x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Diplomatii romani pleaca spre "lumea libera"

0
Autor: Ilarion Tiu 19 Apr 2006 - 00:00
Diplomatii romani pleaca spre "lumea libera"


Dupa 6 martie 1945, vechii diplomati ai Romaniei au inceput sa-si puna sperantele de viitor in Occident. O parte dintre cei care se aflau in afara granitelor nu s-a mai intors la "centrala" de la Bucuresti. Altii au parasit tara ajutati de anglo-americani, fondand miscarea exilului romanesc, imediat dupa incheierea razboiului.

Fondurile exilului, prilej de galceava


Ideea fondarii unui exil romanesc in contextul intrarii sovieticilor in Romania nu a fost spontana. Initiatorul este Mihai Antonescu, adjunctul lui Ion Antonescu in perioada razboiului in Est. La inceputul anului 1943, dupa esecul de la Stalingrad, Mihai Antonescu intocmise deja o lista de circa 100 de persoane care sa se refugieze din calea Armatei Rosii. Initial au fost incluse personalitati politice si culturale din Basarabia si Bucovina, primele vizate de ocupatia sovietica. La aflarea vestii, s-au grabit sa ajunga pe lista si alte "personalitati" preocupate sa-si "scape pielea". Astfel ca aproximativ 200 de persoane isi "aranjasera" refugiul.

"FONDUL ELVETIAN". Mihai Antonescu s-a preocupat si de finantarea acestui exil. In perioada 1943-1944, circa 20 de milioane de franci elvetieni au fost depuse in banci din Elvetia. Scoaterea banilor din tara s-a realizat prin transferuri intermediare in capitalele tarilor neutre in razboi: Ankara, Stockholm, Madrid si Berna.

Luat prin surprindere de lovitura de Palat de la 23 august 1944, Mihai Antonescu n-a mai avut timp sa treaca peste granita si "lista". Insa banii isi asteptau intrebuintarea in conturi elvetiene.

Dupa inlaturarea lui Ion Antonescu si incheierea armistitiului cu Natiunile Unite, in cadrul Ministerului de Externe au fost pastrati diplomatii vechi, de cariera. Crescusera insa cota si prestigiul celor care negociasera cu Aliatii "intoarcerea armelor" contra nazistilor. Astfel ca fostii negociatori de la Ankara, Stockholm sau Cairo din anii 1943-1944 au ajuns in fruntea ierarhiei.

Acestia, fiind la curent cu existenta "fondului elvetian", i-au dat diverse destinatii. Initial, Grigore Niculescu-Buzesti, ministru de Externe in guvernele Sanatescu, a dispus ca banii sa se intoarca in tara. Din cele 20 de milioane de franci elvetieni, Banca Nationala a primit treptat mai mult de jumatate. Schimbarea lui Niculescu-Buzesti din functia de ministru de Externe, la 2 decembrie 1944, o data cu numirea lui Nicolae Radescu ca prim-ministru, a adus si modificarea politicii guvernului fata de fond. Noul titular de la Externe, Constantin Visoianu, dispune incetarea transferurilor de bani din Elvetia. Cu putin timp inainte de caderea guvernului Radescu, Visoianu a trimis dipozitii catre Legatia romana de la Berna ca banii sa fie transferati pe numele lui Alexandru Cretzianu, ambasador la Ankara la acea vreme. Din suma initiala a "fondului elvetian" de 20 de milioane de franci elvetieni, in contul lui Cretzianu au ajuns 6 milioane.

UN EXIL SUBRED. Aceasta suma transferata in contului lui Alexandru Cretzianu pentru a alimenta actiunile exilului a fost ulterior o permanenta sursa de neintelegeri a emigratiei. Dupa ce s-a vazut cu banii in cont, Cretzianu s-a comportat ca unicul administrator al lor.

Certurile s-au declansat la jumatatea anului 1946, momentul inceperii lucrarilor Conferintei de Pace de la Paris. La acea data, deja parasisera Romania o serie de diplomati sau politicieni: Grigore Gafencu, Nicolae Radescu, Constantin Visoianu etc. Ei s-au alaturat diplomatilor care refuzasera sa revina la Bucuresti dupa 6 martie 1945, printre care Alexandru Cretzinu (gestionarul "fondului elvetian") sau tanarul functionar Neagu Djuvara. Emigratia a depus o serie de memorii la Conferinta de Pace prin care denuntau regimul instalat in Romania o data cu venirea la conducere a guvernului Groza.

