x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Scoaterea religiei şi a icoanelor din şcoli

0
Autor: Cristina Diac 13 Iun 2007 - 00:00
Scoaterea  religiei şi a icoanelor din şcoli


Reorganizarea vieţii bisericeşti nu a insemnat mare lucru pentru masa credincioşilor. Interzicerea orelor de religie şi a rugăciunilor la inceputul şi sfărşitul orelor de curs ori scoaterea icoanelor din şcoli au trezit vii proteste, in special la sate. Confruntate cu pericolul de revoltă, autorităţile au bătut in retragere.

Proteste in mediul rural

Â

Reorganizarea vieţii bisericeşti nu a insemnat mare lucru pentru masa credincioşilor. Interzicerea orelor de religie şi a rugăciunilor la inceputul şi sfărşitul orelor de curs ori scoaterea icoanelor din şcoli au trezit vii proteste, in special la sate. Confruntate cu pericolul de revoltă, autorităţile au bătut in retragere.

Constituţia din aprilie 1948 a deschis calea către modelarea instituţiilor in spiritul dorit de puterea comunistă. Legi adoptate ulterior aveau să aducă lămuririle necesare fiecărui domeniu in parte. Bisericile au fost afectate in special de Legea invăţămăntului şi de Legea cultelor, ambele apărute la inceputul lunii august.

LEGEA INVĂŢĂMĂNTULUI Decretul 175 din 3 august 1948 a introdus monopolul de stat asupra invăţămăntului. "Toate şcolile confesionale sau particulare de orice fel devin şcoli de stat", se spunea in lege. Astfel, au fost desfiinţate toate şcolile particulare, inclusiv şcolile confesionale deţinute de biserici. Biserica greco-catolică din Ardeal intreţinuse cu mijloace proprii şcoli primare şi secundare. Pe aceeaşi linie, care viza indepărtarea populaţiei de cele sfinte, au fost interzise orele de religie, s-a introdus interdicţia de a se face rugăciuni la intrarea şi ieşirea copiilor de la ore şi s-a prevăzut eliminarea icoanelor şi a tuturor simbolurilor religioase din sălile de clasă. Aceasta din urmă a stărnit reacţii dure din partea credincioşilor care, mai cu seamă in mediul rural, au refuzat să işi mai trimită copiii la şcoală, in unele sate fiind necesară amănarea debutului anului şcolar. Dacă prevederi mai abstracte ale Constituţiei sau Legii cultelor, precum reorganizarea eparhiilor in funcţie de numărul credincioşilor practicanţi ai cultului respectiv, au avut impact asupra unui număr limitat de cunoscători, scoaterea icoanelor din şcoli a intămpinat rezistenţa populaţiei şi a determinat conducerea partidului să bată in retragere.

Chestiunea s-a discutat in Secretariatul CC al PMR, chiar in nucleul restrăns de conducere aşadar. Trăgănd concluziile şedinţei, Gheorghe Gheorghiu-Dej a spus: "Acţiunea Ministerului Invăţămăntului Public a fost o acţiune anarhică, mic-burgheză, care confundă scoaterea obiectelor religioase cu scoaterea conştiinţei religioase din capul oamenilor. Invăţătorii şi clerul, cu mici excepţii, sunt contra noastră, unanimitatea ţărănimii - 76% din populaţia ţării, 12 milioane de oameni, sunt credincioşi şi nu-i putem face dintr-o dată materialişti. Prin măsurile luate am dat o armă bisericii pentru a-i intări poziţiile la sate in sănul populaţiei, a intări credinţa şi am dat o armă in măna reacţiunii care işi are rezervele la sate. Prin scoaterea obiectelor religioase, interpretată ca o măsură impotriva religiei, s-a falsificat şi s-a denaturat linia CC, iar, in afară de aceasta, măsura este contrară Constituţiei".

LEGEA CULTELOR Regimul cultelor in recent proclamata republică populară a fost reglementat prin Decretul numărul 177 din 4 august 1948. Acest act normativ stabilea raporturile dintre stat şi biserici. Specialiştii in Drept şi istoricii care l-au analizat au ajuns la concluzia că decretul viza manifestările exterioare ale credinţei, care ţineau de organizare, personal, relaţiile cu credincioşii, şi nu de chestiunile de dogmă. De asemenea, au fost preluate numeroase articole din precedenta lege a cultelor, care data din 1928.

