x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Mitul rachetelor româneşti cu rază medie de acţiune

0
Autor: dr. Petre Opriş 10 Aug 2009 - 00:00
Mitul rachetelor româneşti cu rază medie de acţiune Arhivele Naţionale/


În ediţia din 8 mai 1989 a revistei vest-germane Der Speigel s-a afirmat că România avea un program militar ambiţios, Nicolae Ceauşescu dorind să fabrice rachete balistice cu rază medie de acţiune.

Cartea de vizită a revistei vest-germane a fost suficientă pentru ca dezinformarea să fie preluată de publicaţiile româneşti din exil, fără o ve­rificare a veridicităţii sale. După câteva luni, mi­nis­trul Afacerilor Externe, Gyula Horn, a săvârşit aceeaşi greşeală, reluând într-o altă formă afirmaţiile din prestigioasa revistă vest-germană, într-o conferinţă de presă desfăşurată la Bu­dapesta (10 iulie 1989). Aceasta avea loc după întâlnirea tensionată de la Bucureşti dintre Nicolae Ceauşescu şi Rezso Nyers (8 iulie 1989).

Conform raportului întocmit la vremea respectivă de cercetătorul Douglas Clarke, de la Radio Europa Liberă (München), ministrul "Horn a citat trei aspecte ale presupusei ameninţări militare din partea României. El a pretins că oficiali români de rang înalt au anunţat că România este capabilă să realizeze arme nucleare; el a spus că România va produce în curând rachete cu rază medie de acţiune şi că s-au formulat ameninţări la adresa securităţii teritoriale a Ungariei".

Deoarece avea posibilitatea să verifice anumite informaţii, Douglas Clarke nu a crezut povestea rachetelor cu rază medie de acţiune fabricate în România. Mai mult decât atât, a afirmat în raportul său: "Ceea ce Horn nu a menţionat este faptul că România deţine, deja, aproximativ 20 de rachete de construcţie sovie­tică SCUD-B. Cu o rază de acţiune de 300 de kilometri, aceste rachete pot ajunge oriunde în Ungaria, cu excepţia unei fâşii înguste de la graniţa ei vestică. Dar în timp ce Uniunea Sovie­tică are ogive nucleare pentru aceste rachete, România nu deţine aşa ceva. România ar putea să se mulţumească cu o încărcătură puternic explozivă sau ar putea, asemenea sovieticilor, să le încarce cu gaz toxic.

Ungaria, la rândul ei, deţine rachete SCUD-B, dar mai puţine decât România, aşa că această teoretică ameninţare cu rachete este una reciprocă".

Practic, nu era suficient să construieşti rachete cu rază medie de acţiune. Era nevoie şi de focoase pentru echiparea acestora, precum şi de instruirea personalului din unităţile militare de la Ineu şi Tecuci, care aveau în înzestrare rachetele SCUD-B - menţionate de Douglas Clarke.

Aceste acţiuni nu puteau fi realizate fără înştiinţarea aliaţilor din Organizaţia Tratatului de la Varşovia (OTV). De mai mulţi ani, cele două brigăzi de rachete operativ-tactice de la Ineu şi Tecuci făceau parte din forţele militare româneşti prevăzute să facă parte din compunerea Forţelor Armate Unite ale OTV - în caz de război. Sovieticii trebuiau înştiinţaţi ime­diat despre intenţiile de schimbare a tehnicii de luptă din cele două mari unităţi, pentru a nu genera probleme la nivelul OTV.

De asemenea, România colabora de foarte mulţi ani cu anumite state din OTV în dome­niul fabricării de rachete antitanc dirijate 9 M 14-M "Maliutka" (URSS şi Bulgaria), rachete aer-aer RS-2 US şi R-3 S, proiectile reactive nedirijate PRN-80 (URSS). Întreprinderea Mecanică Mija era direct implicată în proiectele respective. O parte din produsele sale erau exportate ţărilor din OTV. Autorităţile ungare cunoşteau aceste lucruri, deoarece trimiteau de fiecare dată reprezentanţi la reuniunile CAER pentru industria de apărare şi la şedinţele comisiei mixte de cooperare militară româno-ungară.

Pentru îmbunătăţirea procesului de fabricaţie a rachetelor realizate sub licenţă sovietică, România a cumpărat de la firma "Tencom Ltd." din Austria, în 1988, o tehnologie de turnare automată a încărcăturilor de propulsie pe bază de pulberi compozite. Aceasta a costat 3,75 mi­lioane de dolari şi a fost destinată "fabricării de rachete cu performanţe superioare pentru înzestrarea armatei şi care pot fi valorificate în condiţii avantajoase la export".

La 11 aprilie 1989, Nicolae Ceauşescu a primit un raport secret, semnat de generalul-colonel Vasile Milea, Ion M. Nicolae, Ioan Ungur şi Radu Bălan. Aceştia solicitau aprobarea pentru achitarea sumei de 1,5 milioane de dolari în contul firmei "Tencom Ltd.", în scopul respectării prevederilor contractului încheiat în anul 1988. Nicolae Ceauşescu a fost de acord şi a pus următoarea rezoluţie: "Să se realizeze din pla­nul de import prevăzut". Apoi a semnat scurt.


Edităm în continuare documentul inedit menţionat. Acesta se află în prezent la Arhivele Naţionale Istorice Centrale.
Nr. M. 02749 din 11.04.1989
Secret
874
Exemplar nr. 1
Rezoluţie: Să se realizeze din planul de import prevăzut.
ss. Nicolae Ceauşescu

Tovarăşului Nicolae Ceauşescu,
Secretar general al Partidului Comunist Român,
Preşedintele Republicii Socialiste România

Conform aprobării Dumneavoastră, în 1988, Întreprinderea de Comerţ Exterior "Romtehnica" a încheiat cu firma "Tencom Ltd." din Austria contractul nr. 250/88 în valoare de 3,75 milioane de dolari SUA privind importul tehnologiei de turnare automată a încărcăturilor de propulsie pe bază de pulberi compozite, destinate fabricării de rachete cu performanţe superioare pentru înzestrarea armatei şi care pot fi valorificate în condiţii avantajoase la export.
Până în prezent s-au efectuat plăţi în valoare de 2,25 milioane de dolari SUA.
Pentru finalizarea contractului urmează să se plătească în 1989 suma de 1,5 milioane de dolari SUA. Deoarece această sumă nu este inclusă în volumul de import al Ministerului Industriei Chimice şi Petrochimice pe 1989, propunem şi respectuos vă rugăm a aproba includerea în planul de import pe 1989 al Ministerului Industriei Chimice şi Petrochimice a sumei de 1,5 mi­lioane de dolari SUA pentru finalizarea contractului 250/88. Plăţile să se efectueze din încasările la export ale Întreprinderii de Comerţ Exterior "Romtehnica".
Ministrul Apărării Naţionale, General-colonel (ss.) Vasile Milea
Ministrul Industriei şi Petrochimice (ss.) Ion N. Nicolae
avizat
Ministrul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale (ss.) Ioan Ungur        
Preşedintele Comitetului de Stat al Planificării (ss.) Radu Bălan
RD. 517T1/20.03.1989
Citeşte mai multe despre:   din presa internaţională

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de