Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● Arşavir Acterian ● Apostol Stan ● Stelian Tănase
Am citit câte în lună şi în stele cu ocazia centenarului Eminescu. Tare îmi pare rău că cele trei dosare mi-au fost confiscate (cu ocazia vizitei ce mi-au făcut-o securiştii în 1959, când m-au arestat din nou), au dispărut fără urmă. Dosarele cuprindeau întreg materialul unei cărţi plănuite despre "Eminescu văzut de contemporanii săi". Când am vrut să le recuperez, mi s-a răspuns că, neprezentând nici un interes, au fost arse. Era rodul unei munci de trei ani la Biblioteca Academiei. O asemenea lucrare cred că ar fi făcut senzaţie cu prilejul centenarului Eminescu.
Arşavir Acterian, Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Institutul European, Iaşi, 1994, p. 204
Sesiunea ştiinţifică anuală a institutului. Am expus comunicarea "Agricultura şi modul de trai al ţărănimii
1831-1864", în contextul unei tematici de istorie agrară. O sesiune lungă, cu multe comunicări, extrem de obositoare. Noroc că vremea a fost favorabilă, răcoroasă, cu un cer acoperit în cea mai mare parte a timpului.
L-am cunoscut pe conaţionalul nostru din Basarabia Vitalie Văratec, un tânăr inteligent, cult, bine informat şi de o conformaţie fizică robustă. A venit la Bucureşti cu mare elan, să ne cunoască şi să adune informaţii pentru o lucrare dedicată modernizării vieţii politice româneşti în secolul al XIX-lea.
Venirea lui Văratec la Bucureşti, ca şi a altor conaţionali basarabeni, era rezultatul dobândirii de aceştia a unor drepturi identitare smulse Moldovei, în cadrul politicii de perestroika şi glasnost promovate de Gorbaciov. Era vorba de o mişcare largă cu caracter reformator ce cuprinsese RSS Moldovenească. Aceasta nu rămânea impasibilă în împrejurarea valului de acţiuni de renaştere apărute cu deosebire în Ţările Baltice, Ucraina, Georgia şi în general pe tot cuprinsul URSS. Aflasem prin posturile de radio străine - căci Bucureştiul ridicase pe Prut un zid greu penetrabil - despre organizarea politică a acestor români urgisiţi. Prin Frontul Popular îşi creaseră un instrument politic prin care smulgeau revendicări de negândit şi nebănuit. Toate aceste ştiri ne însufleţeau şi pe noi, la Bucureşti, cu atât mai mult cu cât România devenise un bastion al conservatorismului comunist.
Din această perspectivă, întâlnirea cu Văratec, tânărul coleg de breaslă de la Chişinău, mi-a stârnit un mare interes. Cu atât mai mult cu cât el era elevul amicului meu de la Chişinău, prof. Alex. Moşanu. Pe acesta îl cunoscusem la Bucureşti acum cel puţin două decenii, cu ocazia celor două-trei vizite de documentare întreprinse la Institutul de Istorie "N. Iorga". În acele rare momente, între mine şi An. Iordache, pe de o parte, şi Alex Moşanu, pe de alta, se crease o totală comuniune de idei democrate şi naţionale, dar şi un puternic interes de apărare a identităţii româneşti pruto-nistrene. Şi pentru a-i arăta adevăratele mele sentimente frăţeşti, în câteva rânduri îl condusesem pe Moşanu cu maşina mea (un Fiat 500) în câteva dintre centrele noastre istorice medievale, printre acestea fiind şi vechea capitală voievodală Târgovişte. Mă bucuram acum aflând - din relatările tânărului Văratec - că, la Chişinău, Alex Moşanu era unul dintre fruntaşii mişcării de renaştere naţională. Într-o atare stare sufletească, pe o vreme excelentă de început de vară, l-am condus pe Văratec în parcul Herăstrău, având alături şi alţi prieteni. Ne plimbam veseli pe aleile parcului într-un decor ce atunci mi se părea mirific, în timp ce sufletele noastre erau cuprinse de speranţe. Pentru că e fondul perestroikăi lui Gorbaciov, observam că zidul de pe Prut ridicat între România şi conaţionalii de dincolo de râu începuse a fi străpuns. Va veni, oare, în curând vremea ca frontiera dintre cele două părţi ale aceleiaşi naţiuni să dispară?
Apostol Stan, Revoluţia română văzută din stradă. Decembrie 1989-iunie 1990, Curtea Veche, Bucureşti, 2007, p. 125-26
R. îmi face cadou Pacepa, "Orizonturi roşii", şi Havel, "The Power of the Powerless". Le dau să circule. Am o listă lungă. Vorbim de Polonia, Solidarnosc câştigă. Ruşii vor accepta, după primele alegeri libere din anii '40, să lase puterea aşa, paşnic, fără să recurgă la ameninţări, ca-n '81? Să vedem ce urmează. R. îmi cere părerea. Cred că nu sunt singurul. Trebuie să facă raport, să fie informată. (...) Nimeni nu se aştepta la un asemenea dezastru pentru comunişti. Compromisul lor cu Solidaritatea i-a costat. Polonezii au profitat de prima ocazie ca să se revanşeze după 13 decembrie '81. Totuşi, ruşii rămân arbitrii jocului.
Stelian Tănase, Acasă se vorbeşte în şoaptă. Dosar & Jurnal din anii târzii ai dictaturii, Compania, 2002, p. 91
