Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● Alexandru Tatos ● C. Trandafir ● Gabriela Melinescu ● Liviu Antonesei
De o săptămână s-a rezolvat, în sfârşit, problema echipei la "Cine are dreptate?". Lucia Pavlovschi (Maghiar) a primit decizia de director şi s-a pus serios pe treabă. Zilele acestea am programat masiv probe de actori şi au început să apară soluţii bune, dacă nu foarte bune.
Am găsit o excelentă Magda (Ozana Oancea, studentă la IATC), precum şi alte variante; un Lică (Liviu Pancu, tot student), un Chihaia de luat în seamă (Bujor Macrin) etc. Dar ce mă bucură cel mai tare este faptul c-a apărut o soluţie - pe care, de altfel, am prevăzut-o - pentru Lidia, în care pot să am toată încredera: Oana Pellea. Desigur că n-am să mă opresc aici cu căutările, dar acum o fac cu mai multă încredere.
Alexandru Tatos, Pagini de jurnal. Ediţie alcătuită de Liana Molnar-Tatos, Bucureşti, Editura Albatros, 1994, p. 536
Victoire stă noaptea la "coadă", dimineaţa merge la Diana să-i ducă "ceva"... Vine Mădălina cu un buchet de flori şi admisă la Facultatea de Filologie. Era de aşteptat (...) Iau pe sub mână România literară, nu înţeleg de ce Uniunea Scriitorilor îi trimite telegramă Marelui..., vorbe româneşti de vomă... "Băieţilor" (Dabija şi nea Horică) le demonstrez că nu beau decât o bere. Subiectul predilect: mâncarea. Subnutriţia face ravagii în ţară, nu şi în frigiderele "armatei" de activişti, miliţieni, geanabeţi, lingăi care apără cuceririle poporului, nu şi în cămările descurcăreţilor şi hoţilor. La intrarea în bloc, până hăt departe, adică în spatele Alimentarei, e prăpădul lumii. Cornel Dochia, profesorul de franceză, n-a "apucat" nimic (...) Trei jucători de la Rapid şi alţii din RDG rămân în Suedia. Rapidiştii sunt la Malmö. Sovietul Suprem de la Moscova adoptă două rezoluţii: autofinanţare pentru Republicile baltice şi... Estonia şi Lituania - autonome! Letonia analizează şi ea un asemenea proiect. Rusia recunoaşte pactul secret Molotov - Ribentropp. Protocolul secret va fi publicat în curând. Noul guvern polonez va avea în vedere să solicite eliminarea demnităţii de Secretar General al PC pentru a fi numai Preşedinte. Au fost propuse şapte posturi în guvern celor de la Solidaritatea. Aceştia refuză. Cehoslovacii şi Fidel Castro sunt foarte neliniştiţi de ceea ce se întâmplă în Uniunea Sovietică. Sunt nemulţumiţi şi de felul cum a fost primit Bush în Polonia şi Ungaria... Nicolae Constantin Munteanu comentează scrisoarea lui Sorin Toma. Reflecţii de bun-simţ: Conducătorul, nevastă-sa, epoca de aur, Delenda Carthago! (Peştele pentru care a stat Victoire la "coadă"... s-a isprăvit înainte de a ajunge ea la ţintă). Gelu Ionescu se ocupă cu marile succese ale învăţământului umanist românesc. Limba latină, limbile străine moderne - la pământ. Tocmai într-un regim în care conducătorii vorbesc limba naţională ca pe o limbă străină!
C. Trandafir, Jurnal în curs de apariţie
Citesc scrisorile trimise de cunoscuţi şi necunoscuţi. Prietenii mei scriitori care mi-au trimis telegrame şi mi-au telefonat deja la Lucerna au găsit că e bine să-mi scrie şi la Stockholm pentru a mă asigura de căldura lor. Unii m-au visat, ca Eva (Ström); îmbrăcată în alb şi roşu şi neobişnuit de frumoasă...
Gabriela Melinescu, Jurnal suedez II (1984-1989), Iaşi, Polirom, 2002, p. 262
Spre deosebire de Iaşi şi Bucureşti sau, mă rog, alte oraşe din "regat", la Bistriţa nu am văzut cerşetori. Nu cred că faptul s-ar datora nivelului de viaţă mai ridicat de aici - în fond, unde e mai multă bogăţie (şi aici pare mai multă, cum şi orgzanizarea pare superioară celei din Moldova), ar fi firesc ca numărul cerşetorilor să crească. Mai degrabă, am impresia, se păstrează mai bine aici, în Ardeal, ceva mai mult din vechiul sentiment al onoarei care te împiedică să întinzi mâna - fie pe stradă, fie în faţa autorităţilor. Am mai observat ceva în drumurile făcute anul acesta prin Ardeal - parcă şi oamenii "de aparat" par ceva mai "oameni" şi, oricum, sunt mai buni gospodari, ba chiar şi ceva mai decrispaţi. Unii oameni cu funcţii de aici, puţin antrenaţi, ar putea să pară în alte locuri din ţară aproape nişte "dizidenţi"! Dar lumea îi înjură şi pe ei, cum îi înjurăm şi noi pe ai noştri. Să aibă ei, oare, un comportament schimbat în prezenţa noastră, a scriitorilor veniţi din altă parte? Sau, pur şi simplu, aşteptările cetăţenilor de aici sunt mai exigente? În fond, unde e mai multă civilizaţie - şi aici este mai multă! - şi exigenţele sunt mai ridicate decât dumicatul de pâine şi sticla de vin.
Liviu Antonesei, Jurnal din anii ciumei: 1987-1989. Încercări de sociologie spontană, Iaşi, Polirom, 1995, p. 89-90
