x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Primii capi ai Securităţii

0
Autor: Paula Mihailov Chiciuc 24 Mai 2007 - 00:00
Primii capi ai Securităţii


Generalii Gheorghe Pintilie, Alexandru Nicolschi şi Vladimir Mazuru - agenţi sovietici cu state vechi - au fost numiţi in anul 1948 la conducerea Securităţii Poporului.



Generalii Gheorghe Pintilie, Alexandru Nicolschi şi Vladimir Mazuru - agenţi sovietici cu ştate vechi - au fost numiţi in 1948 la conducerea Direcţiei Generale a Securităţii Poporului. Relaţiile amicale cu liderii partidului şi ordinele NKVD-ului i-au ajutat să "modeleze" Securitatea după chipul şi asemănarea poliţiei politice sovietice.


In plină epocă de sovietizare a RPR, Securitatea a avut in fruntea sa agenţi sovietici. Documentele oficiale insă ii prezintă ca ofiţeri cu nume romănizate, specialişti ai muncii de informaţii şi contrainformaţii. Ascensiunea lor avea rădăcini adănci in istoria PCdR. Cu mulţi dintre liderii politici de după 1944 viitorii şefi ai Securităţii conlucraseră din vremea cănd impărţeau aceleaşi spaţii de detenţie.


ŞEFUL - PANTIUŞA. La 15 august 1948, cu cinci zile inaintea publicării in Monitorul Oficial a Decretului de infiinţare a Direcţiei Generale a Securităţii Poporului, Gheorghe Pintilie era avansat la gradul de general-locotenent şi numit in fruntea noii instituţii cu rang de ministru.

Căror fapte se datora funcţia lui Pintilie? Din memorialistică şi puţinele lucrări de specialitate, aflăm că locotenent generalul Pintilie se numea, de fapt, Pantelei Bodnarenko şi făcea parte din "pleiada" de agenţi trimişi in Romănia de serviciile secrete sovietice. Născut in Ucraina, in 1902, a fost racolat de GPU din Transnistria şi instruit in acţiuni subversive impotriva autorităţilor romăneşti. Prima misiune din Romănia (1928) avea ca scop intemeierea unei reţele de diversiune şi spionaj. Descoperit şi arestat de Siguranţa romănească, a trecut prin Doftana, Văcăreşti şi Caransebeş, loc unde i-a cunoscut pe Teoharie Georgescu, Iosif Chişinevschi, Dej. Pantiuşa, pe numele său de "alint" conspirativ a fost insărcinat să depisteze agenţii Siguranţei infiltraţi printre deţinuţii comunişti, in tipicul inchisorii, fiecare nou deţinut fiind "anchetat" de tovarăşii săi in legătură cu "căderea" sa şi informaţiile ce le dăduse Siguranţei in propria-i anchetă. Printre altele, in puşcărie avea in grijă şi serviciul administrativ al partidului.

Eliberat după august 1944, calităţile dovedite şi in detenţie i-au asigurat un post de şef al Departamentului Special al CC al PCR, ocupănd, in paralel, şi funcţia de adjunct pentru probleme de securitate al rezidenţei INU (Direcţia de Informaţii Externe a NKVD) la Bucureşti. Misiunile sale au fost dintre cele mai "incomode", numele său fiind legat de lichidarea lui Ştefan Foriş şi a mamei acestuia şi de arestarea (aprilie 1948) lui Lucreţiu Pătrăşcanu, pe care trebuia să-l demaşte ca "spion in slujba imperialiştilor anglo-americani".


ALCOOLIC ŞI INCULT. Alexandru Bărlădeanu a povestit despre relaţia lui Dej cu Pantiuşa: "Dej avea multă incredere in el, in urma convieţuirii din inchisoare, (...) deoarece acesta acţiona doar la ordinul superiorului. Sunt convins că tot ce a făcut Pantiuşa era la ordinul lui Dej". In viaţa de zi cu zi, Pintilie nu şi-a pierdut niciodată accentul rusesc. Se mai spune că era şi un băutor performant. Curănd după ieşirea din inchisoare tovarăşă de viaţă i-a devenit Anuţa Toma (Ana Grossman, n.n.), care fusese soţia lui Sorin Toma şi apoi "tovarăşa" lui Constantin Părvulescu, prietenă şi adjunctă a Anei Pauker. In 1968, anchetat cu privire la perioada in care a condus Securitatea, a declarat că multe crime le-a comis din convingere, altele din respect faţă de disciplina de partid.


