Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● Sanda Stolojan ● C. Trandafir ● Livius Ciocârlie
Un fost militant al partidului socialist român, pe vremuri muncitor, fost deţinut politic, în vârstă de 80 de ani, a scris din fundul Dobrogei, de la Medgidia, lui Bettino Craxi, şeful partidului socialist italian! A fost, spun italienii, primul semn de patruzeci de ani încoace, amintind de existenţa partidului socialist român, dizolvat în 1947!
Sanda Stolojan, Nori peste balcoane. Jurnal din exilul parizian. Traducere din franceză de Micaela Slăvescu. Revizuită de Sanda Stolojan, Bucureşti, Humanitas, 1996, p. 300
Fac cele trei ore cu uşurinţă. Piciorul s-a mai dezumflat şi se pare că îmi dă pace. Dar tot el, piciorul beteag, m-a ajutat să nu fiu convocat la "Casa ştiinţei" (cică e "făcută" de Nicu Ceauşescu), unde elevii noştri merg să "facă" din trupurile lor un "porumbel al păcii" pentru "Cântarea României". De o săptămână stau ore întregi în soare, în ploaie, însetaţi, înfometaţi şi "construiesc" porumbelul uriaş (!) în mişcare. Comicii noştri îi spun "Cioara vopsită". E un spectacol grandios, spun cei care merg acolo, un spaţiu enorm, regizori şi profesori, cu portavoce, comenzi, fâlfâiri din aripi, ca şi cum porumbelul ar zbura, se strigă lozinci de pace şi de adoraţie pentru Genialii conducători (...).
Stau cu nea Vasile la o "coadă" să luăm roşii şi varză. El merge la "porumbel", eu la "Parapet", cu Sandrino, Dan Preda, Antonescu, finul Dan, Ghiţă Corbul... Cineva de la Iaşi încearcă de trei ori în cinci ore să vorbească la telefon cu noi. Cine o fi? Liviu Pendefunda, căruia i-am scris în legătură cu fata lui Lăpuşneanu, care dă la Medicină şi poetul e doftore? O fi Alexandru sau Caterina? Cine oare se chinuieşte cu telefonia română aşa de splendid dereglată?... Gorbaciov merge în vizită la refegişti. Un tânăr american de origine chineză, 17 ani, cucereşte trofeul la Roland Gaross. Iosif Flavius evocă Iaşii de odinioară, de pe vremea Teodorenilor, a Otiliei Cazimir, Mihail Codreanu, George Lesnea etc. Ecologişti din toată lumea se arată alarmaţi de viitorul vieţii pe pământ - la un Congres al lor de cinci zile. Joan Baez cântă la Bratislava şi-l invită la microfon pe un cântăreţ ceh interzis. Microfoanele se opresc. Joan cântă un cântec în poloneză, închinat lui Walesa, altul în limba cehă, dedicat lui Havel. Dar mai ales cântă în limba engleză şi în spaniolă - minunat, că o ascult şi eu chiar în momentul de faţă. Adunare solemnă a românilor în Franţa, pentru a comemora pe cei căzuţi în al doilea război mondial. La Mirică, video, cu Madonna, Jeniffer Rush etc. şi un film de Kubrik despre războiul din Vietnam. Un ziarist de război povesteşte despre perioada de instrucţie şi, apoi, despre războiul propriu-zis.
C. Trandafir, Jurnal în curs de apariţie la Editura Libra
Mă duc la gară s-o aştept pe T. Până vine trenul, mă plimb de-a lungul peronului. Nici un "sectant", nici un miliţian. Pesemne, nu mai e nevoie. Oricum, conferinţa lui Nicolae au suspendat-o. În troleibuz şi acasă vorbim. Alexandra a trecut bine, foarte obosită, de primul examen. Prorectorul D. a ajutat-o mult pentru aprobările de plecare. Corina, în obişnuitul ei haos. De Slobozia a scăpat, s-au încheiat cei trei ani. Vrea să rămână la Bucureşti (n-are cum), vrea să vină aici (n-are unde). Nicolae i-a spus lui T: "Unde mă amestec, stric. Am stricat Bacăul, am stricat Oneştii, acum stric Timişoara. Dacă-i aşa, dacă pot să stric orice, am să intru în partid."
Extraordinara noastră capacitate de a ne minţi, ca să trăim comod. Acum vorbim despre autorizaţia de plecare ca şi când ar rezolva totul, ca şi când, odată obţinută, boala n-ar mai fi. (Ca să trăim comod? Poate. Dar şi, pur şi simplu, ca să trăim. Fără iluzie, spun banalitatea asta, nu s-ar putea trăi. De altfel, când iluzia devine consistentă, când devine ima-gine sau concept, este ceea ce numim creaţie. Idee, dacă nu mă înşel, a lui Cioran.)
Livius Ciocârlie, Paradisul derizoriu. Jurnal despre indiferenţă, Bucureşti, Humanitas, 1993, p. 55
