Comunism - Certuri, tradari, rivalitati

Febra disputelor nu le-a ocolit nici pe reprezentantele miscarii comuniste.

O FAMILIE MAI MARE. La Drezda, in 1932, Vanda Nicolski (stanga) alaturi de primul ei sot Dori Goldstein si de Lenuta Filipovici, o alta membra a "familiei largite" care era practic Partidul Comunist interbelic

Frustrari de ilegaliste

Istoria partidului ilegal a fost un sir nesfarsit de certuri, tradari, rivalitati fatise sau voalate, ascensiuni si caderi la fel de nejustificate. Febra disputelor nu le-a ocolit nici pe reprezentantele sexului frumos inregimentate in miscarea comunista. Intre "Maria" si "Vanda" a mocnit in anii treizeci o rivalitate surda.

Din majoritatea surselor care ajuta la reconstituirea perioadei - fie ele de arhiva sau mai rar cu caracter memorialistic, se degaja impresia ca in partidul comunist interbelic toata lumea se certa cu toata lumea. Marcel Pauker a avut conflicte cu primul secretar al PCdR, Gheorghe Cristescu; nici cu al doilea, ungurul Elek Koblos, nu s-a inteles mai bine, disputa ajungand, evident, in atentia Cominternului. In timpul mandatului ucraineanului Vitali Holostenko, certurile intre gruparile "Barbu-Luximin", (dupa numele conspirative ale celor doi lideri de grup Vitali Holostenko si Marcel Pauker) au fost atat de puternice incat au dus practic la disparitia temporara a partidului. Adus la conducerea PCdR desi era exclus din partid, bulgarul Boris Stefanov s-a rafuit cu Nicolae Goldberger si cu Lenuta Filipovici, sustinatori neconditionati ai precedentului secretar al partidului, Alexandru-Danieliuk Stefanski. Enumerarea poate continua pana la epuizarea tuturor combinatiilor de membri ai partidului, luati doi cate doi. Aproape ca nu exista ilegalist care sa nu fi avut ceva de impartit cu unul sau mai multi tovarasi.

""O PROASTA SI O INCULTA""... Uitate sunt astazi majoritatea acestor personaje, uitate sunt si micile sicane, invidii si frustrari resimtite la nivel individual. In conflictele permanente care au marcat viata partidului comunist ilegal s-au implicat deopotriva barbati si femei. Tovarasele ilegaliste la randul lor s-au certat atat cu colegii barbati cat si intre ele. Un exemplu de astfel de rivalitate surda este cea dintre Elena Filipovici si Vanda Nicolski.

Ambele combatante au ocupat locuri in conducerea partidului in anii treizeci. Erau de varste apropiate, prima se nascuse in 1900, a doua in 1902. Au avut chiar un amant comun, pe Marcel Pauker, gratie caruia rivalitatea dintre cele doua a ajuns sa ne fie azi cunoscuta. Originea problemelor a stat in mandatul lui Alexandru Stefanski-Gorn de secretar al partidului. In acea perioada, Lenuta Filipovici a fost amanta sefului, cu o mare influenta si putere de decizie in partid. Tovarasa Vanda s-a simtit marginalizata si umilita de "puternicii zilei", considerandu-se "copilul vitreg al Biroului Politic de sub conducerea lui Gorn", dupa cum i se va confesa lui Pauker. In opinia ei, "era tratata ca o proasta si ca o inculta, netolerandu-i-se nici cea mai vaga critica la adresa Mariei (Lenuta Filipovici)". Timidele incercari de a o contrazice intr-o sedinta pe amanta secretarului au adus riposta vehementa a acestuia. Gorn a spus ca "o calomniase pe Maria cand Vanda a povestit ca aceasta trecuse in anii douazeci printr-o perioada de demoralizare", a declarat Marcel Pauker in ancheta de la Comintern. Asemenea puneri la punct i-au creat tovarasei Vanda "un soi de sentiment de inferioritate, fiind foarte sensibila la criticile care se refereau la capacitatile sale", a opinat acelasi Marcel Pauker.

