x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Scînteia Istoria Comunismului Schimbare de garda in Partidul Comunist

Schimbare de garda in Partidul Comunist

15 Dec 2004   •   00:00

ISTORIA COMUNISMULUI
Indepartarea lui Gheorghe Cristescu
Anul 1924 a adus numeroase schimbari in Partidul Comunist din Romania. Numerosi factori i-au afectat activitatea. A lipsit unitatea mult trambitata de liderii partidelor comuniste de pretutindeni. S-au impus orgoliile si veleitatile personale ale comunistilor care doreau diverse functii in structurile partidului.
GEORGE D. RIPA

CONTINUARE
NOUA LUME. Comunistii au sesizat corect problemele sociale ale epocii. Radicalismul caracteristic i-a facut insa sa preconizeze distrugerea totala a acesteia
Trecusera doar sapte ani de la succesul bolsevicilor in Rusia (1917) si cota partidelor comuniste din Europa era in crestere. Ca urmare a afilierii Partidului Comunist din Romania la Comintern si a esuarii negocierilor romano-ruse de la Viena (martie-aprilie 1924) in acelasi an, la 9 decembrie, se voteaza Legea Marzescu. Tratativele de la Viena urmareau reluarea relatiilor diplomatice dintre Romania si URSS, rupte in 1918.

ILEGALISMUL. Autoritatile romane luasera masuri impotriva comunistilor inca de la inceputul anului 1924. Liderii comunisti erau pusi sub observatie, cei mai multi fiind cautati pentru a fi inchisi. Este cazul lui Elek Köblös, Gheorghe Cristescu, Al. Dobrogeanu-Gherea, Lucretiu Patrascanu si Elena Filipovici, lideri marcanti ai partidului in aceasta perioada. Pe acest fond, comunistii se reorganizeaza. Incepea o noua era in istoria comunista care va deveni un titlu de glorie pentru participanti - ilegalismul. In aprilie 1924, numerosi membri ai Partidului Comunist se intalnesc la Brasov. Printre acestia, David Fabian, Marcel Pauker si Boris Stefanov. Cel care luase masuri pentru continuarea politicii partidului in ilegalitate a fost Elek Köblös.

La sfarsitul lui aprilie se creeaza o conducere ilegala a Partidului Comunist. Membrii au denumit aceasta conducere Directoriu. Printre liderii acestui organism erau Gheorghe Cristescu, D. Fabian, M. Pauker si B. Stefanov. Secretarul general provizoriu este numit Elek Köblös. Aceasta conducere, cu sediul la Brasov, care functiona in paralel cu cea legala, din Bucuresti, avea ca scop continuarea miscarii in cazul in care Partidul Comunist urma sa fie decapitat.

Treptat, pe masura ce rolul lui Elek Köblös devine mai important, are loc o miscare a centrului de greutate a partidului catre Transilvania, actiune simultana cu implicarea la nivel inalt in cadrul PCdR a tot mai multi maghiari.

Noua conducere ilegala a avut doua obiective de realizat. Primul a fost trecerea partidului in ilegalitate. Teoretic, faptul era usor de implinit, insa comunistii nu erau obisnuiti cu metodele extreme. A activa in ilegalitate insemna a trai cu acte false de identitate, in locuinte provizorii, rupti de familie sau de prieteni, fara a cunoaste numele exact al celorlalti membri de partid. A activa in ilegalitate insemna totodata a realiza acte de sabotaj, de spionaj, atentate. Pentru comunistii romani, aceste lucruri erau necunoscute.

La 1 iunie 1924, Directoriul semneaza un manifest in care isi afirma dorinta de a activa si in ilegalitate. In documentul respectiv se spunea ca "Partidul Comunist traieste si va trai! (...) Alungat de la suprafata legalitatii, el va continua si in ilegalitate lupta, largindu-si activitatea si organizatia si adancindu-si radacinile in masele poporului muncitor".

Al doilea obiectiv al Directoriului era pregatirea Congresului al III-lea al partidului. In acest sens se elaboreaza "Circulara Directoriului catre sectii cu ocazia Congresului". Documentul este semnat de Elek Köblös cu pseudonimul V...kás. Faptul ca el semneaza acest document, si nu Cristescu, demonstreaza ca transferul de putere se realizase deja.

