x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Premiul internaţional de poezie pentru Mircea Dinescu

0
22 Iul 2009 - 00:00
În fiecare vară are loc la Rotterdam un festival internaţional de poezie, în cadrul Festivalului Olandei (Holland Festival), o mare ma­nifestare internaţională de artă în toată Olanda. Festivalul durează o săptămână şi, în fiecare seară, sala e plină până la refuz de publicul care ascultă mai mulţi poeţi recitând din opera lor în original, după care urmează traduceri în olandeză şi engleză.

Mai mulţi poeţi români au cunoscut aici aplauzele publicului olandez: Leonid Dimov, Şt. Augustin Doinaş, Marin Sorescu. Nichita Stănescu nu a mai putut da, din nefericire, curs invitaţiei care i s-a adresat în chiar anul morţii. Anul acesta au fost invitaţi mai mulţi poe­ţi din toată lumea şi, în special, din Uniunea Sovietică. În ziua de 21 iu­nie de pildă, au recitat Jevgeni Rejn (URSS), Remco Compert (Olanda), Dan Maraja (Nigeria), Maurizio Cucchi (Italia), Rita Dove (SUA) şi Joseph Brodscky (SUA).

Din 1979 exista tradiţia de a se acorda, în fiecare an, un premiu de onoare câte unui poet care, oriunde în lume, este persecutat ori închis pentru vederile sale. Din 1986, aceştia au fost: Irina Ratushinskaia (URSS), Nezvat Celik (Turcia) şi Jack Ma­pan­ge (Malawi). În majoritatea ca­zu­rilor, ei nu au putut veni să-şi pri­meas­că premiul, dar invitaţia ră­mâ­ne valabilă în anii următori. Unii dintre poeţii arestaţi, precum Brey­tenbach din Africa de Sud, a fost eliberat din închisoare, printre altele, şi datorită ecoului în opinia publică mondială a acestui premiu.

Anul acesta, juriul constituit din cunoscuţii scriitori, traducători şi critici olandezi, percum J. Bernlef, Remco Campert, Aad Nuis şi alţii, a hotărât în unanimitate să acorde premiul lui Mircea Dinescu. Sunt foarte bucuros că propunerea mea în acest sens a fost acceptată, cu atât mai mult cu cât erau încă alţi 7 candidaţi.

După Doina Cornea în ianuarie, este pentru a doua oară în ultimele luni că se acordă un premiu în Olanda unui intelectual român care are curajul de a spune adevărul în ţara sa.

Miercuri, 21 iunie, la orele 8 seara, în faţa unui imens public - nu mai era nici un loc liber - a televiziunii şi a presei, a fost anunţat câştigătorul premiului, iar în aceeaşi seară, televiziunea olandeză a transmis un reportaj cu fragmente din discursuri ca şi cu un scurt interviu luat lui Jan Willem Bos, traducătorul lui Dinescu în olandeză, care a povestit re­centa sa întâlnire poetul la Bucureşti, faptul că acesta era supravegheat permanent pe stradă de securişti ce nu se sfiau să-l înconjoare pentru a auzi ce spune. A recitat apoi poeme în olandeză şi engleză (în traducerea d-nei Deletant de la Londra; volumul apărut acolo în 1985 a fost pus la dispoziţia publicului într-o broşură editată ad-hoc).

La ceremonia acordării premiului, raportul a fost citit de  Laurens van Krevelen, directorul editurii Meulenhoff (Amsterdam) care, de mulţi ani, publică traduceri din limba română, care a spus:
"În epoca noastră, a spus el, into­leranţa faţă de libertăţile spirituale a descoperit noi şi virulente me­tode (...). Ura nediscriminată a tot ce este spirit liber ia, într-o ţară de cultură europeană cum este România, alte forme, dar nu mai puţin perverse. Regimul de teroare din Ro­mânia paralizează sistematic li­ber­tatea de mişcare fie şi a criticilor po­tenţiali, prin legi represive, aplicate fără a fi publicate. Sufocarea li­ber­tăţilor fi­zice şi spirituale creează atâta spai­mă încât în România nu a putut apare o literatură în samizdat. (...) Nici un alt regim din Europa n-a iscat o asemenea psihoză a fricii la scară naţională. Poeţii care pro­tes­tează în scrisori deschise ori interviuri pu­blicate în Franţa, sunt aruncaţi pe drumuri, închişi, or sunt arestaţi la domiciliu, iar colegilor care-i sprijină li se retrage dreptul de pu­blicare şi sunt urmăriţi de poliţie.

Premiul de onoare al Festivalului Internaţional de Poezie 1989 este acordat unuia dintre aceşti scriitori români, Mircea Dinescu, atât pentru marele său curaj personal, cât şi pentru valoarea simbolică a operei sale pentru cei care luptă pentru li­bertate în România. În Mircea Dinescu cinstim pe toţi scriitorii români care, prin opera lor, apără spiritul liber al unui popor aservit..."

Premiul a fost acceptat, în numele lui Mircea Dinescu - care nici nu se ştie dacă a primit personal invitaţia! - de preşedintele Comitetului olandez pentru România, marele ziarist H.J.A. Hofland:

"Cunosc opera lui şi-l cunosc şi per­sonal. Este un om sănătos, un bărbat solid, în puterea vârstei, iro­nic şi radiind de poftă de viaţă, un om care este perfect în stare să-şi apere convingerile. Ghinionul lui este că trăieşte într-una din ultimele dictaturi din Europa, dictatura unui bufon care îşi închipuie că este Regele Soare al comunismului, o dictatură sufocantă, care înconjoară ta­lentele ţării de cenzori, turnători, microfoane secrete şi o armată de spioni (...). Mircea Dinescu nu are voie să iasă din ţara lui. Un talent de nivel european e tratat de dictatorul lui ca un criminal. (...) Nu numai Dinescu, ci întreaga cultură română este maltratată de un regim megaloman. Noi, cărora ni se pare cel mai firesc lucru din lume să dispunem de trupul şi spiritul nostru, avem obligaţia morală să facem tot ce putem pentru colegii noştri din România, pentru a împiedica să cadă pradă uitării. Citadela înapoierii şi barbariei din România trebuie să dispară cât mai repede posibil".  
Sorin Alexandrescu, Amsterdam - Lupta (Paris), nr. 125/1989
Arhiva Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, Fond Dan Culcer

Citeşte mai multe despre:   mircea,   dinescu,   din presa internaţională

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de