x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Tito, in dizgratie!

0
Autor: Cristina Vohn 24 Mai 2006 - 00:00
Tito, in dizgratie!


Incepand din anul 1945, liderul iugoslav Iosip Broz Tito a relansat proiecte din perioada interbelica referitoare la realizarea unei "federatii balcanice". Ideea lui Tito viza aducerea in cadrul aceluiasi stat federal a slavilor din sud-estul Europei. Sprijinit de liderul cominternist bulgar Gheorghi Dimitrov, proiectul se va izbi de refuzul lui Stalin.

Lideri noi, proiecte vechi

Incepand din anul 1945, liderul iugoslav Iosip Broz Tito a relansat proiecte din perioada interbelica referitoare la realizarea unei "federatii balcanice". Ideea lui Tito viza aducerea in cadrul aceluiasi stat federal a slavilor din sud-estul Europei. Sprijinit de liderul cominternist bulgar Gheorghi Dimitrov, proiectul se va izbi de refuzul lui Stalin.

Iosip Broz Tito s-a remarcat in perioada interbelica, in Comintern, ca unul dintre cei mai fideli si mai supusi sustinatori ai lui Stalin. El a fost calificat chiar ca fiind "cel mai bun elev al lui Stalin". Dar, in numai cativa ani de la terminarea razboiului, intre cei doi se produce o ruptura definitiva. Unul dintre motive l-au constituit proiectele lui Tito privind constituirea unei "federatii a statelor balcanice". Ideea a fost privita la Moscova drept o initiativa de prea mare anvergura, care putea modifica raporturile dintre statele comuniste. Mai ales ca popularitatea lui Tito si tendinta acestuia de a se sustrage controlului Moscovei incepusera sa-l deranjeze pe Stalin.

REVENDICAREA BANATULUI ROMANESC. Nici nu se terminase razboiul si Tito a inceput sa emita pretentii asupra statelor vecine si sa sustina proiecte de federalizare a Balcanilor. Liderul iugoslav isi promova politica externa pe mai multe directii. O prima directie viza sprijinirea subversiva a revendicarilor minoritarilor sarbi din statele vecine, care voiau alipirea provinciilor in care locuiau la Iugoslavia. A fost si cazul Banatului romanesc, unde s-au produs unele incidente intre sarbi si autoritati. Aici, problema a fost discutata la intalnirea pe care Tito a avut-o cu primul ministru al Romaniei, dr. Petru Groza, la Timisoara, intalnire despre care nu se cunosc prea multe din cauza lipsei accesului la documente.

O alta directie a constat in tentativa de alipire a orasului italian Trieste, ocupat de trupele de partizani la 1 mai 1945. Initiativa nu s-a bucurat de sprijinul sovietic. Moscova a considerat-o ca o provocare gratuita la adresa aliatilor anglo-americani. Nici sprijinul (niciodata recunoscut) pe care Tito l-a acordat comunistilor din Grecia in confruntarile din razboiul civil nu au fost pe placul lui Stalin. Faptul reprezenta o incalcare a "Acordurilor de procentaj", de care insa Tito nu avea cunostinta.

FRATIA IUGOSLAVO-BULGARA. Liderul iugoslav il cunostea foarte bine pe liderul comunistilor din Bulgaria Gheorghi Dimitrov, de pe vremea in care lucrau impreuna sub "faldurile" cominterniste. Deveniti lideri de stat, cei doi, la initiativa lui Tito, pun la cale realizarea unei federatii iugoslavo-bulgare. Proiectele nu erau noi. In perioada interbelica au existat numeroase asemenea intentii de realizare a unor Federatii Balcanice. Singura concretizare atunci a fost Intelegerea Balcanica, un tratat semnat in 1934 de Iugoslavia, Romania, Grecia si Turcia. Acum, planul lui Tito se marginea la realizarea unei federatii intre Iugoslavia si Bulgaria, care sa-i reuneasca pe slavii de la sud de Dunare. Initial, acesta a provocat o reactie pozitiva a Moscovei. Ulterior insa, planurile lui Tito au luat amploare. Iugoslavia semneaza tratate de colaborare cu statele din sud-estul Europei, inaintea Uniunii Sovietice. In 1948, liderul iugoslav propunea realizarea unei mari federatii balcanice, care sa cuprinda aproape toate statele comuniste din Europa Centrala si de Sud-Est: Iugoslavia, Bulgaria, Romania, Polonia, Ungaria, Albania si chiar Grecia (dupa ce comunistii de aici, sprijiniti de Tito urmau sa preia puterea). Aceste initiative ale liderului de la Belgrad nu vor avea nici o finalizare. Din contra, ele vor atrage suspiciuni din partea lui Stalin fata de intentiile reale ale lui Tito. Cu atat mai mult cu cat acesta nu s-a sfiit sa-l sfideze pe liderul de la Kremlin. Dupa o intalnire intre Stalin si Dimitrov din iulie 1947 se decide ca proiectul federativ mai poate sa astepte, dar pot fi intarite legaturile comerciale si culturale dintre statele din zona. Pentru a discuta aceste aspecte, Stalin ii convoaca la Moscova pe liderii Bulgariei si Iugoslaviei. Dar, daca Dimitrov raspunde afirmativ, Tito... prefera sa-si trimita colaboratorii.