Congresul al III-lea al Partidului Comunist din Romania are loc la Viena in august 1924. La Congres, Elek Köblös este ales secretar al partidului de catre cei 12 comunisti care au reusit sa ajunga in capitala Austriei. Tot aici se adopta lozinca autodeterminarii pana la despartire a provinciilor "anexate" de Romania. Aceasta actiune a determinat adoptarea unor masuri oficiale care vizau interzicerea Partidului Comunist in Romania.

In 9-10 decembrie 1924 se imprastie manifestul intitulat "Jos robia economica, politica si nationala!", redactat sub influenta Cominternului si a Federatiei Comuniste Balcanice. Documentul afirma o pozitie antiromaneasca si hotararea de a lupta pentru distrugerea statului de drept. Ca urmare, la 19 decembrie 1924 se adopta de catre Parlament legea Marzescu, care scoate partidul in afara legii. Concomitent, au loc arestari in masa ale comunistilor.

NOUA POLITICA. Incepand cu anul 1925, din cauza scoaterii in afara legii, comunistii adopta o noua politica. Majoritatea liderilor erau in inchisori, iar cei ramasi in clandestinitate se aflau sub observatia atenta a Sigurantei. In aceste conditii, Elek Köblös, secretarul partidului, paraseste Bucurestiul. Se muta in diferite localitati din Valea Muresului si o data cu el se muta si centrul de coordonare al activitatilor partidului.

Köblös milita pentru activarea partidului sub paravanul unor organizatii legale. Prin acestea se spera ca poate fi continuata legatura cu masele. Nefiind gasit de catre Siguranta, Elek Köblös a fost judecat in contumacie si condamnat la zece ani de inchisoare. Fiind nevoit sa stea ascuns, Köblös nu putea sa conduca miscarea la fel de bine ca in libertate. Se hotaraste astfel sa se retraga din fruntea Partidului Comunist. Federatia Comunisa Balcanica refuza insa acest lucru. Criza de personalitati capabile sa conduca miscarea comunista excludea demisia sa.

La inceputul anului 1925 au loc discutii in cadrul partidului pe tema reorganizarii activitatii in ilegalitate. Concluziile sunt prezentate la 21-24 iulie, in cadrul plenarei Comitetului Central de la Targu-Mures. Raportul prezentat cu aceasta ocazie de Köblös prevedea intensificarea actiunilor in vederea unor intelegeri cu partidele burgheze (Partida taraneasca condusa de Ion Mihalache si Partidul National Roman condus de Iuliu Maniu).

In toamna anului 1925 apare Blocul Muncitoresc-taranesc, organizatie legala de propagare a ideilor comuniste. Köblös afirma ca din programul Blocului "trebuie scos dreptul la autodeterminare al tuturor natiunilor asuprite pana la completa despartire de stat". Blocul merge cu liste proprii in alegeri, dar rezultatele sunt proaste. Nu reuseste sa intre in Parlament. In octombrie 1926, Köblös emigreaza. Nu s-a mai intors niciodata in tara. In urma lui ramane o miscare comunista irelevanta.

"La noi merge destul de greu, de cand ne-a scos din lege partidul si ne-a interzis ziarele si sigilat cluburile. Propaganda ce se face este foarte redusa, ca si inexistenta, si de ce crezi, fiindca sunt foarte multi cu cap si, cand cauti, nici unul nu are cap. Eu ma mentin pe terenul propagandei legale (…)" - Gheorghe Cristescu, fost secretar al PCdR, intr-o scrisoare catre Comintern

CONTRASTE

"De la Capsa pana in Piata Palatului (…) este o adevarata expozitie ambulanta (…). Toaletele doamnelor, cravatele, ghetele americane si (…) chiar coatele roase si tocurile scalciate ale cetateanului de la marginea capitalei (…)" - Ion Minulescu, Bucurestii tineretii mele

IMAGINE IDEALA
Bucurestiul interbelic era in aparenta un oras modern. Frumusetea sa ascundea insa mari discrepante sociale. De altfel, aceasta situatie era caracteristica intregii Romanii interbelice
×