Antisovietismul lui Lucretiu Patrascanu

Dupa 1968 s-a creat o adevarata legenda a antisovietismului lui Patrascanu, manifestat chiar in momentul semnarii Conventiei de Armistitiu.

Dupa 1968 s-a creat o adevarata legenda a antisovietismului lui Patrascanu, manifestat chiar in momentul semnarii Conventiei de Armistitiu. Legenda este spulberata de insesi declaratiile sale din ancheta al caror continut corespunde declaratiilor altor martori si surselor sovietice de care dispunem in prezent.

Antisovietismul lui Lucretiu Patrascanu

O bogata literatura a creat imaginea propagandistica de comunist nationalist a lui Lucretiu Patrascanu, manifestata inca de la semnarea Conventiei de Armistitiu de la Moscova. Datorita anchetei la care-a fost supus in 1948-1954 si a declaratiilor altor personaje implicate in acest eveniment suntem in masura sa oferim detalii privind prezenta si actiunile sale reale de la Moscova.

"NEANGAJATUL" MANIU. Intr-o declaratie datata 24 iulie 1951, Lucretiu Patrascanu face declaratii amanuntite asupra imprejurarilor datorita carora ajunge presedintele delegatiei romane de semnare a Armistitiului cu Aliatii.

"In prima sedinta a Consiliului de Ministri a guvernului Sanatescu, care a avut loc in ziua de 25 august in subsolul BNR - declara Patrascanu in fata anchetatorilor - s-a ridicat chestiunea inceperii imediate a tratativelor de Armistitiu. Pe front se luase deja contact intre comandamentul sovietic si cel romanesc. Maniu a propus, cand a inceput discutia, ca din partea Romaniei sa fie trimis un general. Chestiunea inceperii tratativelor de Armistitiu a ridicat-o ministrul de Externe de atunci, Niculescu-Buzesti. M-am ridicat impotriva propunerii lui Maniu, care cu aceasta propunere se mentinea pe vechea lui pozitie de a nu lua nici un angajament politic - ca sef al PNT in ce priveste Armistitiul. Eu am cerut sa se trimita o delegatie mai larga - in care sa fie reprezentat si elementul politic din noul guvern. Intrucat - in ce ma priveste - socoteam ca cea dintai si principala problema dupa reusita loviturii de stat este de a asigura o cat mai rapida si efectiva participare a Romaniei la razboiul antihitlerist si pentru a avea siguranta ca delegatia trimisa va merge hotarata si fara rezerve pe aceasta linie - am propus ca si eu sa fac parte din delegatia de Armistitiu, tocmai in vederea scopului de mai sus. In fata argumentelor mele si a propunerii facute, Maniu a cedat, s-a declarat de acord cu o delegatie reprezentativa si a propus ca Ghita Pop - pe atunci, secretar general al PNT - sa faca parte din delegatie. Am fost de acord cu aceasta propunere si cu desemnarea din partea Consiliului a lui Damaceanu - subsecretar de stat la Razboi - care urma sa discute partea militara a Armistitiului. Delegatia a fost completata cu Ion Christu, desemnat de Externe si cu col. Focsaneanu de la Marele Stat Major. Eu m-am propus sa fac parte din delegatie - dar fiind singurul ministru in delegatie, mi-a revenit prin acest fapt, presedintia delegatiei. Asupra presedintiei delegatiei nu a fost nici un fel de discutie, chestiunea rezolvandu-se, in acest fel, automat".

FARA APROBARE. Fapt important in raport cu disciplina comunistilor, Patrascanu mentioneaza ca auto-propunerea ce-o facuse "a fost din initiativa proprie si pe raspundere proprie". Timp de patru zile nici nu avusese legatura cu Secretariatul Partidului (Parvulescu, Ranghetz si Hagiu) din cauza bombardamentelor. Cu o zi inainte de plecarea la Moscova, a comunicat noua sa calitate superiorilor sai din partid, evident fara mentiunea ca el singur se propusese. Din jurnalul primului-ministru al acelui timp, Constantin Sanatescu, reiese ca Patrascanu se straduise sa-l convinga pentru a fi trimis la Moscova. "Am fost nevoit sa-l trimit ca presedinte al comisiei pe Lucretiu Patrascanu care spune ca are legaturi cu persoane politice ruse", noteaza Sanatescu. Maniu si Bratianu refuzasera sa plece "pe motiv ca nu pot semna un act prin care se recunoaste cedarea Basarabiei si Bucovinei".

Sperantele lui Sanatescu in relatiile lui Patrascanu cu oficialitatile sovietice sunt iluzorii. Pentru oficialitatile Moscovei, Patrascanu era un necunoscut. Astfel ca, auzind la radio despre evenimentele de la Bucuresti din 23 august 1944, Molotov l-a chemat pe Valter Roman, ce raspundea de emisiunile radio in limba romana, pentru a-l intreba cine este Patrascanu, reprezentantul comunistilor din Romania.

