Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Prin amabilitatea familiei, va prezentam un document ce reprezinta o raritate la nivelul surselor de informare referitoare la biografiile fostilor lideri comunisti.
|
|
|
Scrisoare catre Marisca de la detinutul Gheorghiu
|
|
|
|
DovadA de iubire sau discurs politic? O scrisoare plina de greseli gramaticale, scrisa de un detinut oarecare in 1934, a devenit peste timp document istoric
|
Am primit scrisoarea ce mi-ai trimis si citindo mam bucurat f. mult. Mam bucurat mai ales de faptul ca nu mati dat uitarii, ca si astazi sunt privit ca unul din familia voastra. Pot spune ca din 6-7 c.p. pe care le-am trimis pe la diferiti prieteni nu mi-au raspuns nici unul in afara de Voi. Eu, de aici, unde stau inchis nu am uitat nici un moment pe acei cu care am vetuit, indiferent daca ei au fost de buna credinta sau nu. Zile, - nopti si luni intregi ma gandesc la ei, astept cu nerabdare, cu inima tremuranda ca doar - doar si-o aduce cineva aminte de mine si mo intreba cum o duc cu sanatatea. Nu pot spune ca daca sunt inchis mau uitat cu desavarsire toata lumea! Nu! O dovada in aceasta directie este faptul ca intreaga muncitorime din Romania si din toata lumea nu numai ca se gandeste la noi dar organizeaza lupta pentru eliberarea noastra.
FARA REGRETE. Ziare, brosuri, fotografii si apeluri catre muncitori arata ce am facut noi pentru muncitorime, cum ne-am sacrificat libertatea, tineretea si viata pe care am inchinato intreaga clasei muncitoare. Sunt mandru ca am luptat pentru o opera mare, opera pentru eliberarea clasei muncitoare, pentru binele si interesele oamenilor saraci, nu pentru mine. Gandul meu va fi vesnic la clasa muncitoare. Voi lupta pana la capat, viata mea ca si a tuturor oamenilor de bine, constienti de rolul social cel are in viata nu pot face altfel chiar si de s-ar afla la capatul celalalt al pamantului. Viata fara lupta nu are nici un sens, treci prin viata ca un simplu fapt divers. De aceia, eu nu regret faptul ca sunt inchis caci libertatea pentru mine ca si pentru orice muncitor constient nu este folosita decat tot pentru lupta. Maine daca miar da drumu acelas lucru la-s face. Dar daca mai sus reprosez ca nu mi s-a scris, nu mia raspuns cel putin la scrisorile pe care le-am trimis, o fac pentru ca am si eu pretentia ca am avut o legatura sufleteasca asa cum am avuto eu, caci eu nu am fost ne sincer in viata mea si de aceia cred ca toti trebuie sa fie asa. Dar cum am aratat mai sus, in afara de voi, si mai ales de tine draga Marioara si surioarele mele nimeni nu mi-a raspuns. O scrisoare in inchisoare face mult caci iti mai face iluzia ca esti in contact cu lumea din afara, mai auzi cate ceva de la cei ceti sunt dragi. Scrisoarea ta, suflet sincer si curat, nici nuti poti inchipui ce mult ma bucurat. Am citito si rascitito iar din ea se desprinde numai sinceritate si dragoste frateasca. Mi-ai scris de Joje ca s-a facut mare, nu scrie acasa, castiga 3-400 de lei pe luna si nu va ajuta, nu a fost acasa de la pasti.
PRIETENI SI APROPIATI. Imi pare f. rau. Credeam ca Joje o sa fie totus un (cuvant indescifrabil) ascultator si bun mai ales in vremurile astea de criza. Dar poate se va indrepta. Dar ceea ce-mi scrii de loiciko draghe ma bucura si mai mult. A promovat cu media 7, este silitor si urmeaza mai departe. As regreta f. mult daca loiciko nu ar urma pana la capat caci din primul moment mi-am dat seama ca va fi ceva in viata. De aceia va rog sa-l incurajati si mai ales ajutat din rasputeri sa reuseasca. Cred ca nici loici nu va uita familia pentru efortul ce-l face pentru el. De altfel, am constatat ca este bun la suflet si f. sincer. Eu nu pot decat sa-i doresc din suflet izbanda deplina, iar el sa nu uite de rolul lui in societate, sa nu uite ca e fiul lui Brigadierul Negrea si sa-l stimeze si ajute. Sa apere interesele celor saraci asa cum fac si eu.
