x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Scînteia Istoria Comunismului Micul erou mare

Micul erou mare

25 Ian 2005   •   00:00

ISTORIA COMUNISMULUI
Prin deceniul sase al secolului trecut in toate centrele de comuna ale Romaniei s-au infiintat biblioteci, bine inzestrate cu literatura sovietica. In cea mai mare parte destinata copiilor si tinerilor pentru care eroii acelor carti urmau sa devina modele de viata.
LAVINIA BETEA

CONTINUARE
Daca partizanii "Tinerei Garzi" erau cat de cat pe intelesul copiilor din generatia mea, romanul lui Fadeev descriind cu entuziasm actiunile partizanilor impotriva ocupantilor nazisti, pionierul Pavel Moruzov care "cazuse pentru patrie", ucis de neprecizati dusmani intre cele doua razboaie mondiale era un erou fara fapte. Un model fara... model de urmat, asadar.

Adevarul despre copilul-erou caruia i se raspandise numele in intreg lagarul socialist si i se inaltasera statui in Uniunea Sovietica, eu l-am aflat abia dupa 1989. In ultima perioada a regimului comunist, modelul micului Pavlik devenise tinta batjocurii si urii intelectualilor sovietici educati in cultul faptelor sale. Si nu degeaba. Personajul idealizat in anii ’30 era propus ca model de educatie al copiilor care, in numele "cauzei revolutionare", "lupta" impotriva propriilor parinti. Urmand indemnurile de vigilenta si denunt primite la scoala, pionierul isi parase parintii echipei de activisti si cekisti care facea colectarile de produse agricole din satul sau. Baiatul le aratase acestora locul unde tatal si mama sa dosisera graul care urma sa hraneasca familia... In urma denuntului fiului lor, parintii au fost impuscati imediat sub acuzatia de "contrarevolutionari". Tragedia continua cu uciderea baiatului, cu crunta furie, de insisi unchii si matusile sale.

Fapta copilului-victima inocenta a perversiunilor politice practicate asupra sa - si drama intregii familii Moruzov (rudele sale fiind executate ulterior sub aceeasi acuzatie de "contrarevolutionari") erau, de fapt, urmarea scontata a noii pedagogii sovietice.

In 1918 se emisese un decret de nationalizare a scolilor. La inceput, autoritatea profesorilor a fost mult restransa. Numiti "lucratori scolari" (skrabi), nu aveau voie sa pedepseasca elevii, sa le dea teme de casa sau note. Administrarea scolilor era incredintata unor comitete din care pe langa "lucratorii scolari" faceau parte elevi din cursul superior si muncitori din fabricile invecinate. "Corectitudinea politica" a devenit cuvantul de ordine si criteriul de promovare a tuturor formelor si continuturilor invatamantului si educatiei sovietice. Nu intamplator, cand in martie 1922 Lenin declarase deschis razboi "ideologiei burgheze", primul efect a fost ordinul de arestare pentru 120 de profesori universitari de frunte, invinuiti a fi "corupatori ai tinerei generatii".

La originea acestor masuri au stat si mai utopice proiecte. Conform acestora, educatia comunista ar fi trebuit sa inceapa din chiar clipa cand copilul vede lumina zilei, indiferent de vointa parintilor sai. Nu este rational ca un membru al societatii noastre sa-si considere corpul proprietate personala, inalienabila, afirma unul dintre ideologii vremii, deoarece individul nu reprezinta decat o veriga in evolutia speciilor. Cu atat mai irational ar fi ca parintii sa considere ca progeniturile sunt "ale lor". Astfel ca au fost elaborate programe sociale prin care copiii urmau sa fie luati de sub ingrijirea parintilor, plasati in crese, iar dupa aceea in gradinite si scoli. Planurile au esuat din lipsa fondurilor banesti: hrana, supravegherea si ingrijirea copiilor de catre parintii lor nu costa statul nimic.