Interventia Moscovei va conduce la "condamnarea" politicii lui Tito, facuta in reuniunea Kominformului, de la Bucuresti (iunie 1948). Iugoslavia va fi de acum marginalizata in cadrul "familiei" comuniste pentru mai multe decenii.

PRESTIGIU
"El (Tito - n.n.) a aratat calitati de om de stat care au adus Iugoslaviei un prestigiu pe care nu il cunoscuse vreodata de la fondarea sa ca stat si a castigat pentru sine respect si admiratie in intreaga lume" - Phyllis Auty

CAZUL ALBANEZ
Tito a incercat sa realizeze o "federatie" si cu Albania. Inca din timpul razboiului, el stabilise legaturi cu partizanii albanezi, pe care i-a sustinut prin diverse mijloace. Din 1945, liderul iugoslav a inceput sa faca presiuni asupra Tiranei pentru semnarea unor acorduri monetare, vamale si de cooperare economica. Respectivele acorduri, care erau net avantajoase Iugoslaviei si cresteau dependenta Albaniei fata de vecinul sau mai mare, au fost semnate in iulie si noiembrie 1946. In paralel, el i-a ajutat pe liderii comunisti albanezi. A trimis spre Albania hrana, experti si a facut investitii. Liderul de la Belgrad nu s-a multumit insa cu atat. El a facut o tentativa al carei scop final era integrarea Albaniei in cadrul Federatiei Iugoslave. Se bucura chiar de sprijinul lui Stalin, care la o intalnire, la Moscova, cu Milovan Djilas i-a declarat acestuia ca "(noi - n.n.) nu avem nici un interes special in Albania". In primele luni ale anului 1948, Tito a solicitat Albaniei sa-si plaseze armata sub comandament iugoslav. De asemenea, el si-a manifestat si dorinta de a trimite trupe ale armatei iugoslave pe teritoriul albanez. Justificarea era aceea de a-i apara pe albanezi de "fascistii greci". Grecia era la acea ora in plin razboi civil. Alarmati de asemenea propuneri, liderii de la Tirana au instiintat Moscova de planurile lui Tito. In consecinta, Stalin a intervenit la Belgrad si a stopat intentiile titoiste.

PREMIILE CONCURSULUI EUSTORY
Vineri, 19 mai, la Palatul Cotroceni - sala Unirii a avut loc festivitatea de premiere a castigatorilor concursului Istoria Mea - Eustory. Ajuns in acest an la editia a IV-a, concursul Istoria Mea face parte din reteaua internationala de organizatii nonguvernamentale Eustory, al caror scop este organizarea de concursuri pe subiecte de istorie pentru elevi. Tema generala a concursului din acest an a fost "Acasa. Ieri si azi: oameni, locuri, obiceiuri". Au participat 330 de tineri. In cadrul festivitatii au fost decernate zece premii III, cinci premii II, trei premii I si un premiu special. Castigatorii au fost desemnati de Consiliul Stiintific al concursului, alcatuit din istorici de la Bucuresti, Cluj si Iasi.

Premiul I a fost obtinut de Ana Maria Lepar (Colegiul National de Informatica "Tudor Vianu", Bucuresti) cu lucrarea "Roman si Aroman in Romania de ieri si de azi", de Constantin Adrian Sarpe, Andreea Pap (Colegiul National "Unirea", Tg. Mures) cu lucrarea "Transilvania acasa pentru romani si maghiari" si de Ioana Madalina Pojar, Lorena Maria Sabou (Scoala I-VIII "Ion Creanga", Satu-Mare) cu lucrarea "Acasa la motii din Satmar".

VA PREZENTAM SPRE LECTURA
Nicoleta Ionescu-Gura, Stalinizarea Romaniei. Republica Populara Romana 1948-1950: transformari institutionale Bucuresti, Editura ALL, 2006

Lucrarea pe care v-o propunem spre lectura este un volum foarte bine documentat despre inceputurile stalinizarii in Romania. Volumul, structurat in patru parti (Sistemul politic al regimului "democrat-popular"; Activitatea politica a partidului unic; Noile mecanisme institutionale ale regimului "democrat-popular"; Inceputul colectivizarii agriculturii in Romania) este o prima monografie de acest gen din Romania. Ea are la baza documente inedite din Arhivele Nationale Istorice Centrale, din arhivele Ministerului de Interne si ale Ministerului Agriculturii, din Arhiva CNSAS. Lucrarea se opreste asupra unei perioade (1948-1950) cruciale pentru Romania, deoarece acum au loc transformarile institutionale ale statului roman dupa modelul sovietic. Scopul lucrarii este cercetarea regimului popular-democrat in principalele sale domenii de manifestare. Ea se adreseaza studentilor, cercetatorilor si celor pasionati de istorie.

SAPTAMANA VIITOARE EPISODUL 131
Conferinta de Pace de la Paris. Pentru "examenul" ce-l aveau de sustinut la Paris, delegatii romani aveau emotii la trei "materii": recunoasterea oficiala a apartenentei intregului Ardeal la Romania, obtinerea statutului de cobeligerant, reducerea cat mai mult posibil a cuantumului despagubirilor. Si Moscova a spus "Ardealul da, cobeligeranta ba". Romanii la Conferinta Pacii. La plecarea din tara a delegatiei romane, "cartile" erau de mult facute. Astfel ca multi s-au plictisit in lunile "participarii la conferinta".
Citeşte mai multe despre:   romania,   liderul,   istoria comunismului,   stalin,   tito

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de