x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

14 mai 1989

0
14 Mai 2009 - 00:00

Alexandru Tatos ● Victor Felea ● Radu Ciobanu ● Liviu Antonesei



Prospecţia a fost destul de fructuoasă: la Turnu Măgurele şi în jur sunt locuri destul de potrivite pentru filmare (de altfel, Paul Everac a scris scenariul inspirându-se de acolo). Rămăsese în suspensie "lo­cul Lidiei" - foarte important, dar ieri am găsit ceva ce va trebui revă­zut, după ce mai scade Dunărea. De­si­gur, ar trebui să nu ne oprim aici şi să mai vedem şi alte locuri, poate găsim ceva bun şi, în orice caz, pentru comparaţii.
Alexandru Tatos, Pagini de jurnal. Ediţie alcătuită de Liana Molnar-Tatos, Bucureşti, Editura Albatros, 1994, p. 533


Azi, Mihai împlineşte un an. Îmbrăcat de primăvară, e foarte dră­gălaş. Cristina a ieşit cu el la plimbare.
Înainte de prânz, Rodica şi Mircea Bârsan au urcat până la noi, cu un cadou pentru el. Am ciocnit un pa­har cu vin şi am mâncat ceva. Oa­meni în tovărăşia cărora ne simţim foarte bine.
Victor Felea, Jurnalul unui poet leneş. Ianuarie 1955 - martie 1993, Ediţie îngrijită de Lidia Felea, Bucureşti, Editura Albatros, 2000, p. 726


Au dat din nou peste mine împrejurări neprielnice lucrului. De la ultima însemnare n-am mai avansat decât cu 10 pagini. De altfel, sunt cu cartea într-un impas, s-a împotmolit şi n-am răgazul şi continuitatea necesare s-o scot iar la drum. Au fost zile tracasante şi altele urmează, mâine vizita Miei şi sosirea lui Bunu şi a Bunei pentru cumpărarea casei, articolul pentru ziar, marţi şedinţă de b.e. la cultură, vineri - chiar în clipa asta mi-a telefonat Odangiu - trecerea spre Râu Mare a lui Anghel cu un "grup de scriitori", iar A. ţine morţiş să merg cu ei. Va trebui să mă apăr, dar cum să scap? Şi astea sunt doar cele dinainte ştiute. Mă aşteaptă şi un drum la Timişoara, botezul, stresul cel nou provocat de repartizarea lui Li a şi început. Tânjesc iar după linişte şi mă gândesc cu nostalgie la perioada de după operaţie, lunile iunie-octombrie, ce răstimp de fericită pace, ce lecturi, ce articole! Iar acum? Am apucat iar între valţurile morii de măcinat timpul. Speranţa de a termina cartea la sfârşitul lui iunie s-a spulberat.
Radu Ciobanu, Ţărmul târziu, Jurnal 1985-1990, Deva, Emia, 2004, p. 178


Cei şase şi cei şapte. "Cei şase" au o situaţie de neinvidiat, după ecourile care ajung la posturile de radio străine, deşi au fost mari demnitari ai acestui regim şi deşi n-au făcut altceva decât să uzeze de un drept constituţional, ba chiar şi statutar, dar fiindcă sunt membri în acelaşi partid cu Ceauşescu. Şi asupra lui Dan Deşliu se fac presiuni, fiind ameninţat cu un fel de proces pentru "speculă"! La Mircea Dinescu s-a închis cordonul sanitar complet, după câte aud. "Cei şapte" care s-au solidarizat cu Dinescu sunt şi ei "sub observaţie", nu au dreptul să publice, nici nu e voie să le apară numele în presă. Se face excepţie pentru Bogza, a cărui rubrică din România literară continuă să apară - probabil pentru că are vechi state "de serviciu" în slujba acestui regim. Nu înţeleg însă de ce nu se solidarizează el cu colegii de epistolă şi nu refuză să mai publice. În fond, am putut s-o fac eu care n-am suprafaţa sa publică şi, se pare, o vor mai face-o câţiva scriitori tineri. Deci, tot cine are ceva de pierdut e dispus să facă măcar puţine valuri. Cine n-are nimic de pierdut nu face. Probabil, tocmai pentru că n-are nimic de pierdut. Nu mă gândesc doar la Bogza, ci şi la Jebeleanu, de pildă, căruia iarăşi n-ar avea curaj nimeni să-i facă ceva.
Pe de altă parte, departamentul de dezinformare (sau cel de "disidenţi") şi-a pus maşinăria în funcţiune. Se aude, ba că Hăulică e într-o călătorie în străinătate, ba că Pleşu se odihneşte foarte bine la Tescani, ba că Blandianei o să-i apară o carte în BPT etc. Mă întreb ce rost au aceste zvonuri - reflectă ele evenimente pe cale să se producă sau au doar menirea de a linişti spiritele? Iar dacă e vorba de prima situaţie, e vorba doar de teama "organelor" sau de o abilă tentativă de a dezbina aceleaşi spirite? Vor să lase supapa de eliminare a tensiunii sau, pur şi simplu, nu mai reuşesc să ţină situaţia sub control?
Pentru că veni vorba de "situaţie" - la Chişinău, de 1 Mai, peste 30.000 de oameni au demonstrat neoficial purtând tricolorul cu cap de zimbru în mâini. Capul de zimbru trimite spre iconografia pre-comunistă, e adevărat, dar nu atât de sinistră cum este asta comunistă, cu sonde, seceri şi ciocane, tractoare etc.
Liviu Antonesei, Jurnal din anii ciumei: 1987-1989. Încercări de sociologie spontană, Iaşi, Polirom, 1995, p. 68-69
Citeşte mai multe despre:   jurnale personale

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de