Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● Monica Lovinescu ● Sanda Stolojan ● Doina Jela
Dacă îşi închipuie cineva, la orice nivel al ierarhiei de partid şi de stat, că izolând şi persecutând pe scriitorii ce i se par prea recalcitranţi, va reuşi să-i facă uitaţi de opinia publică internaţională, se înşală. Nu e o zi să nu aducă proba contrară, regimul de la Bucureşti încăpăţânându-se să nu ţină seama de ele. Dar nici o încăpăţânare, oricât de oarbă ar fi ea, nu poate face ca probele să nu se acumuleze, ca dovezile de solidaritate cu cei din ţară să nu se înmulţească.
Să ne oprim numai la unele dintre ele, înregistrate în vremea din urmă.
Mai întâi, Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului în România a lansat următorul Apel, imediat şi amplu, semnat de către intelectualii din Paris:
"La Apelul Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, subsemnaţii scriitori, gazetari, cercetători, editori ţinem să ne exprimăm întreaga solidaritate cu poeţii români Mircea Dinescu şi Dan Deşliu, persecutaţi de autorităţile româneşti pentru a-şi fi făcut pur şi simplu datoria lor de cetăţeni şi scriitori, denunţând arbitrariul puterii şi genocidul cultural pe cale de înfăptuire azi în România.
Ne exprimăm neliniştea mai ales privind soarta lui Dan Deşliu, 62 de ani, a cărui sănătate a fost şi mai grav şubrezită de o grevă a foamei de trei săptămâni.
Ne îndreptăm toată simpatia spre cei şapte intelectuali: Geo Bogza, Ştefan Augustin Doinaş, Dan Hăulică, Andrei Pleşu, Alexandru Paleologu, Octavian Paler, Mihai Şora, care, la Bucureşti, şi-au manifestat sprijinul pentru Mircea Dinescu. Unul dintre ei, Andrei Pleşu, a fost imediat condamnat la exilul interior, ceilalţi, cu o excepţie, n-au mai putut publica. Aceşti scriitori-cetăţeni n-au altă vină decât aceea de a fi apărat demnitatea cuvântului.
Le stăm alături."
Nimeni dintre cei care sunt la curent cu toate protestele, sistematice şi vehemente, ale lui Eugen Ionescu nu poate fi mirat de a-l afla în fruntea listei de semnături. În schimb, oricine a urmărit cariera în Franţa a lui Cioran, care n-a semnat niciodată, dar absolut niciodată nici un apel, nici un protest, nu s-a alăturat nici unui grup sau unei manifestaţii de breaslă, va înregistra ca pe un adevărat eveniment semnătura lui pe acest text. Prezenţa lui Cioran indică - poate mai clar ca orice - urgenţa şi gravitatea situaţiei.
Nu vom putea enumera toate celelalte semnături. Să-i numim pe cei mai importanţi. De la Academia Franceză, alături de Eugen Ionescu: André Frossard George şi Alain Finkelkraut, acesta din urmă fiind, în ultimii ani, prin eseurile sale, în centrul dezbaterilor intelectuale. Jean-Marie Domenach, fostul director al revistei Esprit, şi el o figură de prim-plan a vieţii intelectuale pariziene. Poeţii Denis Roche şi Michael Deguy. Poetul şi eseistul Jean-Pierre Faye. Romancierul şi poetul Georges-Emmanuel Clancier. Eseistul şi poeticianul Jean Cohen. Romanciera Jeanne Champion. Romanciera şi ea, dar şi profesoară universitară: Florence Delay. Printre reporterii şi gazetarii de seamă: Simone şi Jean Lacouture. (Să adăugăm că Jean Lacouture este biograful, probabil cel mai cotat, atât al lui Malraux, cât şi al lui De Gaulle?). Tot printre gezetarii de prim-plan, Patrick Poivre d'Arvor, a cărui emisiune "Ex libris", pe Canalul I al Televiziunii Franceze, TF 1, este una dintre cele mai ascultate. Thierry Wolton, care, în cărţile sale, ca şi în articolele din săptămânalul Le Point, a consacrat multe pagini României. Jean Stern, de la ziarul Libération. Pierre Lartigue, nu numai mare reporter, dar şi romancier. Nu l-am numit încă pe celebrul scriitor spaniol care publică în Franţa, şi tot în Franţa îi sunt reprezentate piesele: Fernando Arrabal. Alţi scriitori de limbă franceză, dar de origine română, care au ţinut să semneze această listă: de pildă, Dumitru Ţepeneag şi criticul muzical Mihai Brâncoveanu.
Monica Lovinescu, Pragul. Unde scurte V, Bucureşti, Humanitas, 1995, p. 179-180
În România, Ceauşescu a pus să-i bată pe deputatul belgian şi pe ziaristul care-l însoţea, veniţi s-o viziteze pe Doina Cornea. Ceauşescu regăseşte, din instinct, dincolo de structurile sistemului care-l menţine la putere, metodele primitive care-i utilizau pe "bătăuşii" ţigani pentru treburile josnice. Azi, poliţişti în civil aplică aceleaşi mijloace de intimidare. Deputatul belgian s-a speriat foarte tare. Niciodată lumea n-a văzut mai bine ca acum faţa sinistră a regimului.
Sanda Stolojan, Nori peste balcoane. Jurnal din exilul parizian. Traducere din franceză de Micaela Slăvescu. Revizuită de Sanda Stolojan, Bucureşti, Humanitas, 1996, p. 299
Vorbeam ieri despre felul cum se adaptează românul reflex la toate relele. Suntem naţia care o să pierim ultima, având un fel de a primi tentativele de exterminare drept prilejuri de a ne dovedi ingeniozitatea. Când au apărut la noi cozile, urmate foarte curând de cozile de sacoşe, la 5-6 dimineaţa. Apoi pensionarii care-şi vindeau cu 25 de lei rândul în faţă, cu 15 lei mai la mijloc şi tot aşa, până la locuri de un leu.
Doina Jela, Telejurnalul de noapte, Bucureşti, Editura Vremea, 2005, p. 383