De aceia te indemn si pe tine. Ce bine miar fi parut sa va fi cunoscut mai ales cand eram si eu liber. Acum nici surorile mele nu au pe nimeni in viata decat pe mine iar eu la inchisoare.
|
PRECIZARI ASUPRA EPISTOLEI
|
|
Documentul pe care-l propunem spre publicare reprezinta o raritate, la nivelul surselor de informare pe tema biografiilor personale ale fostilor lideri comunisti. Scrisoarea celui care se semna atunci Gheorghe Gheorghiu, iar pentru apropiati George, datata Craiova 21 august 1934, pare a fi adresata, judecand dupa formulele utilizate, uneia dintre surorile sale. Anumite referiri din ea conduc insa la ipoteza ca destinatarul este mai curand o foarte apropiata cunostinta feminina din Dej. Indiferent cui se adresa detinutul politic in varsta de 33 ani atunci, documentul este revelator prin potentialul sau de estimare a conditiilor din inchisoare, relatiilor celor inchisi cu exteriorul si, de ce nu? - psihologia "revolutionarului", prototip al viitorului lider comunist.
|
|
MANDRA
|
|
In interviul acordat de Mandra Gheorghiu, aceasta comenteaza astfel scrisoarea bunicului ei: "Uitati-va ce scrie in scrisoare. In 1934, el avea 33 de ani. Aici vorbeste cu niste lozinci! Dar m-a impresionat in lozincile astea foarte tare ca nu-i era frica de moarte, el crede in ceva si "ce conteaza - zice - daca am sa mor?. Si daca mor o fac pentru ideile mele" - deci ei aveau schimburi de idei, probabil, acolo. (...) Totusi a facut aproape 12 ani inchisoare! Nu stiu cat de democratic era sistemul ala, sa bagi un neica nimeni la 12 ani de inchisoare! Nu prea era mare democratie in Romania. (...) Ca sa ajunga in inchisoare, o dusese destul de rau sau poate in acceptiunea unora... un om sarac traia atunci mai bine decat se traieste acuma. Il doare sufletul ca nu-i trimite nevasta-sa poze cu fetele. Trebuie inteles si el ca om cu necazurile lui (...) Ce stiu despre parintii lui? Ca erau foarte saraci si ca avea inca cinci surori. (...) Si surorile au venit in Bucuresti. Dar sa stiti ca ele au fost alaturi de el. In chiar anii de condamnare. O sora ii ducea corespondenta cu partidul, din cate am inteles eu. A murit, saraca, pe la vreo 50 si ceva de ani, a facut un anevrism. Pe ea au prins-o cu corespondenta din Doftana, din puscarie. Prinzand-o politia... nu propriu-zis, dar au violat-o. Au violat-o cu o vana de bou. Au batut-o si nu stiu ce i-au facut, saraca... A fost foarte marcata din cauza asta. Sora aceasta era cea mai in varsta, se pare. Cred ca el era cel mai mic."
|
|
RANCHIUNA
|
|
Paul Sfetcu, cel care a fost 13 ani sef de cabinet al lui Gheorghiu-Dej, relata despre Dej cu referire la amintirile acestuia din inchisoare: "Nu putea trece cu vederea ca in ajunul "evadarii" a trei dintre condamnati a cerut lui Constantin Doncea si lui Dumitru Petrescu, care aveau cate doua camasi de schimb in plus sa le lase celor care ramaneau la inchisoare, acestia nu au vrut sa renunte la hainele lor, desi stiau ca vor fi transportati in Uniunea Sovietica, unde, fara indoiala, aveau sa fie imbracati cum se cuvenea."
|
|
BUN DE CAP
|
|
"In opinia muncitorilor se afla urmatoarea judecata: daca e nevoie de cineva
sa tina discursuri inflacarate, acela e Doncea,
iar daca e nevoie de cineva cu cap bun, acela e Dej."
Al. Barladeanu |
|
Istoria comunismului - 6 mai 2005
|
