Deportarea etnicilor germani in Uniunea Sovietica s-a soldat cu tragedii de neimaginat. A fost si cazul Dorei Dumitru, sterilizata intr-un lagar sovietic.
Pentru unii dintre concetatenii nostri, episodul deportarii germanilor nu reprezinta numai un fragment din istoria recenta a tarii in care s-a nascut. Pentru contemporanii unor evenimente, istoria tarii se intretaie dureros cu propria viata. Fragmentele din cartea de istorie se suprapun astfel cu propriile lor amintiri.Dora Dumitru, deportata a 20 de ani
In ultimele luni ale lui 1944, reprezentantii sovieticilor din Comisia Aliata de Control au solicitat Guvernului roman lista cetatenilor de etnie germana. Multi dintre ei urmau a fi deportati in URSS, "pentru a ajuta la efortul de reconstructie" a URSS. Cererea a fost indeplinita, Comisia Aliata de Control fiind structura abilitata sa supravegheze indeplinirea de catre Romania a prevederilor Conventiei de Armistitiu semnata la Moscova cu reprezentantii URSS, SUA si ai Marii Britanii la data de 12 septembrie 1944. Teoretic au fost stabilite anumite criterii in functie de care urma sa se faca deportarea. De exemplu, erau vizati barbatii germani cu varste cuprinse intre 17 si 45 de ani si femeile intre 18 si 30 de ani. Ca si in alte cazuri, cum ar fi deportarea etnicilor rromi din 1941, criteriile stabilite pe hartie nu au fost intotdeauna si transpuse in practica. Arhivele pastreaza numeroase dovezi de persoane deportate "din greseala", desi se incadrau in diversele categorii exceptate. De plilda, intr-o nota informativa referitoare la incheierea arestarii svabilor din judetul Timis-Torontal se spunea: "Toti care se gaseau depusi provizoriu prin camine si parcuri in Timisoara au fost pusi in masini sovietice inchise, escortati de santinele si dusi la gara pentru a fi imbarcati in vagoane de marfa bine inchise".
Sterilizarea "dusmanului" arian
Germanii smulsi din caminele lor stiau ca merg in URSS pentru a ajuta la reconstructie. Munca unor cetateni nevinovati trebuia sa compenseze pagubele produse de soldatii germani. Dora Dumitru a taiat copaci, a lucrat in mina, pe santiere de constructii, in agricultura. A scapat cu viata, dar si cu o amintire de nesters: sterilitatea.
Efectele injectiei fatale
ECHILIBRU. In ciuda vietii grele, doamna Dora Dumitru si-a pastrat seninatatea si calmul |
AU MANCAT CAINI SI PISICI
|
Foamea i-a impins adesea pe deportati la gesturi disperate. "Barbatii isi prindeau cate un caine sau o pisica, care erau devorate in particular - chiar cu mare placere - isi deapana supravietuitoarea groaznicele amintiri. Pana la urma, aceste animale au disparut cu totul din jurul lagarului. Noi, femeile, mai fierbeam cate o foaie de dafin sau faceam o fiertura din frunze de maturica. In general, foamea indemna pe multi sa caute in gunoi coji de cartofi, ramasite de varza sau de castraveti, pe care le mancau crude si nespalate. Foamea ne chinuia vesnic pe toti." Cu timpul, s-au obisnuit atat de tare cu starea de permanenta insatietate, incat stomacul nu le mai tolera decat putina hrana pe care o primeau zilnic. Intr-o zi, un functionar al lagarului le-a trimis pe tinerele nemtoaice sa-i ajute soacra la muncile agricole. "Seara, la plecare - si-a amintit interlocutoarea noastra episodul - soacra ne-a servit cu arpacas fiert cu dovlecei. Portia servita era mare, iar noi, lacome, am mancat tot. Pe drumul de intoarcere spre lagar, stomacele noastre, neinvatate de atat timp cu mancare mai consistenta, au inceput sa ne doara, probabil arpacasul se mai umfla in stomac, iar eu aveam senzatia ca plesneste. Nici prea saturata nu a fost bine."
|
PREA TARZIU, PREA TRIST
|
Pentru deportati, la fel de greu de suportat ca frigul, foamea sau o munca istovitoare in conditii inumane era si lipsa vestilor de acasa. Timp de patru ani, in lagarul de la Petrovka nu a sosit nici o stire din Romania. "La sfarsitul lui 1948 - povesteste Dora Dumitru (Kenzel) - eu am fost prima fericita care, prin intermediul Crucii Rosii din Elvetia, unde traia o verisoara de-a mea, am primit o scrisoare de acasa." Bucuria i-a fost insa repede umbrita de continutul asteptatei scrisori. "Tatal meu, care era suferind de inima, nu a suportat despartirea de mine. Murise, la foarte scurt timp dupa deportarea mea. Asadar, nu erau victime numai in Rusia. Evenimente tragice se petreceau si acasa. Aceasta stire m-a afectat enorm."
