x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Si verzi, si rosii

0
Autor: Ilarion Tiu 10 Mai 2006 - 00:00
Si verzi, si rosii


Desi in cursul anului 1945 multi legionari s-au inscris in "partidele guvernamentale" din oportunism sau pentru protectie, "nucleul dur" al miscarii nu era totusi neutralizat. Astfel ca, la sfarsitul anului 1945, Ana Pauker si Teohari Georgescu au initiat tratative cu Nicolae Petrascu pentru a asigura "linistirea" legionarilor.

Se naste rezistenta din munti

Desi in cursul anului 1945 multi legionari s-au inscris in "partidele guvernamentale" din oportunism sau pentru protectie, "nucleul dur" al miscarii nu era totusi neutralizat. Astfel ca, la sfarsitul anului 1945, Ana Pauker si Teohari Georgescu au initiat tratative cu Nicolae Petrascu pentru a asigura "linistirea" legionarilor.

Ca miscare politica, legionarii erau compromisi din cauza etichetei de "fascisti". Orice incercare publica de protest fata de ascensiunea fortata a comunistilor putea fi taxata conform legilor in vigoare dupa 23 august 1944 ca impotrivire la "democratie". Legionarii fiind "experti" in organizarea ilegala, liderii PCR decid sa negocieze cu ei in scopul nemarturisit al neutralizarii lor.

NOI CONTINGENTE DE DETINUTI POLITICI. O buna parte din "nucleul dur" al miscarii legionare se afla in ilegalitate la sfarsitul razboiului. Dupa rebeliunea din ianuarie 1941 fusesera arestate cateva mii de legionari, o buna parte din ei fiind inchisa pana la 23 august 1944. De amnistiile ulterioare, acordate pentru detinutii politici, nu au beneficiat decat putini legionari. Prin prevederile Conventiei de Armistitiu cu Natiunile Unite, legionarii considerati responsabili pentru actiuni "fasciste" au reintrat din nou in vizorul autoritatilor. Printr-o lege de la 11 noiembrie 1944 s-a intreprins un nou val de arestari.

Dupa formarea guvernului legionar in exil, la Viena (10 decembrie 1944), Miscarea legionara din tara a intrat intr-o noua faza de "hartuire". Din ordinul primului-ministru, generalul Nicolae Radescu, la 22 decembrie 1944, s-au infiintat in fiecare judet "comisii de punere sub paza a legionarilor". Acestea erau compuse dintr-un magistrat si reprezentanti ai partidelor din "blocul guvernamental": PNT si PNL cate un reprezentant de fiecare, iar FND doi reprezentanti. Aceste comisii judetene trebuia sa-i identifice pe legionarii locali, sa le cerceteze dosarele din arhiva Ministerului de Interne si sa propuna arestari.

Dupa rasturnarea lui Radescu, noul guvern Petru Groza "s-a ingrijit" si el de "soarta" legionarilor. In aprilie 1945 au fost date noi dispozitii pentru arestarea legionarilor din teritoriul rural. Acestia urmau sa fie internati in lagarele de la Slobozia si Caracal. Detinutii legionari erau in custodia Comisiei Aliate de Control, orice cereri privind mutarea sau internarea in spital a lor fiind adresate catre aceasta.

O sursa de "ilegalisti" legionari erau si cei parasutati de guvernul din exil de la Viena in perioada noiembrie 1944-februarie 1945. Dupa esecul organizarii rezistentei, acestia se ascundeau in munti. Alaturi de ei fugeau de autoritati si alti fosti lideri legionari care se stiau pasibili de intemnitare.

Astfel ca in vara anului 1945, conducatorul "nucleului dur" al legionarilor, Nicolae Petrascu, a initiat negocieri cu autoritatile. Anterior, acesta se consultase si cu liderii "partidelor istorice", de la care intelesese ca nu putea primi nici un ajutor. Petrascu se afla si el in ilegalitate, fiind parasutat in noiembrie 1945 si avand de ispasit o condamnare de munca silnica pe viata data de regimul Antonescu pentru rebeliune.

APEL LA "RESPECT". Primul pas spre "normalizarea" relatiilor cu regimul l-a facut Nicolae Petrascu. La 6 august 1945, el a emis o circulara pentru "legionarii dinauntru si afara inchisorilor", prin care cerea ca "legionarii sa pastreze o pozitie de respect si de libertate fata de autoritatea de stat, iar fata de organizatiile politice romanesti sa respecte in ele ce au si facut bun si folositor pentru viitorul tarii". Prin intermediul unui alt legionar cunoscut, Vasile Noveanu, secundat de Vica Negulescu, Petrascu a luat contact cu liderii Partidului Comunist. PCR i-a desemnat pentru negocieri pe Teohari Georgescu si pe Ana Pauker. Ca prim semn de clementa, guvernul a desfiintat lagarele de internare la 30 septembrie 1945. Finalizarea "acordului" comunisti-legionari a avut loc dupa arestarea lui Nicolae Petrascu in noiembrie acelasi an. Din arest, in primele zile ale lunii decembrie, a emis o circulara prin care-i indemna pe toti legionarii la liniste, ii sfatuia sa recunoasca guvernul si sa se reintegreze in societate. La 10 decembrie, guvernul a dat un comunicat prin care le permitea tuturor legionarilor sa se legalizeze, in conditiile predarii armamentului si a renuntarii la acte ostile statului.

