x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Comunism - Ultimul discurs public anticomunist

0
Autor: Cristina Diac 11 Ian 2006 - 00:00
Comunism - Ultimul discurs public anticomunist


Pentru a evita cenzura, in doua momente tensionate, generalul Radescu s-a adresat natiunii prin intermediul radioului. Discursul sau a fost ultimul rostit liber de la microfonul Radiodifuziunii.

Iesirile publice ale premierului Radescu au ramas in istorie ca fiind asociate cu postul public de radio. Pentru a evita cenzura, in doua momente tensionate, generalul s-a adresat natiunii prin intermediul acestui mijloc de informare in masa. Discursul sau a fost ultimul rostit liber de la microfonul Radiodifuziunii.

Radescu si Radioul


Conform Conventiei de Armistitiu, cenzura presei a continuat sa existe in Romania si dupa 23 august 1944. Nu ca o noutate de inspiratie sovietica, deoarece si in timpul regimului de autoritate monarhica instituit de regele Carol al II-lea, si in timpul regimului Antonescu a functionat un Minister al Propagandei, care indeplinea printre altele si servicii de cenzor al informatiilor destinate publicului.

Asupra presei scrise, Comisia Aliata de Control exercita o atenta supraveghere. Nimic nu razbatea fara aprobarea sovieticilor. O noutate absoluta in Romania a fost faptul ca sindicatele tipografilor, dominate de comunisti, refuzau sa tipareasca stiri referitoare la "fascisti si reactionari". Erau suspectati de a fi fascisti si reactionari toti opozantii Partidului Comunist. In aceste conditii, este de la sine inteles ca orice mesaj, pentru a putea ajunge la cititori, trebuia sa treaca in prealabil de filtrul cenzurii.

De la inceputul lui februarie 1945, s-a dat semnalul clar pentru inlaturarea de la putere a guvernului de coalitie. In primele zile ale lui februarie, reprezentantii FND au trecut la atacuri frontale. In ianuarie, sectia a II-a a Marelui Stat Major ii comunicase primului-ministru identificarea unor depozite de arme, banuite a apartine Partidului Comunist, Uniunii Patriotilor si Madosz-ului (grupari satelite ale comunistilor - n.n.) la Bucuresti si in mai multe orase mari din tara. Teama lui Radescu era ca urmau sa fie folosite pentru indepartarea prin forta a guvernului. Intr-o sedinta a Consiliului de Ministri, acesta i-a acuzat pe vicepremierul Groza si pe generalul Stanescu, subsecretar de stat la Interne, ca nu sunt straini de constituirea respectivelor depozite si le-a cerut sa-si dea demisia. Cei doi au refuzat. Primul-ministru a mai decis sa organizeze o adunare populara, in care sa-si exprime punctul de vedere referitor la situatia tarii in general si la masurile pe care intentiona sa le intreprinda pentru restabilirea ordinii.

CACEALMAUA. Radescu a anuntat ca intentioneaza sa se adreseze opiniei publice in ziua de duminica, 11 februarie, in sala Cinematografului Scala. Cu o seara inainte, cinematograful a fost insa ocupat de simpatizantii FND. Venisera decisi sa bruieze discursul premierului. Numai ca acesta si echipa din jurul sau au reusit sa dejoace planurile fenediste, regizate in fapt de Partidul Comunist. In ultima clipa, generalul Radescu a decis sa schimbe sala cu una aflata in apropiere - sala Cinematografului ARO (astazi Patria). Mai mult decat atat, cuvintele acestuia au fost radiodifuzate, fiind astfel auzite de un auditoriu incomparabil mai numeros decat cel pe care il putea cuprinde o sala de cinematograf. In expunerea sa, Radescu a criticat actiunile muncitorilor tipografi, calificandu-le ca nedemocratice. A protestat fata de invinuirile care se aduceau frecvent colaboratorilor sai, ca ar fi sabotori si reactionari si ca obstructioneaza judecarea criminalilor de razboi. S-a referit de asemenea la necesitatea infaptuirii reformei agrare, dar nu imediat, ci dupa terminarea razboiului, in conditii de ordine si legalitate. Si-a expus punctul de vedere referitor la menirea sindicatelor, care sunt si trebuie sa ramana organizatii profesionale si nu instrumente de presiune politica. "Sindicatele sa se ocupe cat mai putin de politica si cat mai mult de treaba", a indemnat Radescu. "Orice agitatie trebuie sa inceteze, fiindca altfel se pune in primejdie insasi fiinta tarii". Discursul rostit de primul-ministru in Sala ARO nu a fost preluat de nici un ziar, cu toate ca mii de oameni aflasera despre existenta lui de la radio.

ULTIMUL DISCURS. Evenimentul care a condus la demisia generalului Radescu din postul de premier s-a inregistrat la 24 februarie 1945. In Capitala a avut loc un miting, in organizarea FND-ului. Conform planului comunist, populatia trebuia sa ceara venirea la putere a unui guvern "de larga concentrare democratica", adica unul cu mai multi comunisti. In cursul dupa-amiezii, in timp ce coloana de manifestanti trecea prin fata Ministerului de Interne (astazi fosta cladire a Senatului) s-au tras focuri de arma. Varianta comunista a fost ca primele focuri au venit dinspre Minister, trase de oamenii de ordine. Varianta lui Radescu a fost contrara: anumiti manifestanti, cu misiunea clara de a crea dezordine, au vrut sa atace cladirea si au tras pentru a crea o diversiune si a putea astfel sa dea vina pe guvern. Incidentele s-au soldat cu mai multi morti si raniti. Radescu a sustinut ca trupele din Ministerul de Interne nu primisera ordin sa traga in manifestanti, in eventualitatea ca ar fi atacate, ci doar sa someze si sa traga in aer foc de avertisment. Comisia insarcinata cu anchetarea cazului a conchis ca gloantele extrase din corpurile victimelor nu erau identice cu cele utilizate de trupele care asigurau paza ministerului.

