Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mircea Zaciu ● Victor Felea ● C. Trandafir
Fizicianul Crişan îmi dă traducerea textului meu despre "simbolismul alimentar", apărut în "Corvina" (Budapesta), ediţie foarte frumoasă. Să scriu editurii, poate obţin şi eu un exemplar. - Primit, prin Cis, nr. 10 din "Orizont", cu "Precizarea" mea, care a apărut fără modificări. În schimb, de la "Steaua" nu pot recupera manuscrisul interviului, iar Cacoveanu, alătadată atât de insistent, se fereşte vizibil să mă mai caute, fireşte, ca să nu fie obligat să-mi dea explicaţii.
Mircea Zaciu, Jurnal IV, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1998, p. 431
Înainte de masă am revăzut cu Cristina o parte din textul lui H. Miller (Primăvara neagră). Există destule "mărunţişuri" greu de rezolvat la o traducere. Uneori e nevoie de curaj în adoptarea unei soluţii convenabile fără să trădezi prea mult versiunea originală.
Cineva îmi spunea ieri că urmează noi reduceri de personal (30%) în domeniul instituţiilor de cultură. Ce altceva ar putea să facă ideologii, după ce au încurcat până la absurd toate "iţele"? Încearcă să le încâlcească şi mai mult, spre a juca în continuare nesăbuita lor partidă. Învârt lucrurile cu susu-n jos, cu josul în sus, le sucesc, le fragmentează, le mută de colo până colo, le fac să dispară şi să reapară, le ajustează, le umflă sau le micşorează etc., spre a obţine avantajele pe care le doresc şi pentru a salva faţada, însă în final harababura rămâne inextricabilă, fiindcă nu poţi jongla necontenit cu legile economiei şi ale societăţii, desprinzându-le din contingent şi necesitate după bunul plac al fanteziei dictatoriale, ca şi cum te-ai afla în plină ficţiune.
De fapt şi la drept vorbind, noi figurăm acum într-o aberantă născocire socială, concepută de nişte capete ce şi-au pierdut cu totul simţul realităţii.
Victor Felea, Jurnalul unui poet leneş. Ianuarie 1955 - martie 1993, Ediţie îngrijită de Lidia Felea, Bucureşti, Editura Albatros, 2000, p. 721-722
Zi metodică şi bună pentru Bucureşti, la BAR. Cu noaptea în cap şi cu personalul-melc, la 8:00 sunt deja la capitalişti. Flavius mă aşteaptă în gară, cu o geantă şi mai mare ca de obicei, se plânge că are greutăţi şi suferinţe atroce: "Sunt dărâmat!". Refrenul îl cunosc, aşa că trecem repede peste plângerile lui şi mergem la Cartea Românească, dar e prea devreme. Trebuie să vorbesc dacă şi "kent" apare "Ion Creangă. Spectacolul lumii", că în decembrie se împlinesc 100 de ani de la moartea povestitorului şi etc. Flavius e sceptic şi grăbit, aşa că o iau spre BAR, trec puţin pe la "barul" Uniunii Scriitorilor, e traseul dintotdeauna: Recunosc pe câţiva scriptori matinali, crenvurşti, ouă ochiuri, păhăruţe. Viorel Dinescu îmi povesteşte, cu umorul lui specific, nu ştiu cât adevăr conţine, cum era el aici, la bufet, nu de mult cu D.R.P. Li s-a adus o farfurie mai ciudată. La plecare, el a luat farfuria (cu microfon!), a pus-o în geantă şi a plecat. A fost fugărit de doi "tovarăşi", l-au prins, i-au luat geanta cu tot ce avea în ea şi cu obiectul miraculos. Îl întreb de ce nu-i spune lui Eugen Barbu, mentorul lui. I-a spus şi "maestrul" s-a distrat copios. Pe traseu, Dan C. Mihăilescu şi cu un amic al lui, la Bi-bliotecă. Din nou, la fişete, dl Cazimir. Îi spun că "umblu" după Mateiu I. Caragiale. Patru ore în Sala 1. Serviciu ireproşabil. Pe la 14:00 mă îndrept spre Casa Scînteii. Îi propun lui Mihai Dascăl o viitoare carte - "Introducere în opera lui Mateiu". Foarte amabil concitadinul, chiar ne ospătăm la "Bufet". În corpul celălalt, scurtă convorbire cu dl Dimisianu, îi dau recenzia la "Eminescu şi abisul ontologic", iar la "Contemporanul" îi găsesc pe Ulici, Mircea Herivan şi George Chirilă. Îmi cer de urgenţă "ceva" despre Creangă. Chiar mâine în zori le expediez textul, care e deja scris: "Spectacolul receptării".
C. Trandafir, Jurnal în curs de apariţie la Editura Libra
