Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● Mircea Zaciu ● C. Trandafir ● Sanda Stolojan ● Liviu Antonesei
Eros tămăduitor. Descoperire, bucurie târzie, pierdere în timp ca într-o apă fără ţărm. Unguroaica a ajuns cu bine, am salvat ce se putea salva in extremis.
Mircea Zaciu, Jurnal. IV, Bucureşti, Editura Albatros, 1998, p. 451
Plouă. Torenţial. Diana şi Mihaela învaţă la limba latină. Din cauza nopţii furtunoase, abia azi adorm, ceea ce e un fapt surprinzător la un insomniac şi din nou prilej de ironii pentru Diana. La maşina de scris am succes mare. Citesc o carte tristă, "Drumul cenuşii" de Buzura, ascult meciuri de fotbal din Cupa României (...) Victoire e la corectat la Liceul Militar din Breaza, Diana mă invită la un film, cu o familie de naufragiaţi prin Aleutine sau Alaska.
E şi o ziaristă şi vor sta multă vreme pe insulă, găsesc peşte, chiar şi o gâscă, ni-i poftă şi de peşte, şi de gâscă, e mai bine pe insula pustie. Dar îi tot chinuieşte un urs. Până la urmă, reuşesc să-şi facă o barcă şi să fie recuperaţi. El, tatăl, cu două fete şi un câine negruţ, se căsătoreşte cu ea, ziarista. Şi astfel, fetiţele vor avea mămică, iar el, bărbatul, va avea femeie, şi ce femeie, arată bine actriţa, mai ales că e îndrăgostită lulea de muşchii lui...
C. Trandafir, Jurnal în curs de publicare la Editura Libra
Marea Adunare a Drepturilor Omului s-a ţinut la Opera de la Bastilia, sub patronajul doamnei Mitterrand. Preşedintele în persoană a venit să-i salute pe "militanţi". Congresul a onorat femei din lumea întreagă care luptă pentru Drepturile Omului şi care erau aşezate alături de doamna Mitterrand, în mijlocul amfiteatrului. O singură absenţă: Doina Cornea, căreia i s-a refuzat paşaportul. A fost reprezentată de fiica sa, care a vorbit în numele ei.
Sanda Stolojan, Nori peste balcoane. Jurnal din exilul parizian. Traducere din franceză de Micaela Slăvescu. Revizuită de Sanda Stolojan, Bucureşti, Humanitas, 1996, p. 301
Povestesc cuiva "picanteriile" întâlnirii cu Führerul propagandei judeţene şi aflu câteva detalii biografice: a fost strungar, s-a afirmat "ca cadru" de nădejde în UTC, a fost trimis la Ştefan Gheorghiu, unde a - ca să zic aşa - studiat "ziaristica" (coleg de branşă?!?), a ocupat diverse trepte ierarhice în partid pentru a ajunge acum la vârful acestei ierarhii. Interesant e faptul că, deşi are nevastă profesoară de limbi străine, a rămas cu o temeinică ură împotriva intelectualilor pe care o împrăştie "în doze mici", făcându-le acestora mici necazuri ori de câte ori are ocazia. Bun. S-ar zice că acest departament este destinat a posteriori foştilor muncitori manuali care-au prins dezgust de meseria de bază. Antecesorul lui Crihană, Alecu Floareş, fusese tractorist. Ulterior, în urma studiilor despre care nu ştiu nimic, s-a calificat "intelectual". Ba, mai mult, pe vremea când eram eu student, şi-a dat şi un fel de doctorat, cred că în sociologie, altfel nu văd de ce ne-ar fi dus, cu grupa, să urmărim mirabila încununare a ştiinţei şi ideologiei reunite. Şi iarăşi interesant, nici acest Floareş, un "Goebels al culturii la Iaşi", după formula nu ştiu cui, nu se putuse lepăda de o ură, greu disimulată, împotriva intelectualilor "de souche". Interesanţi şi activiştii ăştia - se chinuiesc să-şi "refacă" studiile, umblă după diplome şi titluri, dar după ce le capătă - cu complicitatea intelectualilor, de altfel - nu încetează o clipă să-i urască pe aceştia. Iar modelul e repetabil în sute/mii de exemplare până sus, sus de tot, la nivelul savantei în chimie. Până la umă, intelectualii au ce merită - îi poate obliga cineva să cauţioneze profesional pe aceşti avortoni ai gândirii umane? Nu-i poate obliga nimeni, dar ei o fac şi neobligaţi. Aici e toată drama. Şi, după aceea, ne mai întrebăm de ce nu avem o opoziţie intelectuală. Păi, chiar de asta nu o avem - pentru că avem o voluntară "colaborare" intelectuală cu cei care n-au încetat nici o clipă să fie ceea ce sunt - inamicii de neschimbat ai gândirii libere, ai gândirii pure şi simple. Cum ar putea exista o gândire neliberă?
Liviu Antonesei, Jurnal din anii ciumei: 1987-1989. Încercări de sociologie spontană, Iaşi, Polirom, 1995, p. 84-86
