x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Scînteia Din presa internaţională Mesele rotunde din Polonia, începutul sfârşitului pentru regimul Jaruzelski

Mesele rotunde din Polonia, începutul sfârşitului pentru regimul Jaruzelski

de Miruna Munteanu    |    06 Feb 2009   •   00:00

În urmă cu exact 20 de ani începeau la Varşovia negocierile istorice dintre reprezentanţii guvernului polonez şi liderii sindicatului Solidaritatea, aflat de aproape un deceniu în ilegalitate.



Sub presiunea grevelor care paralizaseră ţara şi dezamăgit de lipsa de reacţie a Moscovei, regimul generalului Jaruzelski s-a văzut obligat să trateze cu opoziţia anticomunistă. Şi să facă uriaşe concesii. "Mesele rotunde", care s-au derulat între 6 februarie şi 4 aprilie 1989, aveau să deschidă drumul primelor alegeri libere din lagărul socialist.

Lech Walesa, legendarul lider al sindicatului "Solidaritatea", şi Czeslaw Kiszczak, ministrul polonez de Interne, au condus dezbaterile purtate timp de aproape două luni în jurul marii mese rotunde din biroul Consiliului de Miniştri de la Varşovia. La cererea expresă a sindicaliştilor, la discuţii au participat şi reprezentanţi ai Bisericii Catolice.

Ideea negocierilor dintre putere şi opoziţie apăruse încă din toamna anului 1988, pe fundalul unei grave nelinişti sociale. Polonia se confrunta cu o profundă criză economică. Preţurile explodaseră; în unele cazuri, ele crescuseră cu 200% în interval de numai câteva luni.

Regimul comunist de la Varşovia nu mai putea controla protestele sindicale, care se extinseseră în toată ţara. Generalul Wojciech Jaruzelski s-a arătat dispus să negocieze cu liderii "Solidarităţii", mişcare pe care o scosese în afara legii încă din 1981. Condiţia lui Jaruzelski? Încetarea prealabilă a grevelor.

Muncitorii au refuzat însă să reia lucrul. Autorităţile erau conştiente că, în lipsa unui "sprijin extern", nu vor putea rezolva prin forţă problema. Dar Moscova refuza să intervină!

În discursul său de la ONU, din decembrie 1988, Mihail Gorbaciov vorbise despre dreptul la opţiune al fiecărei naţiuni, sugerând că Uniunea Sovietică nu se va mai implica în apărarea supremaţiei partidelor frăţeşti din Europa de Est.

Înţelegând că nu mai poate conta pe ajutorul Moscovei pentru "cuminţirea" opozanţilor interni, generalul Jaruzelski a decis că venise vremea dialogului. O profundă neîncredere reciprocă submina însă negocierile.

În plus, existau disensiuni şi în cadrul "Solidarităţii". Îndelungata perioadă de clandestinitate afectase organizarea şi unitatea mişcării sindicale. Unii membri se împotriveau tratativelor cu puterea, fiind convinşi că sunt atraşi într-o capcană.

Temerile lor nu erau lipsite de temei. Într-adevăr, planul regimului Jaruzelski era acela de a atrage de partea sa o serie de lideri marcanţi ai opoziţiei, cumpărându-le colaborarea cu favoruri şi concesii cu impact limitat.

"Solidaritatea" a dejucat planurile puterii

Statutul sindicatului "Solidaritatea" a fost aprig negociat, generând dezbateri aprinse încă înainte de debutul "meselor rotunde". Puterea ar fi dorit să evite legalizarea organizaţiei, întrucât acest gest echivala cu recunoaşterea unei usturătoare înfrângeri. De aceea, regimul Jaruzelski a propus înfiinţarea unui "nou" sindicat, cu oamenii celui vechi, dar fără incomoda lui istorie "subversivă".

Opoziţia nu a căzut însă în plasa autorităţilor. Propunerea a fost respinsă cu indignare. Un raport adresat lui Lech Walesa de unul dintre grupurile de lucru ale "Solida­rităţii" arată că o asemenea soluţie putea conduce chiar la destrămarea sindicatului. Ceea ce nu reuşiseră anii de prigoană ar fi putut realiza falsa bunăvoinţă a guvernanţilor.

Documentul, redactat la 25 februarie 1989, explica: "Mulţi activişti şi membri ai sindicatului au suportat toate genurile de represiune – închisoarea, arestul, violenţa fizică (unii şi-au pierdut vieţile), concedierea, lipsa unui loc de muncă, pedepse pecuniare, constrângeri în cariera profesională – toate acestea pentru lupta lor în apărarea actualului sindicat. Pentru ei este inadmi­sibil să se renunţe, la masa negocie­rilor, la tot ce au apărat cu preţul atâtor suferinţe...".

Autorii raportului identifică marea capcană întinsă de autorităţi: "Înfiinţând un nou sindicat, va fi dificil sau de-a dreptul imposibil să obţinem reabilitarea vechilor membri care au fost condamnaţi sau reangajarea celor daţi afară pentru că au apărat Solidaritatea".

Opoziţia condusă de Lech Walesa a refuzat compromisul oferit de regimul Jaruzelski. După cum a refuzat şi crearea unei mari coaliţii între Partidul Comunist şi "Solida­ritatea". Liderii mişcării voiau pluralism real şi nu s-au lăsat cum­păraţi cu câteva posturi în structura puterii. Tenacitatea le-a fost răsplătită. "Acordul Mesei Rotunde", semnat la 5 aprilie la Varşovia, avea să revoluţioneze sistemul politic din Polonia, săpând o breşă adâncă în Cortina de Fier. În vara lui 1989, pentru prima dată în peste patru decenii, comuniştii pierdeau ale­gerile într-o ţară est-europeană.

×
Subiecte în articol: jaruzelski din presa internaţională