plictisitoare, mi-a mărtu­risit că i se pare grotescă toată această liturghie a unanimităţii şi a consensului absolut.

Pentru presă a fost organizată ieri o întâlnire cu ministrul de Fi­nanţe, Ion Zipe, al Agriculturii, Vio­rel Vizureanu, al Comerţului Exterior, Şte­fan Stanciu, şi al Educaţiei, Viorica Neculau. Cozile din faţa ma­ga­zinelor? Evident, sunt doar prea mulţi pietoni pe stradă. Lipsa apro­vi­zio­nă­rii? Este vorba de o proas­tă distribuţie. Eco­­nomie de piaţă? De ce? La noi func­ţionează deja legea cererii şi a ofer­tei. Nivelul de trai pare să fie foarte mo­dest... Se minunau de în­tre­bă­­rile noastre. Chiar şi jurnaliştii ruşi zâm­beau. De la Moscova a sosit deja tr­a­diţionala telegramă de salutări din par­tea lui Gorbaciov, iar televiziunea de stat a ci­tat-o la telejurnal, în timp ce pe ecran rulau imagini cu Ceau­şes­cu. Nu se ştie dacă ziarele de azi vor pu­blica textul integral al mesajului de la Kremlin.
Pentru că printre rânduri se poate citi cu uşurinţă invitaţia făcută Partidului Comunist Român de a reflecta asupra modalităţii de a crea un socia­lism mai deschis.


BUCUREŞTIUL SUB CLAR DE LUNĂ
Dar aici, la Bucureşti, totul pare a fi în întuneric: black-out complet în ceea ce priveşte ştirile din restul lumii, din Europa de Est, despre precipitarea evenimentelor din Cehoslovacia sau despre schimbările din Bulgaria. Ştiri? La televizor, la ora 21, ne exaltăm aflând despre agricultura în epoca Ni­co­lae Ceauşescu. Mai bine mergi la ci­ne­ma. La Patria, care se află pe marele bulevard central Magheru, rulează "Mircea", un film istoric regizat şi interpretat de Sergiu Nicolaescu, un actor bun care seamănă cu Richard Burton cu barba lui lungă şi grizonată. Patru spectacole pe zi, primul la ora 9 di­mineaţa, 12 lei biletul pentru lo­cu­rile mai bune, la cursul de schimb oficial însemnând 1,25 dolari. Un român câştigă 3.000 de lei cu care trebuie să plătească chiria (în medie 600 de lei), lumina, gazul, transportul, şi mai presus de orice altceva alimentele, care nu pot fi întotdeauna găsite.

Datorită congresului alimentele care până în urmă cu câteva zile lipseau cu desăvârşire au reapărut pe rafturi: ouă, fructe, legume, carne -  dar nu prea multă. Dar cozile sunt aceleaşi, indiferent ce ne spun respon­sa­bilii partidului. În faţa hotelului Continental, la doi paşi de sediul miliţiei şi nu departe de Sala Palatului, unde se ţine congresul partidului, zeci de persoane se bat să prindă câte o ciocolată. Pare o scenă desprinsă dintr-un film neorealist. Nicolae Ceauşescu, în lungul raport despre starea actuală a societăţii socialiste româneşti, susţine că din punct de vedere alimentar poporul său nu se confruntă cu nici o problemă,  că nivelul de trai a crescut simţitor, şi asta este evident pentru oricine vizitează România. Da­to­ri­tă succesului societăţii socia­liste multilateral dezvoltate.

Într-ade­văr, fie­care dintre cele 23 de milioane de lo­cuitori consumă 90 kg de carne anual. Dacă este carne de vacă, de porc sau de pui, nu se specifică. Nu lipseşte şi o mus­trare indirectă a responsabililor cu agricultura şi cu zootehnia: există în­târzieri în ceea ce priveşte efectivele de bovine şi de ovine. Cum se împacă asta cu măsura de raţio­nalizare care pre­vede la Bucureşti un kilogram de car­ne, inclusiv cu os, un litru de ulei, un kilogram şi jumătate de zahăr pe lu­nă? Centralismul absolut cere sacrificii imense. Localurile publice se în­chid la 9 seara sau cel târziu la ora 11.

Lumina este raţionalizată drastic. Încălzirea este redusă la minimum, 4-7 ore pe zi. La cinema Patria lumea stă încotoşmănită ca şi cum s-ar afla pe stadion: apoi, pentru încălzire, sunt isprăvile legendarului Mircea, prin­ci­pe al Valahiei, care se luptă cu turcii din 1386 până în 1418, fără să se teamă de puterea sultanului Baiazid. După o oră de film, picioarele sunt îngheţate bocnă. Cu toate acestea, la cinema te consolezi cu Mircea, zis cel Bătrân, care împarte cu înţelepciune dreptatea. Puterea trebuie să fie prerogativa exclusivă a celor care sunt con­ştienţi că România trebuie să rămână unită, autonomă, independentă. Cum şi-ar fi dorit Mircea. Cum o doreşte Ceauşescu, favorizând o cultură eminamente patriotică (pagina 107 a raportului), şi cere printre altele rea­lizarea unor filme de tip nou.

Industria cinematografică româ­neas­că are un standard de calitate bun: cinci societăţi de stat producătoare de film, circa 100 de producţii pe an. O nouă pro­ducţie Sergiu Nicolaescu se pre­gă­teşte: de data asta dedicată eroului De­ce­bal. Ceauşescu în persoană a ţinut să vorbească în faţa celor 3.300 de de-legaţi despre daci şi despre crearea primului stat centralizat între Carpaţi, Dunăre şi Marea Neagră. Socialism ştiinţific, patriotic şi, de ce nu, cinematografic. O formulă populară: as­fi­xia­ţi de propaganda care inundă librăriile şi televiziunea, oamenii se duc la cele 150 de teatre şi 5.500 de ci­nematografe, cu sentimentul că vor petrece câteva ore fără compromisuri. Pentru că nu vor fi intruziuni politice, nici documentare festiviste.  Doar filmul sau piesa de teatru.


UN APEL AL LUI EUGEN IONESCU
Dramaturgul de origine română Eugen Ionescu a cerut joi, 23 noiembrie, la Paris, liderilor ţărilor din Vest şi Est să-şi folosească toată puterea de influenţă pentru a putea obţine plecarea numărului unu român, Nicolae Ceauşescu.
"A venit timpul, spune el, ca oa-menii politici să-şi folosească influenţa şi puterea pentru a ajuta această ţară, aflată la doar două ore de Paris cu avionul, să scape de dictator."