""AMANTA SEFULUI"". Atacata in sedinte, nici Elena Filipovici nu s-a lasat mai prejos. A asteptat momentul pentru a-i plati colegei cu varf si indesat ofensa. Cand s-a pus problema ca un membru al Biroului Politic sa plece in tara pentru a pregati o calatorie conspirativa pe care urma sa o faca ea insasi, cineva a propus-o pe Vanda Nicolski. Elena Filipovici s-a opus categoric, afirmand ca pentru a pregati o asemenea calatorie e nevoie de cineva care sa aiba "cap politic". Or, cum se stie, este o mare jignire pentru un comunist acuza ca nu este bine pregatit din acest punct de vedere, atata timp cat pregatirea teoretica figura printre obligatiile oricarui membru de partid. Nu a fost singura rautate a Elena Filipovici, zisa Maria Ciobanu. Din relatarile amantului comun Marcel Pauker, nu exista sedinta in care aceasta sa nu afirme ca "tovarasa Vanda" este cel mai slab membru al Biroului Politic.

UN SAMBURE DE ADEVAR. Permanentele sicane ale Elenei Filipovici si-au atins scopul. Vanda s-a simtit mereu complexata de colega de Birou Politic mai bine vazuta de conducerea partidului. Nu a mai indraznit sa o contrazica sau sa ia cuvantul in sedinte impotriva ei, atata timp cat protectorul Gorn a indeplinit functia de secretar al partidului. Marcel Pauker, care le-a cunoscut bine pe amandoua si a asistat la multe din scenele pe care le-a povestit, a explicat ca frustrarile Vandei ar fi avut mai multe cauze. Unele au fost de circumstanta: "ridicarea in slavi a persoanei Mariei timp de ani de zile si nevoia de a o asculta cu toata atentia, fara sa-si permita sa schiteze vreo critica". Altele au fost insa de natura obiectiva, dupa aprecierile lui Pauker, Maria "punctand" exact la capitolele la care Vanda era deficitara: cunoasterea limbilor straine, multe lecturi politice si de alte feluri, un contact mai intens cu Cominternul, faptul ca absolvise scoala de cadre de trei ani spre deosebire de Vanda care o frecventase pe cea de numai un an, destinata activistilor de rang inferior, o mai indelungata sedere la Comintern, capacitatea analizarii cu claritate a unei probleme, redactarea indemanatica a unei cuvantari, usurinta de a scrie.

Unul din principiile pe care comunistii l-au clamat in permanenta dupa ce au ajuns la putere era acela care cerea pastrarea "unitatii de monolit a partidului", enuntat de insusi Lenin. Istoria interbelica dovedeste ca incalcasera intr-una porunca fondatorului comunismului.

ASPIRATII

"Era cunoscuta in anii de dupa razboi ca o fata de muncitori vioaie si inteligenta. Se deosebea prin istetime si imboldul catre invatatura. Vadea mereu o inclinatie catre cercurile intelectuale. Mai tarziu a invatat cateva limbi straine, pierzand cu totul caracteristicile ei muncitoresti". Fata de ea am avut intotdeuna sentimente amestecate. Placea, pentru ca era o tanara muncitoare desteapta, care pricepea repede si era dornica de a sti. In acelasi timp, respingea prin lipsa de caracter si prin netemeinicie - Marcel Pauker, coleg de partid si amant al Elenei Filipovici

ELEVELE FRICII SI ALE SUSPICIUNII

Unul din motivele pentru care Vanda Nicolski se simtea inferioara Elenei Filipovici era acela ca ea nu fusese admisa sa frecventeze decat cursurile de un an destinate activistilor de rang inferior ale Scolii Leniniste de Partid de la Moscova. La acea scoala, cursantii invatau economie marxista, istoria miscarilor comuniste, metode de propaganda, spionaj si sabotaj. Le erau insuflate totdata teama, tendinta de a trada pe oricine daca partidul o cerea, precum si suspiciunea fata de toata lumea. In mod cert, au lasat puternice urme asupra eroinelor mentionate. Iata cum descrie atmosfera din acea scoala un comunist german care a frecventat-o: "Iscoditul pe furis la Scoala Leninista s-a raspandit rapid si odata cu el, s-a intetit si un sentiment de groaza printre noi, studentii. Era la fel de periculos nu doar sa ne salutam cu colegii pe strada, ci la fel de periculos era si sa ne intalnim in camerele noastre. Ori de cate ori voiai sa discuti chiar si cel mai nevinovat dintre lucruri cu cineva, acopereai gaura cheii cu un prosop, astupai conducta de aer care dadea in camera alaturata si sopteai incet in urechea celuilalt tovaras".

CITI SI...

Afacerea Agabekov