Comunism - Asia bolsevica

Folosindu-se de mijloacele tipice organizarii statului bolsevic si de propaganda, dar si speculand neintelegerile dintre liderii locali, discipolii Kremlinului au ajuns la conducerea Coreii de Nord si a Chinei.

Folosindu-se de mijloacele tipice organizarii statului bolsevic si de propaganda, dar si speculand neintelegerile dintre liderii locali, discipolii Kremlinului au ajuns la conducerea Coreii de Nord si Chinei. Kim Ir Sen si Mao Tsedong devin noii idoli ai unor mari multimi convertite la "religia" comunista.

Asia comunista

Dupa asigurarea suprematiei in partea central-sud-estica a Europei, Stalin s-a consolat cu ideea ca Europa Meridionala era o "cauza pierduta". Acolo, influenta Statelor Unite si a Angliei se simtea mult mai pregnant. Cu atat mai mult cu cat, in Grecia, de pilda, britanicii au intervenit militar impotriva Frontului de eliberare nationala condus de generalul Markos, "omul sovieticilor" si presedinte al "Guvernului provizoriu al Greciei libere".

Rusii nu s-au straduit foarte tare sa acapareze nici Finlanda, unde comunistii au pierdut alegerile din iulie 1948. S-au multumit cu incheierea, in aprilie 1948, a unui Pact de cooperare si ajutor reciproc, in care se prevedea ca principiul de baza era cel al "neinterventiei in treburile celeilalte parti", Finlanda exprimandu-si "dorinta de a nu se implica in dezacordurile dintre marile puteri".

CELE DOUA COREI. In schimb, vecinii din Asia si prezenta in zona a trupelor sovietice au dat sperante Moscovei. In Coreea, de pilda, incepand cu vara lui 1945, sovieticii erau singura forta de ocupatie. "Comitetul de pregatire a independentei Coreii", alcatuit din comunisti si nationalisti coreeni, avea ca scop, dupa modelul bolsevic, crearea altor comitete populare in toata tara. Dar sosirea trupelor americane (8 septembrie 1945) si instaurarea in decembrie a unui regim de tutela strica planurile sovieticilor si consensul de pe teritoriul corean. Comunistii coreeni au pierdut dominatia, pastrandu-si doar zona de Nord, din preajma paralelei 38, ajutati fiind de Armata Rosie. In zonele ocupate de soldatii sovietici s-au refugiat 30.000 dintre cei 200.000 de coreeni emigranti in URSS. Liderul acestora era fostul subofiter al Armatei Rosii, Kim Ir Sen, avansat acum la gradul de capitan. Tot el, sustinut de o "adunare populara", va avea un cuvant greu de spus in proclamarea "Republicii Populare Democrate Coreene" (9 septembrie 1948), al carei "creier si suflet" va deveni. Recunoscuta imediat de catre URSS, Republica Populara Democrata Coreeana semneaza cu aliatul sau sovietic un tratat de cooperare economica si culturala (martie 1949).

INVINGATOR - MAO TSEDONG. Inainte de finalul celui de-al doilea razboi mondial, comunistii chinezi au convenit cu nationalistii sa lupte petru infrangerea "invadatorilor" japonezi. Dupa 1945, insa, cand pericolul a fost inlaturat "multumita" atacului atomic al americanilor asupra Japoniei, in sanul aliatilor chinezi s-a cuibarit discordia: orgoliile celor doi lideri - Mao Tsedong si Cian Kai Si - au impins tara intr-un razboi civil (1946-1949). Victoria obtinuta de "tabara" lui Mao s-a datorat unui spirit de motivatie mai puternic in randul soldatilor sai, a greselilor tactice comise de adversari, lipsei de unitate dintre comandantii armatei adverse. Comunistii au excelat si la capitolul propaganda, atragand de partea lor populatia satelor pe unde treceau, facand apologia si promisiunea unor reforme utile, apeland la sentimentul patriotic. Victoria lui Mao si proclama rea Republicii Populare China (1 octombrie 1949), al carei conducator a fost ales, l-a indemnat pe istoricul Lucien Bianco sa declare ca "Armata Rosie nu a cucerit China, China a venit la ea". De altfel, nici Stalin nu-si facuse mari sperante in privinta lui Mao, preferandu-l intr-o prima etapa pe nationalistul Cian Kai Si.

CONTROLUL ABSOLUT AL PARTIDULUI. Nici una dintre schimbarile politice nu ar fi produs efecte atat de vizibile si durabile in noile "republici populare" asiatice, daca nu ar fi fost insotite de schimbarile la nivelul societatii. Si in China si in Coreea de Nord, partidul s-a implicat inclusiv in organizarea si propagarea unui nou stil de viata. Printre noile reglementari ale autoritatilor comuniste s-a numarat stabilirea unui nou "ciclu de mariaj", care permitea femeilor coreene sa se casatoreasca de la varsta de 18 ani si barbatilor de la 20, in timp ce in China varsta legala era de 27 la femei si 30 la barbati. In plus, una dintre conditiile pentru incheierea unei bune casatorii era ca partenerii sa fie alesi dupa rationamente ideologice si politice. Copiii cresteau simultan cu parcursul lor de membri ai organizatiilor de tineret. Deveneau "octombristi" la implinirea varstei de 7 ani, dupa 10 ani treceau la pionieri, iar "tanar muncitor sau comunist" se numeau dupa 15 ani. Inmultirea sindicatelor pe toate ramurile, a organizatiilor de femei, urmarea includerea si dependenta fiecarui individ de un grup controlat politic.

Cantecele, poeziile si invataturile copiilor chinezi dau masura fortei cu care au fost implementate noile reguli si inceputul manifestarii cultului personalitatii liderului. "Tatal tau este aproape de tine, la fel ca si mama ta, dar nici unul nu este la fel de aproape ca presedintele Mao", scria un manual chinezesc. Copiii erau invatati sa asculte de povetele si cuvintele presedintelui Mao, mai degraba decat de cele spuse de parinti sau bunici. Una dintre cadourile "la moda" in China Populara era opera filosofica in patru volume a "Marelui Conducator".

FRANTA PIERDE

La 29 august 1945, conducatorul nationalistilor vietnamezi - Ho Si Min (foto dreapta) - a proclamat Republica Democrata Vietnam. Primul pas fusese facut cu patru ani inainte, o data cu fondarea Ligii pentru Independenta Vietnamului. Foarte curand, insa, relatiile dintre tanara republica si "protectoarea" Franta au degenerat in atacuri armate (1946-1954). Desi ajutata de SUA, Franta a fost infranta de armata vietnameza, specializata in "tehnicile de gherila". Victoria definitiva a liderul chinez a grabit sfarsitul razboiului franco-vietnamez, Mao recunoscand Guvernul lui Ho Si Min in 1950.

INVERSUNARE "Mobilizata, integrata, indoctrinata, toata populatia trebuie sa participe la lupta de eliberare, primul scop al puterii revolutionare fiind crearea unui «ocean imens» care sa inece laolalta «colonialisti» si «marionete»." J. Dalloz

SUPREMATIE "Beijingul nici macar nu are libertatea de a alege, caci rusii sunt deja prezenti, aflandu-se in fruntea intregii industrii de stat existente. Ei nu sunt doar inspiratorii planului economic, dar il controleaza la toate nivelurile." David Rousset