Apelul lui Petrascu a fost urmat de intrarea in legalitate a peste 1.900 de legionari dati disparuti in evidentele Sigurantei. Cu toate ca initial gruparile legionare rivale "liniei" Horia Sima - Nicolae Petrascu au protestat fata de acord, treptat s-au impacat cu ideea lui. Motivati de faptul ca guvernul comunist initial s-a tinut de promisiuni, eliberandu-i din lagare pe legionari si permitand legalizarea celor dati disparuti.

DEZBINA SI STAPANESTE! Comunistii nu s-au multumit cu acest acord in relatiile guvernului cu Miscarea legionara. Obtinand colaborarea "nucleului dur" al organizatiei, au inceput manevrele de dezbinare a organizatiei, asa cum facuse cu PNT sau cu PNL. Munca le-a fost usurata de disensiunile existente intre legionari, vechi de la moartea lui Corneliu Codreanu in noiembrie 1938. Horia Sima, care i-a urmat "Capitanului", nu fusese acceptat de la bun inceput de toti legionarii, iar perioada razboiului accentuase neintelegerea.

Din rapoartele Sigurantei reiese ca gruparea Petrascu si-a tinut in mare parte promisiunea de neutralitate. Nu la fel a procedat gruparea reprezentata de Radu Mironovici, intemeietor al miscarii. Desi acesta se abtinea de la actiuni publice, se adunase in juru-i "grupul macedonenilor", ostil acordului cu PCR. Mai mult decat impotriva comunistilor, gruparea Mironovici atata contra gruparii Petrascu, rivalitatea lor manifestandu-se prin incercari de a pune actiunile compromitatoare in carca grupului Petrascu.

O ruptura insemnata a legionarilor s-a realizat prin atragerea lui Dumitru Grozea. Acesta condusese Corpul Muncitoresc Legionar, fiind acuzat de regimul Antonescu ca fiind unul din "capii" rebeliunii din ianuarie 1941. Siguranta a intrat in legatura cu el, promitandu-i ca-l va lasa liber in schimbul colaborarii cu regimul. Astfel ca elementele fidele lui Grozea din CML nu au facut "jonctiunea" cu gruparea lui Petrascu, adancind dezbinarea Miscarii legionare.

TRADARE
"Dupa capitularea Germaniei, la 9 mai 1945, diplomatii germani atasati guvernului de la Viena s-au desprins de grupul romanesc, dupa ce, in prealabil, avusesera grija sa comunice autoritatilor militare americane lista persoanelor care apartineau guvernului national si se gasesc la Bad Gastein. Misiunea guvernului national era internata intr-un hotel din Bad Gastein" - Horia Sima

OPORTUNISM
Politica de "spargere a legionarilor" a fost alimentata de comunisti si prin atragerea unor personalitati care colaborasera cu miscarea. Celebru este cazul filologului Petre P. Panaitescu. Acesta intrase in organizatie in perioada interbelica, pe fondul adeziunii tinerilor intelectuali la gruparea politica condusa de Corneliu Codreanu. In perioada dictaturii carliste se pusese in slujba miscarii ilegale, in 1939 fiind curier intre Horia Sima si gruparile radicale din tara care pregateau rasturnarea regelui-dictator. In lunile regimului legionar fusese rector al Universitatii din Bucuresti. Implicat in "procesul rebeliunii", s-a inspaimantat de perspectiva intemnitarii, facand apeluri disperate sa fie eliberat. Dupa 23 august 1944, pentru a nu fi inclus in vreo "lista neagra", a incercat colaborarea. In septembrie 1945 a usurat manevrele de dezbinare a legionarilor, propunandu-le camarazilor apropiati sa se inscrie in Uniunea Patriotilor. Dupa 1947 a fost "recuperat" de culturnicii comunisti, stergandu-i-se trecutul legionar. In lucrarile de specialitate despre Miscarea legionara din timpul comunismului, apartenenta lui Petre P. Panaitescu la organizatie era ascunsa sub formule de genul "un anume Panaitescu".
Citeşte mai multe despre:   istoria comunismului,   legionari,   legionarii,   petrascu,   legionarilor,   nicolae petrascu

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de