Dupa razboiul civil, orfanii si copiii abandonati care bantuiau prin Rusia ("n numar de sapte-noua milioane) fusesera obiectul altui experiment. Pentru ei au fost create institutii speciale, "scolile de reeducare" unde s-a impus pedagogia lui Makarenko - "a educatiei in si prin colectiv". Acest principiu pedagogic a fost transferat ulterior asupra tuturor formelor de invatamant din ceea ce a devenit lagarul socialist.

Dupa epurarea invatamantului romanesc in 1948, s-au introdus si aici teoriile "de succes" ale pedagogiei sovietice. Printre acestea si educatia unei noi generatii care sa se opuna parintilor "burghezi" ori "fara constiinta de clasa". Timpul si spatiul diluasera insa, ireversibil, cele mai multe dintre modelele sovietice, atat sub raportul teoriei, cat si al practicii. Fapta necunoscuta datorita careia Pavel Moruzov devenise micul erou al Uniunii Sovietice conta in satele Romaniei din anii ’60 ca actiune anecdotica. In vremea colectarilor de produse agricole, cand taranii preferau sa-si sacrifice animalele spre folosul propriu si imediat, decat "sa le dea statului" pe pret de nimic, mezinul casei fusese instruit cum sa raspunda la intrebarile perfide ale tovarasilor din echipa de colectare, asteptati sa soseasca in sat. Mic fiind, nu stie cate oi au parintii - trebuia el sa raspunda. "Eu sunt mic, nu stiu nimic; tata-n pod beleste oaia..." - fusese insa, la vremea potrivita, reactia practica a invataturii parintesti.

Din fericire, denuntul nici unui mic si inocent Moruzov autohton n-a condus la executii, nici n-a fost proclamat "fapta eroica". La noi ajunsese, pur si simplu, de banc.

INTELECTUALI!

"Esentialul este sa educi un om nou; dar voi pedagogii sabotati totul: ba cladirea nu-i asa, ba mesele nu-s pe dincolo. Va lipseste acel ceva... acea scanteie, stii, scanteia revolutionara. (...) Intelectuali afurisiti! Caut oameni, caut mereu: este vorba de o infaptuire atat de mare. S-au inmultit golanii, baietandrii vagabonzi de nu poti trece strada; navalesc pana si in case. (...) Voua sa vi se dea tot... Un cabinet comod, ceva carti... Voi numai cu cititul!" - Fragment din prologul "Poemului pedagogic" de A.S. Makarenko (1950)

EDUCATIE

"De la un cetatean sovietic cerem (...) nu numai sa inteleaga ce este necesar pentru a indeplini un ordin sau altul, ci sa si incerce sa duca la indeplinire ordinele in cel mai bun mod cu putinta" - A.S. Makarenko, despre disciplina in "Lecturi pentru parinti"

SCOALA SOVIETICA
"Astazi intreaga grupa a fost indignata. Iata ce s-a petrecut: O skrabina noua a venit sa ne predea stiintele naturii: O chema Elena Nikitisna Kaurova, iar noi am poreclit-o Elnikitka: Ne-a impartit temele si apoi ni s-a adresat:

«Copii!»

Atunci m-am ridicat in picioare si i-am spus: «Nu suntem copii!».

La care ea: «Fireste ca sunteti copii si nu o sa va spun altfel».

I-am raspuns: «Fiti mai politicoasa sau zburati de aici».

Asta a fost tot. Grupa era de partea mea.

Elnikitka s-a inrosit si a zis: «In cazul asta fii bun si paraseste clasa».

I-am raspuns: «Mai intai asta nu e clasa, ci atelier - si nu ne puteti da afara.»

Ea: «Esti un mujic».

Iar eu: «Sunteti ca profesorii de pe vremuri. Numai ei credeau ca pot sa faca tot ce vor».

Asta a fost tot. Grupa era de partea mea. Elnikitka a zbughit-o ca intepata de viespi."

Fragment dintr-o opera literara scrisa sub forma unui jurnal de elev din anii ’20

Morala stalinista

Pe una dintre cartile citite de el, Stalin a facut urmatoarea insemnare: "
  • 1) slabiciunea,
  • 2) lenea,
  • 3) prostia - sunt singurele pacate, iar restul poate fi considerat virtute".
  • ×
    Subiecte în articol: istoria comunismului