In seara aceleiasi zile, primul ministru a apelat din nou la postul public de radio. El a prezentat opiniei publice propria versiune asupra evenimentelor de peste zi, dar si asupra colaborarii dezastruoase cu comunistii. Radescu a trecut in revista o serie de actiuni destabilizatoare intreprinse de coalitia de extrema stanga si in alte orase din tara. In final, generalul a spus ca el si Armata isi vor face datoria pana la capat. A fost ultimul discurs rostit liber de la microfonul Radioului.

Peste numai patru zile, la cererea regelui, si-a inaintat demisia. Conform Constitutiei in vigoare la acel moment, suveranul era factorul constitutional abilitat sa numeasca si sa demita premierul. La finele lui februarie, vicecomisarul sovietic pentru afaceri externe, A.I. Visinski, a revenit la Bucuresti, unde a fost primit in mai multe randuri de rege. In urma presiunilor exercitate de emisarul Moscovei asupra suveranului, acesta din urma i-a cerut demisia lui Radescu si a incercat gasirea unei solutii care sa multumeasca pe toata lumea.

GAFA LUI RADESCU
In discursul rostit de Nicolae Radescu la radio, in seara de 24 februarie, el i-a acuzat pe comunisti de crearea si escaladarea incidentelor. Radescu a facut un joc de cuvinte, lasand sa se inteleaga ca abrevierea FND ar proveni din prescurtarea sintagmei "Fara Neam si Dumnezeu". "Cei fara neam si fara Dumnezeu, asa cum i-a botezat poporul, au pornit sa aprinda focul in tara si s-o inece in sange. O mana de insi, condusi de doi venetici, Ana Pauker si ungurul Luca, cauta prin teroare sa supuna neamul", a acuzat Radescu. In contextul sfarsitului de razboi, se poate considera ca premierul a facut o greseala tactica. Armatele Natiunilor Unite avansau spre Germania. Europa afla de ororile nazismului, de lagarele de concentrare, de formele aberante de antisemitism pe care le-au cunoscut acei ani. Sensibilitatea fata de problema evreiasca era mult sporita. In aceste conditii, justificarea dezordinilor prin originea etnica a Anei Pauker a dat apa la moara celor care considerau ca Romania este un stat antisemit, nationalist si fascist. De asemenea, pe fondul internationalismului sovietic, referirile la etnia liderilor comunisti nu au fost nici pe placul Comisiei Aliate de Control dominate de sovietici.

NE SCRIU CITITORII...
Reflexe ale trecutului. Printre scrisorile primite pe adresa sectiei sunt unele care indica persistenta unor practici si comportamente cultivate si recomandate in trecutul regim. Astfel, sub semnaturi precum "un grup de cititori", ni se cere... "dreptul la replica"! Ii incunostintam pe autori ca nu citim materiale anonime. Indreptare a "indreptarii" Un tur de forta pentru orice istoric al vremurilor noastre il realizeaza dl. Stelian Neagoe in articolul din Jurnalul National din numarul de sambata, 17 decembrie 2005. Caci in respectiva productie publicistica, domnia-sa se erijeaza in expert al istoriei medievale, moderne si contemporane. Face indreptari si critici pe teme care tin de cel putin trei specializari distincte din breasla istoricilor. Din pacate, metoda dlui Neagoe e parte din arsenalul mai multor istorici romani, de cucerire a influentei si prestigiului. Caci retete ale succesului au ajuns sa fie socotite publicarile de documente de arhiva sub semnatura proprie, simultan cu cautarea de "noduri in papura" in scrierile de sinteza ale altora.
In ceea ce ne priveste, ne straduim sa-i informam corect pe cititorii nostri, desi simtim acut criza biografiilor si lucrarilor de sinteza pe anumite teme ale comunismului romanesc. Nu putem, data fiind specificitatea comunicarii jurnalistice, sa indicam sursele de referinta. Il invitam insa pe dl Stelian Neagoe sa-si reconsidere "indreptarile" la articolul cu titlul "Primul ziar legal al PCR falsificat" din serialul "Istoria comunismului romanesc", prin consultarea fondului documentar al Bibliotecii Academiei (unde va gasi falsul prezentat ca primul numar legal al Romaniei Libere) si a documentelor "anchetei Patrascanu" (acum in Arhivele CNSAS, unde sunt cateva sute de pagini cu declaratii ale adevaratilor redactori din august 1944 ai respectivului ziar). Dar poate ca dl Neagoe s-a apucat deja de criticarea arheologilor si nu are timp de asemenea "neprofitabile" demersuri. (L.B.)

MAINE, EPISODUL 97


Europa isi vindeca ranile razboiului. Dupa incheierea ostilitatilor, infrangerea sau mangaierea orgoliilor, numaratoarea victimelor, tarile batranului continent isi fac planuri de viitor.
Raspantia economiei romanesti. Romania a pierdut in cel de-al doilea razboi mondial 170.000 de oameni si 1,2 miliarde de dolari. In conditiile ocupatiei Armatei Rosii, a ascensiunii la putere a PCR, sprijinit de Moscova, si a unei populatii infometate, guvernele postbelice au asistat si sustinut, mai mult sau mai putin constient, procesul de sovietizare.
Citeşte mai multe despre:   istoria comunismului,   rădescu

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de