|
"CROSUL"
|
Pe drum, toti deportatii s-au umplut de paduchi. "Pentru mine, care nu vazusem in viata mea un paduche - si-a amintit Dora Dumitru - socul a fost mare. Am plans mult." Instinctul de conservare i-a obligat pe deportati la multe. Cu timpul, au ajuns chiar sa se amuze de pe urma dezagreabililor paraziti. "Insiram cativa si faceam un cros, pariind pe cei ce alergau mai repede."
|
IN BAZA LEGII
|
Baza legala invocata pentru deportari au fost articolul 2 din Conventia de Armistitiu semnata de Romania cu puterile invingatoare URSS, SUA si Marea Britanie si anexa corespunzatoare.
Acest document de drept international preciza ca "Guvernul si Inaltul Comandament al Romaniei se obliga sa ia masuri pentru dezarmarea si internarea fortelor armate ale Germaniei si Ungariei, aflate pe teritoriul Romaniei, ca si pentru internarea cetatenilor celor doua state care isi au resedinta acolo". Conform anexei, prevederile articolului referitor la deportari nu se aplica si evreilor. Pe un memoriu trimis la 26 februarie 1945 de A.I. Vasinski comisarului pentru Afaceri Straine al URSS V.M. Molotov referitor la aceasta chestiune, autorul a adaugat si rezolutia pusa de destinatarul memoriului: "Viaceslav Mihailovici a aprobat (n.n. - deportarea germanilor). Trebuie transpusa in practica, impreuna cu Comisariatul Poporului pentru Afaceri Straine, «fara graba», asa cum a indicat Viaceslav Mihailovici." Numarul cetatenilor romani de etnie germana deportati in 1945, la cererea sovieticilor, nu a fost stabilit cu precizie, fiind avansate mai multe variante. Cifra care apare cel mai frecvent este cea de aproximativ 70.000 de etnici germani deportati din Romania. In total, intre decembrie 1944 si ianuarie 1945, din Romania, Iugoslavia, Ungaria, Polonia si estul Germaniei au luat drumul URSS-ului peste 110.000 de persoane, dintre care mai mult de jumatate din Romania.
|
POVARA DE NEUITAT A STERILITATII
|
Despre munca istovitoare, frigul rusesc, foamea permanenta sau dorul de cei dragi relateaza totdeauna supravietuitorii lagarelor sovietice. In ele s-au petrecut insa si lucruri inimaginabile, care i-au nenorocit pentru toata viata pe cei care le-au suportat. O astfel de drama este si cea prezentata de d-na Dora Dumitru (Kenzel). "Fiind in lagar atat fe-te cat si baieti, uneori se legau si prietenii, care cu timpul devenisera destul de serioase. Pentru a evita eventuale sarcini, noua, fetelor, ni s-au administrat niste injectii foarte dureroase in piept. Dupa prima injectie am avut o reactie puternica, temperatura mare si o tumefiere rapida a sanilor. Dupa aceea, niciodata nu am mai putut sa indeplinesc menirea femeii pe pamant, de a perpetua specia. A fost bine, a fost rau? Ca sa ma consolez, imi spun ca poate a fost mai bine asa, ca n-am mai expus inca o fiinta la suferintele vietii". In conditii foarte grele, cinci dintre anii care ar fi putut fi cei mai frumosi din viata unui om au fost petrecuti in URSS. A fost deportata intre 20 si 25 de ani si amintirea acelor ani nu s-a sters niciodata. "Nu vreau sa invinovatesc pe nimeni, spune Dora Dumitru (Kenzel), ajunsa azi la varsta intelepciunii. Vreau doar sa atrag atentia asupra unor fapte, pentru a ne feri de modele de gandire care au facut posibile asemenea nedreptati, pentru a le evita in viitor si a scuti astfel pe semenii nostri de enorme suferinte".
|
|
SAPTAMANA VIITOARE
EPISODUL 101
Petru Groza - "printul Devei": Inlocuitorul lui Radescu in fruntea guvernului era fiu de preot ardelean ortodox, fusese deputat si ministru "burghez", mare proprietar supranumit "printul Devei". Prin casa lui au trecut cam toti politicienii "lumii vechi". Considerat de acestia un naiv si un excentric, Groza a ramas o "ciudatenie" si in lumea comunista. Finantator al PCdR. Episodul care l-a consacrat ca "democrat antinazist" si "prieten al Uniunii Sovietice" se afla plasat la finele anului 1943. |