PRIMUL ADJUNCT - NICOLSCHI.
Ca "ajutor de nădejde" al noului şef al Securităţii, la 1 septembrie 1948, subdirector general al DGSP a fost numit general maiorul Alexandru Nicolschi.

Boris Grünberg (numele de naştere al lui Nicolschi) s-a născut in 1915, la Chişinău, in Basarabia ocupată de ruşi. In 1932 a aderat la organizaţia tinerilor comunişti - Komsomol - , motiv pentru care peste doar un an a fost arestat de Siguranţa Romăniei Mari, in componenţa căreia revenise Basarabia. După reanexarea Basarabiei de către URSS (1940), Grünberg a intrat in atenţia NKVD şi a fost trimis la Cernăuţi, unde urmase un curs special de spionaj pe informaţii externe.

Inainte de plecarea in Romănia, cu misiunea de a strănge informaţii privind mişcările de trupe sau situaţia economică, i s-au intocmit acte false, pe numele de Vasile Ştefănescu. La două ore după trecerea graniţei (26 mai 1941) a fost prins, dăndu-se de gol de necunoaşterea limbii romăne şi dezvăluindu-şi "adevărata" identitate - Aleksandr Sergheevici Nikolski. Judecat pentru spionaj, a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă.


CRIMINAL NEPEDEPSIT. Ascensiunea sa in funcţii după 23 august 1944 seamănă carierei celorlalţi agenţi sovietici. Venirea la putere a Guvernului Groza (martie 1945) i-a adus numirea de şef al echipei de detectivi din DGP. Pănă să avanseze ca subdirector al Securităţii Poporului, a mai ocupat şi postul de inspector general al Siguranţei. Ultima avansare s-a petrecut in 1953, in postul de secretar general al MAI, condus de Alexandru Drăghici. Unica sarcină a lui Nicolschi, din orice post, a fost represiunea "duşmanilor".
Abia in 1992 crimele lui Nicolschi au ajuns la ora judecăţii. Numai că, doar cu o zi inaintea prezentării sale la Procuratura Generală, unde urma a fi cercetat, Nicolschi a murit.


GENERAL CU PATRU CLASE. Vladimir Mazuru a completat troika din fruntea Securităţii, fiind numit in 1948 director general adjunct al DGSP-ului. Şi el provenea din Basarabia (născut in 1915, la Chişinău), unde a şi absolvit primele patru clase şi o şcoală de meserii. Despre viaţa sa de ilegalist nu se ştiu prea multe. Cert este că a fost infiltrat de NKVD in Ministerul romăn de Interne (1947). Numirea lui in conducerea Securităţii a fost mai mult decăt aşteptată in branşă, de vreme ce el indeplinise la MAI funcţia de director al Direcţiei cadrelor. Aşadar, ii trecuseră prin măini toate dosarele de cadre importante, propuse spre promovare sau eliminare, transformăndu-l intr-un pion esenţial al regimului.
Se spune că sfărşitul carierei sale in Securitate a fost unul... cu "căntec": trimis in 1952 să aresteze nişte paraşutişti ce urmau a pătrunde pe teritoriul judeţului Teleorman, Mazuru a ratat misiunea, imbătăndu-se. Scos din organigrama Securităţi in ianuarie 1953, a revenit in atenţia publică in calitate de ambasador la Varşovia. După care... a dispărut din vizorul foştilor subalterni.



Bruta Nicolschi

Măsura durităţii pe care a folosit-o generalul Alexandru Nicolschi in "eliminarea duşmanului de clasă" au dat-o documentele din arhive. Comitetul Naţional Romăn, care funcţiona la Washington, a dat publicităţii in 1949 un act despre incălcarea drepturilor omului in Romănia. Documentul menţiona declaraţia unei tinere femei, Adriana Georgescu Cosmovici, care a fost arestată şi anchetată in 1945 sub acuzaţia de apartenenţă la o mişcare de rezistenţă. Ancheta a presupus şi bătăi cu un sac de piele cu nisip, lovirea cu capul de zid, lovirea feţei şi mutilarea. Printre numele celor trei "anchetatori comunişti" se află şi cel al lui Nicolschi. Presa romănească postcomunistă a scos la iveală o informaţie conform căreia acelaşi Nicolschi ar fi ordonat in 1949 asasinarea a şapte deţinuţi de la Gherla, in timp ce erau tranferaţi in alt loc al detenţiei. Numele său este legat şi de teribilul experiment al reeducării de la Piteşti, inceput sub coordonarea lui la 6 decembrie 1948.
Citeşte mai multe despre:   securităţii,   istoria comunismului,   nicolschi

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de