Desigur, legea introducea şi noutăţi, cel mai probabil de inspiraţie sovietică. Noul act legislativ prevedea că statul, prin Ministerul Cultelor, exercită controlul asupra cultelor religioase. Această prevedere afecta mai puţin biserica majoritară ortodoxă şi mai mult pe cea greco-catolică şi romano-catolică, supuse Papei. Dezvoltănd un articol din Constituţia promulgată in aprilie, incă din primul său articol, decretul din august spunea că "statul garantează libertatea religioasă pe tot cuprinsul RPR. Oricine poate să aparţină oricărei religii sau să imbrăţişeze orice credinţă religioasă, dacă exerciţiul ei nu contravine Constituţiei, securităţii, ordinii publice sau bunelor moravuri". In caz contrar, slujbaşii bisericilor care vădeau "atitudini antidemocratice" riscau să nu işi mai primească salariul de la stat.

In aceeaşi zi, cu noua lege a cultelor a fost promulgat şi actul de infiinţare a ministerului de resort responsabil cu aplicarea politicii partidului in chestiunile religioase. Această structură aproba infiinţarea de noi parohii sau unităţi administrativ-religioase, infiinţarea de noi posturi de personal clerical, didactic sau administrativ, recunoştea numirile, transferările şi pensionările intregului personal, aproba bugetele şi controla fondurile cultelor, supraveghea toate şcolile care pregăteau personal clerical, indiferent de grad (seminarii teologice, facultăţi).

AVERILE BISERICII. După rezolvarea situaţiei legale, statul comunist a socotit că venise vremea să se ocupe şi de averile bisericii. Biserica era un mare proprietar de pămănt şi deţinea in folosinţă mari suprafeţe de teren, al căror proprietar era totuşi statul. Veniturile obţinute de pe terenurile in folosinţă reveneau parohiilor şi preoţilor. La inceputul anului 1949, pe fondul pregătirilor pentru colectivizarea agriculturii, nefăcănd faţă impozitelor şi cotelor mari, biserica ortodoxă a fost nevoită să cedeze terenurile pe care le deţinea in proprietate sau in folosinţă.

Organizarea Bisericii Ortodoxe

Măsurile legislative din 1948, precum Legea Cultelor sau legea prin care se reorganiza ministerul de resort, au produs consecinţe pentru toate cultele din Romănia, atăt cele creştine, căt şi cele necreştine. După trasarea cadrului legal general, autorităţile au solicitat modificarea statutelor - acte care reglementau viaţa internă a confesiunilor. Anul 1949 a adus alte măsuri care vizau activitatea Bisericii Ortodoxe Romăne. In februarie s-a adoptat un nou statut al bisericii majoritare. Conform acestuia, BOR avea ca organe deliberative Sfăntul Sinod şi Adunarea Naţională Bisericească, iar ca organe centrale executive, Consiliul Naţional Bisericesc şi Administraţia Patriarhală. Sfăntul Sinod se compunea din mitropoliţi, arhiepiscopi şi episcopi in funcţie. In alcătuirea Adunării Naţionale Bisericeşti intrau membrii Sfăntului Sinod şi căte un cleric şi doi mireni din fiecare eparhie, aleşi pentru o perioadă de patru ani.

Vă prezentăm spre lectură

Mircea Iorgulescu, Convorbiri la sfărşit de secol, Editura Fundaţiei Culturale Romăne, Bucureşti, 2006, 491 p.
Volumul de faţă reuneşte o parte din convorbirile realizate de Mircea Iorgulescu intre 1997-1998, cu oameni de litere şi istorici, şi difuzate de Radio Europa Liberă sub genericul emisiunii "Oameni, destine, istorie". Printre interlocutorii criticului literar s-au numărat Radu Beligan, Sanda Stolojan, Geo Dumitrescu, Adrian Marino, Octavian Paler, Mircea Zaciu, Zigu Ornea, Florin Constantiniu, Tita Chiper, Nicolae Breban, Leon Volovici, Nicolae Manolescu, Lucian Boia şi alţii. In opinia autorului, valoarea acestor dialoguri este dată de faptul că, dincolo de fireştile şi necesarele diferenţe de situare şi de apreciere a unor evenimente şi personalităţi, prin reunire, ele capătă aspectul unor dezbateri ce depăşeşte cadrul unor mărturii individuale.

Citeşte mai multe despre:   legea,   istoria comunismului,   cultelor,   scoaterea

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de