Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● Ştefan J. Fay ● Livius Ciocârlie ● Constantin Trandafir ● Tia Şerbănescu
Dr Cernea de la Policlinica Sahia, de care ţine Uniunea Scriitorilor, a fost în consultaţie. Socoteşte medicamentaţia bună. Dacă nu am fi avut doctoriile de la copii, pentru fiecare din cele patru aspecte ale bolii, evoluţia bolii s-ar fi încheiat exact după cinci ani. Acesta e avansul străinătăţii!
Ştefan J. Fay, Caietele unui fiu risipitor. Fragmente de jurnal, Bucureşti, Humanitas, 1994, p. 286
Sfârşitul lui octombrie. Am întrerupt jurnalul în iunie. Între timp a fost lupta pentru paşapoarte, plecarea lor. Mama, din iulie, internată, drumuri la spital în fiecare zi, diagnosticul, fără remediu, întoarcerea acasă la sfârşitul lui august, epuizarea progresivă, calvarul, al ei, al meu, moartea în 7 octombrie, ziua când m-am născut. Nu mai ies decât pentru cursuri. Am renunţat la tot.
Livius Ciocârlie, Paradisul derizoriu. Jurnal despre indiferenţă, Bucureşti, Humanitas, 1993, p. 65
De la 1:00 noaptea, continui cu hidroxizin până la 6,60. E bine, e bine, e foarte bine. Pot să lucrez toată ziua cu spor. Performanţe rare. Termin două recenzii începute, Râpeanu, Aurel Rău. Citesc, cu câteva însemnări "Creangă şi Creanga de aur", apoi îmi permit să notez în acest caiet ceva despre voci din lume. Racheta "Atlantis", care a plasat pe orbită sonda "Galilei", s-a întors pe pământ după cinci zile.
Bruiaj sâcâitor. Nu mai înţeleg mai nimic. Relectură "Sărmanul Dionis", e cazul de lumini noi... Impresionant este destinul lui I. Gh. Duca, oameni mari au stat în fruntea acestei ţări, dar naţiunea română nu-i moartă de tot... Krentz ales şi şef de stat, cu voturi contra şi abţineri şi cu o demonstraţie de stradă. Cancelarul Helmulth Kohl crede că se poate întâlni cu Krentz, dacă se pregăteşte bine întâlnirea. În gândirea Tovului Erou-Filosof, dictatura proletariatului şi lupta de clasă sunt concepte inseparabile. Revista presei internaţionale vorbeşte de "dictator" şi de rezistenţa lui la reforme. În "România liberă" e reprodusă o caricatură a lui Walesa şi Jaruzelsky, în zdrenţe, cerşind ajutor de la băncile capitaliste... Nu s-au mai văzut asemenea libertăţi de pe vremea "călăului Tito". "Washington Post" scrie despre "disperarea României". "Războiul propagandistic al lui Ceauşescu împotriva poporului său", scrie şi un ziar italian. O nouă acţiune în Franţa (Saint-Léger) pentru adoptarea satului Măcişeni din judeţul Galaţi! Transmite Ariadna Combe. "Nebunia lui C. n-are margini", notează alt ziar (englez) şi "genocid cultural". Mâine se întâlnesc miniştrii de externe ai Tratatului de la Varşovia. Agenţia maghiară MTI anunţă că se vor restitui materialele samizdat confiscate între 1983-1988. Şevardnadze va face o vizită de două zile în Polonia, Mazowiescky acordă interviu... Europei libere! Nu s-a mai pomenit până acum ca un prim-ministru dintr-o ţară a "blocului" să ciripească la acest post de radio. Premierul condamnă invazia sovietică din Afganistan şi construirea staţiei radar de la Krasnodarsk. La televizorul românesc se recită în draci versuri damblagii despre Cei mai iubiţi: Mircea Albulescu, Cozorici, Eusebiu Ştefănescu... Săracii!
Constantin Trandafir, 1989. Vedere din provincie. Jurnal, Bucureşti, Editura Vestala, 2009, p. 200-201
De la 6 aprilie 1989 sunt "muncitor corector, având marca 131, la I.P. (Întreprinderea Poligrafică) 13 Decembrie" Bucureşti. Aşa scriu în cererile de concediu sau de învoire. (...) Când am intrat prima dată aici, şirul acesta de coridoare mi s-a părut de neînvăţat, iar atmosfera, de iad. Cu timpul, m-am obişnuit. M-am învăţat să fumez pe furiş în closet, căci fumatul e interzis. Şi, după ce m-am rătăcit zile la rând prin diverse ateliere, unde apăream ca o somnambulă, trebuind să fiu adusă de mână până la locul de muncă, după ce m-am lovit în toate uşile (care se deschideau invers decât socoteam eu), am învăţat, de bine, de rău, cele câteva trasee obligatorii la "treişpe", cum îi zic pe scurt veteranii întreprinderii. Câteva din femeile de la linotip mă cunosc de-acum, căci ne întâlnim uneori la wc, la fumat, şi când, dimineaţa, intrând în zeţărie, execut acel salut retoric, îmi prind câteodată privirea şi-mi răspund răspicat. La început intram cocârjată şi tremurătoare, ascunzându-mi privirea, aproape nevrând să văd mizeria prin care treceam, şobolanii care-mi fugeau printre picioare, căţeii ghemuiţi între baloturile de hârtie, bălţile de ulei care se lipeau parcă de pantofi... Acum merg ţeapănă şi privesc totul ca pe ceva care mi se cuvine. Aşe e viaţa despre care nu ştiam nimic până acum.
Tia Şerbănescu, Femeia din fotografie. Jurnal 1987-1989, Bucureşti, Compania, 2002, p. 258-259