"DE LA TOVARAS LA TOVARAS". La Moscova, la 30 august 1944, Patrascanu a trimis o scrisoare lui Molotov, ministrul de Externe al URSS, in care-si explica participarea ca delegat la semnarea armistitiului "nu pentru a apara interesele burgheziei", ci in calitate de comunist.

Hazardul in care plecase reiese si din aceasta scrisoare: "Va voi ramane recunoscator daca mi-ati facilita o intalnire cu unul din membrii grupului roman de la Moscova, Ana Pauker sau Vasile Luca", ii scrie Patrascanu lui Molotov.

Peste doua zile, Patrascanu a fost primit de A. I. Visinski, prim-loctiitor al lui Molotov. Procurorul de trista faima a proceselor staliniste din anii "marii terori" va fi, incepand, din acest moment, coordonatorul stalinizarii Romaniei. Lui Visinski, Patrascanu ii va raporta "ca de la tovaras la tovaras" ca reprezentantul PNT din delegatie initiaza discutii in delegatie contra semnarii armistitiului. Conform notelor de convorbiri ale reprezentantului sovietic, Patrascanu "a ridicat problema posibilitatii unei legaturi cu Ana Pauker si cu alti membri ai Partidului Comunist Roman", deoarece "o asemenea legatura i-ar facilita mult situatia".

INCERCARI DE CONTACT. La Moscova, Patrascanu incearca sa grabeasca incheierea armistitiului stiind ca pe front, armatele sovietice ii tratau ca prizonieri pe ofiterii si soldatii romani ce actionasera in conformitate cu proclamatia regelui Mihai din 23 august 1944. De aceea, incearca sa intervina pe langa A. Harriman, ambasadorul SUA, si A. Clark Kerr, ambasadorul Marii Britanii in URSS. Intrevederea cu ei ii confirma impresia ca totul depinde de sovietici.

FALSE PROMISIUNI. In cele din urma, membrii delegatiei au fost primiti de ministrul de Externe al URSS, acelasi V. M. Molotov. La 25 august acesta reiterase public, mai vechea sa declaratie din 2 aprilie 1944 cu privire la viitorul Romaniei: "Moscova nu are de gand sa dobandeasca vreo parte din teritoriul roman sau sa schimbe ordinea sociala ce exista in Romania".

BUCURIE CU GUST AMAR

Un alt martor si semnatar al Conventiei de Armistitiu, Ghita Pop, declara, in inchisoare fiind, ca in plenul sedintei privind conventia, Lucretiu Patrascanu nu a facut altceva decat sa sustina punctul de vedere al intregii comisii "ca Romania sa contribuie la razboiul antihitlerist numai pana la vechile granite ale Romaniei si nu pana la completa lichidare a hitlerismului". De asemenea, relateaza martorul, "punctul de vedere al D-lui Patrascanu precum si al intregii noastre delegatii era ca imediat dupa terminarea ostilitatilor, armatele sovietice sa paraseasca tara". "Cand ne-a fost adus proiectul de armistitiu - declara Patrascanu despre acelasi moment - toti am gasit ca clauzele lui sint usoare fata de aportul adus (sic!) de Romania in razboiul antisovietic. In special ne-a bucurat suma despagubirilor. Visoianu a impartasit si el bucuria noastra, dar a spus ca unele clauze sint cam elastice, asa incat totul va depinde de felul in care va fi aplicat textul Conventiei de Armistitiu."

TEMERILE ELENEI PATRASCANU

Din declaratiile date Securitatii de Elena Patrascanu reies cateva imprevizibile detalii asupra calatoriei. Ajunsi la Moscova, dupa prima intalnire cu Ana Pauker, Patrascanu i-a comunicat sotiei sale impresia ca sovieticii nu sunt multumiti de ceea ce se intamplase la 23 august. Impresia este confirmata de relatarile ziarelor sovietice despre "cucerirea oraselor romanesti". Delegatia Romaniei este tinuta intr-o tensionata asteptare. La un moment dat li s-a cerut sa se mute intr-un alt hotel. Cererea i-a facut sa se teama ca vor fi arestati.

MAINE, EPISODUL 88 Memoria arhivelor. Una din cele cinci persoane care a semnat Conventia de Armistitiu, generalul Dumitru Damaceanu, povesteste in scris cum s-a petrecut semnarea ei la Moscova. Declaratia este data in 1968 la solicitarea comisiei partidului de anchetare a "cazului Patrascanu". Sub cizma sovietica. Armistitiul semnat de Romania cu statele Natiunilor Unite a fost un document impus de Moscova. Prevederile lui stipulau influenta pe care URSS urma sa o detina in politica si economia romaneasca.