Cretzianu a distribuit putini bani celor care se aflau la Paris cu ocazia Conferintei. "Zgarcenia" sa i-a nemultumit pe ceilalti, intrad in conflict chiar cu Visoianu, omul care-i incredintase banii. Dupa terminarea lucrarilor Conferintei, Cretzianu a "taiat" finantarea lui Gafencu si Radescu, provocand dezbinarea diplomatilor exilati. Neagu Djuvara povesteste in memoriile sale ca ajunsese aproape sa se umileasca in fata lui Cretzianu ca sa-i dea bani pentru ajutarea romanilor refugiati in Occident. Abia dupa moartea lui Cretzianu, redus substantial, fondul a ajuns la dispozitia celorlalti. S-a constatat cu acest prilej ca fostul gestionar facuse in nume propriu investitii financiare falimentare din acei bani.

REACTII DE LA BUCURESTI. Guvernul Groza nu s-a agitat foarte mult din cauza demersurilor emigratiei romane la Conferinta de Pace de la Paris. Sprijinul sovietic era mai insemnat decat protestele lui Grigore Gafencu sau Nicolae Radescu. Primele demersuri de recuperare a celor 6 milioane de franci elvetieni au fost facute de guvernul comunist in octombrie 1945. S-au initiat procese in instanta atat bancilor elvetiene depozitare ale fondului, cat si lui Alexandru Cretzianu. Demersurile guvernului de la Bucuresti n-au avut succes, desi tentativele de recuperare a banilor au continuat. In martie 1977 elvetienii au comunicat la Bucuresti ca nu mai sunt responsabili de fond, deoarece inca din anul 1955 Alexandru Cretzianu lichidase conturile.

MUZEUL REZISTENTEI ANTICOMUNISTE
Fundatia Culturala "Negru Voda" din Fagaras, sustinuta de prestigioase institutii ca: Universitatea "Al. Ioan Cuza" Iasi, Universitatea "Transilvania" Brasov, Muzeul National de Istorie a Transilvaniei Cluj-Napoca, Memorialul Victimelor Comunismului si Rezistentei, Sighetu Marmatiei, Asociatia Culturala "Mozaic" Cluj-Napoca, intentioneaza sa infiinteze la Fagaras, in spatiul fostei inchisori din localitate, "Memorialul rezistentei anticomuniste". Scopul proiectului consta in recuperarea pentru memoria colectiva a unei secvente istorice putin cunoscute si omagierea victimelor represiunii comuniste, ca o datorie morala fata de inaintasi, dar si fata de noile generatii, care trebuie sa cunoasca istoria propriului popor. In cadrul Memorialului vor fi cuprinse mai multe teme cum ar fi: 1. Deturnarea evolutiei firesti a societatii romanesti si comunizare violenta; 2. Rezistenta armata din Muntii Fagarasului; 3. Perioada 1950-1960, cand Cetatea Fagarasului a functionat ca penitenciar. Dintre personalitatile implicate ii mentionam pe fostul luptator in munti Ion Gavrila-Ogoranu, prof. Benedetto Benedetti (Italia) etc.

VA PREZENTAM SPRE LECTURA
Zigu Ornea, Viata lui C. Dobrogeanu-Gherea
Editura Compania, Bucuresti, 2006
Editura Compania a publicat de curand in cadrul Colectiei "Figuri si Clipe" lucrarea monografica "Viata lui C. Dobrogeanu-Gherea", scrisa de Zigu Ornea. Cartea a aparut prima data in 1982 la Editura Cartea Romaneasca, actuala editie reproducand cu mici modificari textul initial. In cuvantul inainte, Zigu Ornea marturiseste ca l-a preocupat toata viata studiul biografic al lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, atat din punct de vedere literar, cat si politic (a fost intemeietor al miscarii socialiste in Romania). "A reconstitui viata lui Gherea (altfel spus, etapele devenirii destinului sau) nu e lucru lesne de realizat. Omul a fost de o extrema discretie cu biografia lui, nu a facut niciodata marturisiri sau macar referiri despre parintii, fratii sau rudele sale", mai scrie Ornea. Totusi, autorul a stans de-a lungul carierei sale de critic literar informatii, avand acces si la Fondul Gherea de la Arhiva CC al PCR in anii ’70. In consecinta, monografia realizata de el este completa, parcurgand toate aspectele unei lucrari de gen.

SAPTAMANA VIITOARE EPISODUL 121
  • Bun venit Armatei Rosii! Din propaganda antonesciana romanii stiau ca soldatii sovietici erau trimisii Satanei, insa la 30 august 1944 multimea a primit entuziasmata trupele "rosii" in Bucuresti.
  • "Veni, vidi, vici" in varianta sovietica. Situatia Romaniei intre 1944 si 1946 a fost una dezastruoasa. Prezenta Armatei Rosii pe teritoriul romanesc a ingreunat si mai mult starea economico-sociala din cauza obligatiilor Conventiei de Armistitiu.
  • Citeşte mai multe despre:   bucuresti,   istoria comunismului,   cretzianu

    Ştiri din .ro















    PUBLICITATE
     



    Serviciul de email marketing furnizat de