x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"S-a făcut naţionalizare!"

0
Autor: Paula Mihailov Chiciuc 17 Oct 2007 - 00:00


Pănă in ziua votului Legii 119 a naţionalizării, poporul nu a aflat "binefacerea" ce i se pregătise in culisele conducerii comuniste. Insă după aflarea veştii, lucrurile au fost astfel organizate incăt masele "trebuiau" să se bucure: in fabrici, uzine, pe stradă, in paginile Scinteii. Prea puţini ştiau dimensiunea adevărată a deciziei inspirate de politica Moscovei.

"Vinerea patimilor"

Clasa muncitoare mulţumeşte Partidului!

Pănă in ziua votului Legii 119 a naţionalizării, poporul nu a aflat "binefacerea" ce i se pregătise in culisele conducerii comuniste. Insă după aflarea veştii, lucrurile au fost astfel organizate incăt masele "trebuiau" să se bucure: in fabrici, uzine, pe stradă, in paginile Scinteii. Prea puţini ştiau dimensiunea adevărată a deciziei inspirate de politica Moscovei.

După cum spuneau toate discursurile liderilor politici şi lozincile de partid, naţionalizarea s-a făcut pentru "binele poporului", astfel incăt munca braţelor muncitoare să nu se irosească pentru inavuţirea burgheziei. Promisiunile de viaţă mai bună colorau vorbele mai-marilor PMR, care imediat după 11 iunie au inceput a colinda fabricile şi uzinele pentru a-i convinge pe muncitori de avantajele deciziei luate de regimul comunist.

Majoritatea clasei muncitoare, sau cel puţin cea văzută din Scinteia, aclama hotărărea Guvernului Groza şi a PMR-ului. Au fost insă şi voci, slabe şi "calmate" rapid de funcţionari zeloşi, care se intrebau pe cine vor mai trage la răspundere dacă lucrurile nu merg bine. Căci inainte, scria Scinteia reproducănd jalba unui grup de muncitori, oamenii il "puteau strănge de găt pe administrator sau pe patron". Dar acum, cănd fabrica e in "măinile poporului"?

"Un mare pas inainte". Din călimările corespondenţilor Scinteii şi ai Romăniei libere a curs multă cerneală pe seama naţionalizării. Ei au colindat ţara in lung şi-n lat pentru a surprinde reacţiile mulţimii, bucuria muncitorilor, zelul noilor directori din fiecare fabrică şi uzină. Cele mai "vănate" au fost marile uzine din Capitală. De pildă, la fabrica de ţevi "Malaxa", deputatului muncitorilor, Rădan Isache, i-a revenit onoarea de a face anunţul: "S-a făcut naţionalizarea!". A urmat un discurs menit să capteze atenţia unei intregi hale cu muncitori chemaţi să-l asculte: "Pe drumul reformelor care grăbesc desvoltarea ţării noastre spre socialism, naţionalizarea intreprinderilor, acest măreţ act iniţiat de PMR, este un mare pas inainte!".

La turnătoria "Lemaitre", muncitorii intămpină naţionalizarea in sunetele Internaţionalei: "Sunt negri de funingine, scrie reporterul Scinteii, şi muşchii le mai tremură de muncă, dar vocea li se inalţă neşovăitoare". Aici, noul director este un "tovarăş de la strungărie, decorat cu Ordinul Muncii". Propaganda funcţionează din plin. Cuvintele de laudă curg: "Muncitorii ies din sală", incheie apoteotic ziaristul oficiosului partidului. Unul, mai bătrăn, se uită in jur: "Uite fabrica in care lucrez de atăta amar de vreme. Nu s-a mutat nici o cărămidă din loc şi totuşi acum o văd cu alţi ochi. Să o păzim ca ochii din cap!".

La "Mociorniţă", fabrica de incălţăminte, "seretarul organizaţiei de partid din fabrică a anunţat că "pe linia măsurilor luate de guvern, pentru imbunătăţirea vieţii celor ce muncesc, astăzi «Mociorniţa» scapă de stăpăni!".

"Impreună să zdrobim duşmanul!" La Uzinele "Vulcan", "cănd in cămaşă de cănepă şi pantaloni de doc s-a ridicat să vorbească noul director, muncitorii au inţeles şi mai bine ce inseamnă naţionalizarea: "Inseamnă că, de azi inainte, fabrica o conducem noi: eu, Constantin Diaconescu, impreună cu voi, cu toţi care v-aţi legat viaţa de strungurile şi cuptoarele noastre. Să băgăm insă bine de seamă, tovarăşi! Intreaga fabrică lucrează azi pentru noi. Duşmanul va incerca să ne impiedice drumul. Cine va uita asta e la fel de primejdios ca insuşi duşmanul!".

In cinstea actului naţionalizării, la 14 iunie, Scinteia anunţa cu pompă prima intrecere in industria socialistă, care avea ca scop mărirea producţiei şi a productivităţii muncii, reducerea deşeurilor şi a absenţelor, scăderea preţului de cost. Stahanovismul incepuse!

In spatele propagandei. Dincolo de cuvintele frumoase şi mitingurile de susţinere, prea puţini muncitori realizau ce schimbări se fac. Practic, viaţa lor şi mai ales condiţia lor la locul de muncă nu se imbunătăţeau, nici nu se inrăutăţeau. Efectele naţionalizării aveau să apară la nivel naţional abia in căţiva ani, timp suficient pentru comunişti de a-şi consolida puterea astfel incăt acţiunile lor să nu mai poată fi contestate.

Unul dintre artizanii actului de naţionalizare, Gheorghe Gaston Marin oferă in memoriile sale - "Insemnări din viaţă" - căteva cifre relevante pentru dimensiunea pe care a căpătat-o naţionalizarea: "Prin efectul acestei legi au trecut in patrimoniul statului intreaga industrie siderurgică, peste 80% din industria metalurgică prelucrătoare, centralele de energie electrică, toate bogăţiile subsolului, industria petrolieră, peste 80% din industria chimică, 80% din industria materialelor de construcţie, aproape 80% din industria lemnului, celulozei şi hărtiei, 80% din industria textilă şi a pielăriei, aproape 80% din industria alimentară, toate mijloacele de transport fluvial şi maritim şi de transmisiune, care pănă atunci nu aparţineau statului, precum şi cele mai importante societăţi bancare şi de asigurări".

Iar Alexandru Bărlădeanu, cel de-al doilea specialist in materie de economie care a fost martor, dar şi actor din partea puterii la naţionalizare, are o concluzie scurtă: "Naţionalizarea s-a făcut categoric la comandă sovietică. Totul se făcea la comandă sovietică. Nu ştiu dacă ei au indicat şi momentul şi formele."

Recunoştinţă

"Tovarăşe redactor, un grup de muncitori evidenţiaţi in producţie, de la Sovromtransport Galaţi, intorşi de la casa de odihnă din Voila a fabricii, unde am petrecut 15 zile, mulţumim PMR şi guvernului pentru lupta ce o duc neincetat in folosul celor ce muncesc. Castelul de la Voila, care altădată a aparţinut contelui Hause de Blome, este astăzi la dispoziţia oamenilor muncii de la SRT"

Scrisoare de la un grup de muncitor0069

Citeşte mai multe despre:   istoria comunismului,   industria,   naţionalizarea

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de